)
Articol de Cristian Geambașu - Publicat vineri, 03 noiembrie 2023 05:19 / Actualizat vineri, 03 noiembrie 2023 12:43
Bun venit, dar nu pentru toată lumea. Nu și pentru domnul profesor Eșanu, un cititor istoric al Gazetei. Nu vă îngrijorați însă. Dumnealui aparține altei ere, tocmai de aceea este o pierdere colaterală.
Toți rezerviștii neincorporabili ai noii lumi reprezintă pierderi de traseu. Tamponări ușoare, care se rezolvă cu înțelegere amiabilă. Lest, balast. Asta suntem o parte dintre noi, printre care și domnul profesor Eșanu care citea de șaizecișicevadeani Gazeta Sporturilor/Sportul Popular/Sportul/iar Gazeta Sporturilor.
În Era AI nu este loc pentru nostalgici, se caută oamenii eficienți, care răspund scurt și eficient la comenzi. Roboți umanoizi. Sau oameni robotizați? Nu încă.
Drumul de la cerneală la iPad
Profesorul Eșanu nu este un personaj inventat, ca să dea bine încercării patetice a ziaristului de a compune ceva lirico-siropos. Profesorul Eșanu pe persoană fizică nu te poate suna să te întrebe cu glas stins dacă este adevărat că se închide Gazeta Sporturilor. Ziarul Gazeta Sporturilor.
O voce procesată pe PC nu are tristețe în glas. Încă. Omul nu mai putea să fie nici măcar furios, părea consternat și dezorientat. Are o tabletă performantă, un iPad, cadou de la fiul lui probabil. Abonat istoric, până acum citea Gazeta nu doar cu ochii, cu un sentiment astăzi demodat numit afecțiune. O citea și tactil.
Pipăia hârtia, se mai și murdărea pe degete de cerneala tipografică nu de cea mai bună calitate. Vedeți ce gusturi îndoielnice au ăștia în vârstă? De ce am perpetua asemenea atavisme când noi vrem să salvăm planeta, să trăim bio, verde? Nu verde-n față?
Conectarea la energiile universului
Unde o să vă mai citesc?, întreabă resemnat domnul profesor. Online, pe GSP.ro, îi răspund. Și o să găsesc acolo totul? Pauză de dialog, pe fundal se aude o reclamă la pariuri sportive din care afli că „astăzi suntem pe încasare”.
„Ei” așa spun în comunicat, că e o nouă etapă spre racordarea la noile tendințe media. Vom fi mai fericiți și mai bine informați, o platformă de știri și date ne va face o mare parte din treabă. Vom fi mai relaxați. Ne vom conecta la energiile universului în expansiune. Încerc să fiu sarcastic, treabă la care credeam că sunt bun. De fapt, domnule profesor, nu știu ce să vă spun. În lumea civilizată, acolo de unde vin „Ei”, încă mai apar ziare. Încă.
Purtătorii unui virus ucigaș
Vreți adevărul? Nu îl știu nici eu. Poate că nu ne veți mai găsi nici pe site după o perioadă. Dar până când, nu știu să vă zic. Acum două zile știam că lucrez la un ziar care urma să împlinească 100 de ani. Astăzi suntem cu bagajele la ușă, pentru că trebuie să ne mutăm în alt sediu.
Patronii nu au spus de ce, patronii nu dau socoteală angajaților, dau ordine. Cu mintea mea pervertită de ziarist vechi (învechit?) mă gândesc că vor să dezinfecteze locul unde am lucrat până acum. Suntem, se pare, purtătorii unui virus periculos.
Ura. Nu ura și la gară!
Deși „Ei” ar fi trebuit să știe. Nu e pericol de pandemie, nici măcar de o epidemie, acolo. Lumea stă acasă și postează. Mănâncă chipsuri, șaorme și, cu mâinile unsuroase, bagă pariuri online și postează la greu.
Dacă citești comentariile din subsolul articolelor legate de închiderea ediției tipărite a Gazetei ai harta gândurilor unei părți a publicului pentru care credeai că scrii, ha, ha! Ură, ironii ieftine (de doi bani, ca ziarul!?), mizerii, greșeli de ortografie. Sunt trollii? Să nu ne amăgim, lucrurile sunt mai rele.
Adio, Gazeta Sporturilor! Nu pleci spre o lume mai bună. De fapt, nu pleci nicăieri, nu există un paradis al ziarelor pierdute. Nici un infern, doar un etern purgatoriu. Câțiva dintre noi îți vom simți lipsa. Nu e timp sau loc de lacrimi. Inteligența artificială nu plânge. Încă. Atunci când o va face și pe asta va fi sfârșitul.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
