Omul care a ținut în mâini frâiele sportului » Portretul lui Nicolae Mărășescu: "A fost o personalitate-cheie a sportului românesc. Și complexă. Pe alocuri controversată"

Despre Nicolae Mărășescu credeai că o să trăiască 100 de ani. Falnic, ferm, mereu cu spatele drept, cu o ținută sobră și masculină, în stilul politicos al altor vremuri, când bărbații spuneau "Sărut mâna" femeilor și dacă erau cu 30 de ani mai tinere.

A fost o personalitate marcantă a sportului românesc. Și complexă. Pe alocuri controversată. Și poate tocmai de aceea mare. Pentru că a știut în orice situație să-și mențină un anume echilibru. Fără el, multe lucruri nu s-ar fi întâmplat, bune și rele, dar mai ales bune.

Mentor pentru generații

Nu rezultatele sportive proprii l-au propulsat fiindcă și-a încheiat cariera repede, din cauza unei accidentări serioase, ci abilitatea sa de a se adapta. A trecut la antrenorat și a avut un succes imens, chiar în condițiile unei concurențe mari în România, care a produs mulți tehnicieni valoroși în atletism de-a lungul anilor.

A ajuns să fie primul într-un top al medaliilor olimpice, mondiale și europene cucerite de sportivii pe care i-a pregătit. Nume care marchează o istorie bogată, îngropată acum în amintire: Natalia Andrei, care i-a fost și soție, Sorin Matei, singurul săritor în înălțime român care a trecut peste ștacheta de 2,40 metri, Fița Lovin, Cristieana Cojocaru, Petru Drăgoescu. Apoi a fost mentorul, poate din umbră, al Gabrielei Szabo, campioana olimpică de la Sydney.

Cele 2 minute

Apoi, a fost secretarul general al Federației Române de Atletism. După ’90, cu Iolanda Balaș președintă, Constantin Mihail unul dintre antrenorii federali. A condus forul de specialitate cu o mână autoritară, nimic din ce se petrecea pe teritoriul atletismului nu-i era necunoscut. Absolut nimic. În orice moment, știa unde se află, ce face, tot felul de date inedite despre orice atlet sau atletă, activ sau retras. Iar dacă, printr-o minune, nu știa, afla în 2 minute.

Test cu kenyence și etiopience

Prima întâlnire cu dânsul a fost una de test, așa mi-o amintesc, în urmă cu 23 de ani. Privire ușor mijită, câteva cuvinte mai tari aruncate ca din întâmplare, pentru a vedea reacția, ești moale, roșești, ții la discuții aspre sau nu. Intimidant. Mai târziu, am observat, a păstrat acest obicei de a testa, chiar și dacă te știa de ani de zile.

Spunea kenyence, dar era vorba de etiopience, dacă reacționai, reacționa și dânsul, ca și cum fusese o scăpare de moment. Nici vorbă! Iubind atât de mult atletismul, fiind gravat acolo ca o monedă veche, prețioasă, și știind atât de multe despre acest sport minunat, pretindea aceeași exigență din partea celor din jur. Și respecta știința altora, chiar dacă nu era exhaustivă, ca a dânsului.

Răspundea mereu la telefon

Câtă vreme a fost comentator tv pentru Eurosport, adică atât cât i-a permis starea de sănătate, a avut prilejul să-și expună vastele cunoștințe, tehnice, tactice, de statistică, dar și anecdote inedite, povestite într-un stil personal, cu un umor ușor sec, inconfundabil.

În perioadele cât a avut funcții în minister, la federație sau ca secretar de stat, au existat multe momente tensionate. Anchete de presă în care apărea de partea "răilor". Niciodată nu a refuzat să vorbească sau să răspundă la telefon. Niciodată nu a întors capul sau nu a răspuns la salut, chiar dacă privirea spunea "Știu ce faceți".

Trei stinși în 2016

Acum, Nicolae Mărășescu nu mai e. L-au doborât infecțiile bacteriene, după ce intrase în spital pentru o operație la genunchi. A vrut să facă acea operație poate tocmai pentru a-și păstra ținuta falnică, impunătoare. Înaintea sa, anul acesta, s-au stins Titi Mihail, în ianuarie, și Iolanda Balaș, în martie.

Trei personaje importante ale unei epoci din atletismul românesc. Una plină de rezultate, dar și una în care informațiile despre lucruri mai puțin plăcute, precum cazuri de dopaj, se aflau cu întârziere. O epocă la care ne vom raporta însă mereu pentru ceea ce a fost strălucitor, glorios, vizibil. Și care fără el, fără ei, n-ar fi fost posibilă.