### Acesta este mesajul lui Milan Vukas, handbalist la Energia Pandurii Tg. Jiu, care, la 23 de ani, a învins cancerul testicular
### După operaţie şi chimioterapie, tînărul vrea să revină la sport şi spune că gîndul întoarcerii pe teren i-a furnizat speranţă şi optimism
Milan Vukas a primit năucitorul diagnostic în luna octombrie a anului trecut. Pentru handbalistul sîrb au urmat şase luni în care a suportat o intervenţie chirurgicală şi a făcut chimioterapie. Şase luni în care a luptat nu numai pentru viaţa sa, dar şi pentru speranţa de a putea reveni pe terenul de handbal. Se consideră norocos pentru că i s-a depistat boala din timp. Şi are un sfat pentru bărbaţi, indiferent de vîrstă: să meargă la doctor pentru control măcar o dată pe an.
- Milan, cum ai reacţionat cînd ai aflat că ai cancer?
- A fost prima dată cînd m-am gîndit că o să mor. Parcă se frînsese ceva în mine. În această situaţie e bine să nu fii singur, iar eu am avut alături prieteni, familie…
- Ai plîns ?
- Da, am plîns în fiecare zi. Plîngeam, zi şi noapte, eram cu moralul la pămînt. Vedeţi, era cancer, nu gripă. Să te duci la doar 23 de ani la doctor şi să-ţi spună că ai cancer e un şoc. Eu nu suferisem de nimic pînă atunci, nici măcar o răceală. Dar deodată mi-a revenit moralul. Am primit şi o veste bună: că nu a fost metastază. Ştiam că asta e o şansă şi am început să cred. Visam doar la lucruri frumoase. Ceea ce m-a ţinut în viaţă a fost handbalul. Visam să joc din nou.
- Cînd ţi-a fost cel mai dificil?
- Primele două luni după operaţie au fost grele. Nu puteam să dorm liniştit, în fiecare noapte visam doctorul, cancerul, chimioterapia. Mi-a căzut şi părul, dar din nou îmi spuneam: trebuie să îmi revin şi să joc din nou handbal.
- Cît a contat handbalul în tratarea cancerului?
- Handbalul este viaţa mea. Eram în spital şi doar la handbal mă gîndeam. E şi normal, în ultimii 12 ani am făcut antrenament zilnic. Eram la chimioterapie şi speram să joc din nou handbal!
- Te consideri un norocos?
- Da, sînt norocos. Norocul meu a fost că la acest tip de cancer nu se prea simte nici un fel de durere. Se ajunge în metastază şi nu ştii despre ce e vorba. Am fost norocos că am simţit o anumită durere, am mers la medic imediat şi l-am depistat.
- Ai aflat de unde ai această problemă?
- Medicii nu au un răspuns. Cînd te loveşte, te loveşte. Acesta a fost ghinionul meu. Nu a fost nimic ereditar.
- Costisitor tratamentul?
- Nu a contat preţul. Au fost cheltuieli, dar ce mai contează cînd te naşti a doua oară şi învingi cancerul?
- Ai emoţii pentru redebut?
- Acum handbalul este totul pentru mine. Credeţi-mă, acest sport m-a ajutat să trec peste momentele grele. Abia aştept să joc un nou meci, să dau un prim gol. Nu ştiu cum voi reacţiona după ce voi înscrie prima dată. Acela va fi cel mai frumos gol al meu.
- Vrei să transmiţi un mesaj oamenilor care trec prin aceeaşi situaţie în care te-ai aflat şi tu?
- Am un mesaj. Nu fiţi balcanici! O dată pe an să meargă la urolog pentru un control. Avînd în vedere că această boală nu are simptome, că nu simţi durerea, te poţi îmbolnăvi şi ajunge aproape de moarte fără să îţi dai seama.
"M-am născut a doua oară. Totul este nou pentru mine. Acum ştiu ce înseamnă viaţa cu adevărat"
Milan Vukas
