Articol de Luminiţa Paul, Roxana Fleşeru - Publicat marti, 03 mai 2016 00:00
Patricia Țig, 21 de ani, s-a calificat ieri în ”optimi” după 6-2, 6-3 cu Sloane Stephens și o va întâlni în continuare pe o altă americancă, Madison Keys.
Orele prânzului o prind pe Patricia Țig pe teren, sub soarele tot mai portocaliu al Madridului. A venit aici de săptămâna trecută, a depășit calificările, apoi a trecut un tur pe tabloul principal.
Deja un rezultat mare, mai ales că o depășise pe numărul 32 mondial, rusoaica Daria Kasatkina, ea fiind pe 134. Un meci de luptă, de control al nervilor și de anticipare a momentelor importante.
Ieri, a urcat alți metri buni pe versantul carierei sale încă foarte fragede. A învins-o pe Sloane Stephens, cea care spune că suprafața ei preferată este zgura, cea care anul acesta a cucerit deja trei titluri, Auckland, Acapulco și Charleston.
Și nu oricum, ci cu 6-2, 6-3. Jucând cu un calm ideal măsurat, opunând experienței adversarei mugurii unei maturități care se conturează deja.
"Meciurile grele te întăresc"
E una dintre acele perioade în care lucrurile se adună și par să o îmbrățișeze pe Patricia. Recunoaște chiar ea că de când a ajuns la Caja Magica, de la primul antrenament făcut, s-a simțit influențată în bine. Acestea sunt turneele la care își dorește să participe, deși nu a avut ocazia până acum.
"Cel mai bine am fost pe locul 110, n-am reușit să urc mai mult și, la clasamentul meu, am intrat de mult prea puține ori direct de tablou. Nu știu cine ar prefera să joace turnee de 25.000 când ai asemenea condiții aici, chiar dacă joci calificări, ai tot ce ai nevoie la asemenea turnee, de aceea le-am preferat. Plus că meciurile grele, cu fete mai bune, te întăresc", spune Pati.
În total, au fost 5 prezențe pe tablouri ale turneelor WTA, Madridul fiind al șaselea. Între ele, și-a făcut loc în 2015 o săptămână strălucitoare, care s-a încheiat cu finala disputată la Baku, în iulie.
"A fost ceva neașteptat pentru că avusesem o perioadă dificilă și înainte. Fusesem în America, jucasem niște turnee de 25.000, de 50.000 de dolari, la care mă cam chinuisem, dar am rămas, am muncit, iar Baku a venit ca o răsplată pentru acel efort", rememorează Țig.
"Apoi, imediat după, am avut niște probleme cu spatele, destul de serioase, în plus, interviuri, mă suna multă lume. Cred că m-am deconcentrat și fiind și prima mea experiență de acel gen, n-am știut cum s-o gestionez. Mai am de învățat...", concluzionează ea.
Atâtea lucruri de învățat
Toate lucrurile întâmplate în acest interval, bune și rele, i-au adus însă un dar prețios. "Experiență. Eu nu am jucat cine știe ce turnee până anul trecut, dar în aceste turnee și dacă pierzi, tot înveți o grămadă de lucruri de la fetele astea. Nu am știut până acum cum să văd prea bine înfrângerile sau victoriile, poate că am trecut un pic prea lejer peste fiecare dintre ele. Acum am început să văd și lucrurile bune pe care le-am făcut în ultima perioadă. Tot antrenându-mă și jucând, am progresat per total, urma doar să se vadă și în rezultate", explică Patricia.
"Cred că aceste lucruri vin o dată cu timpul, nu ai cum să le ai pe toate din prima. Sigur, sunt și excepții, cum e Kasatkina, cu care am jucat în primul tur la Madrid, a venit, a urcat foarte repede, dar nu toată lumea poate să facă așa. Nu am fost una dintre aceste jucătoare, dar cred că am avut mai mult de învățat așa, acumulând. Am învățat cum să mă port într-un meci, în primul rând, că nu trebuie să renunț, ci să merg până la capăt, indiferent ce se întâmplă", adaugă ea.
Vorbește calm, chibzuit, parcă analizează o microsecundă în minte ce urmează să spună. E felul ei de a fi, care uneori transpare și pe teren. O calitate care, șlefuită, ajută. Maturitatea crește din experiență. Și din inteligență.
Antrenorul care înțelege
Patricia îl are antrenor pe Răzvan Sabău, 38 de ani, campionul la Wimbledon, la juniori, din 1993, care a atins ca senior locul 74 în clasamentul mondial. "El simte foarte bine când sunt tensionată, când am nevoie să-mi spună ceva. Uneori, cere să vină în timpul meciurilor și alege bine momentele", spune jucătoarea.
Anul trecut, Sabău a colaborat o vreme cu Simona Halep, până după Turneul Campioanelor de la Singapore. "Am reluat antrenamentele în decembrie. Cât a fost cu Simona însă, noi jucând aceleași turnee în acea perioadă, a fost și alături de mine. Nu atât de mult cât mi-aș fi dorit, dar a fost. Nu am fost singură", a precizat Țig.
Banii oferă independență
Pentru calificarea în "optimi" la Madrid, Patricia are asigurați 59.490 de euro, iar în tot acest sezon adunase 29.027 dolari.
"Nu m-am gândit la asta deloc la acest aspect. Din fericire, nu a trebuit să-mi fac calcule până acum, am un sponsor din Galați, pe domnul Mihai Humă. Evident însă, cu cât avansezi mai mult în clasament, cu atât îți dorești mai mult să fii pe picioarele tale. Cred că asta se întâmplă când ajungi în Top 100", spune Pati.
"Cumva, mi se pare o sumă mare. N-am mai câștigat în viața mea atâția bani, dar zilele acestea nu m-am gândit prea mult nici la alte lucruri. Nu m-am uitat la tablou, am luat lucrurile așa cum au venit, meci cu meci. Nu-mi fac planuri în acest sens. O să trag o linie când se va termina turneul".
Planul simplu funcționează
Patricia Țig a identificat cheia meciului de ieri, dar spune că atitudinea calmă și decizia de a nu risca inutil au ajutat-o foarte mult.
- Cum a fost meciul, Patricia?
- Nu știam exact ce să aștept, așa că m-am concentrat pe jocul meu, pe cum sunt eu pe teren, și mă bucur că am reușit să fac o treabă bună. Știam totuși că nu e abilă la anumite chestiuni cu reverul, cu toate că la începutul meciului mi s-a demonstrat contrariul, dar am continuat să o joc acolo și a funcționat. Tot ce am făcut pe teren s-a legat într-un mod care mi-a adus victoria.
- Starea ta?
- Am fost foarte calmă, Răzvan chiar s-a panicat la un moment dat văzând că nu reacționam. I-am și spus că e prea agitat. Apoi mi-a spus că nu era el agitat, cât mai degrabă se temea pentru mine, să nu devin prea detașată. Am avut această atitudine pentru că și ea, la rândul ei, a avut cam aceeași atitudine. Am realizat că dacă aș fi fost eu prea agitată, să mă încurajez, să strig, cum am făcut-o la meciul dinainte... nu era cazul acum. Având atâta experiență, nu degeaba e pe locul pe care e, 21, bănuiesc că mă simțea dacă aș fi fost un pic mai tensionată și nu cred că ar fi fost la fel de bine pentru mine.
- A fost un game foarte lung pe care l-ai câștigat, al doilea din setul secund, cu cinci situații de egalitate, o minge de break. Cât de mult a contat în economia meciului?
- Acolo a fost cheia, așa cum în turul anterior fusese în setul al treilea, game-ul de la 3-2. Am tras de mine să-l câștig. Da, acela a fost momentul hotărâtor...
A descoperit echilibrul
- Joci eliberată, te simți bine aici, e un ambient care-ți convine pentru jocul tău, pentru starea ta de acum?
- Da, de când am venit aici am rămas surprinsă de ceea ce am văzut. Primul antrenament l-am făcut pe Terenul 2 și a fost ceva, așa... wow! Mă gândeam cât de mișto e că am ocazia să joc în astfel de turnee, pe astfel de terenuri, cu astfel de jucătoare. Și, da, m-am simțit bine din prima! Cred că și asta contează un pic, care e prima impresie pe care ți-o lasă locul respectiv. A fost una foarte bună în acest caz, la acest turneu.
- Cum te gândeai să abordezi un asemenea concurs?
- Am avut un plan foarte simplu, încă de când am plecat de la Brașov. Am lucrat și la antrenament câteva zile lucrul acesta și se pare că a funcționat, m-a ajutat. Am încercat să nu mai risc când nu e cazul, să nu mai greșesc foarte mult... să le las și pe adversare. Să-mi spun: "OK, mi-ai făcut punct, mai fă-mi încă zece, că o să fac și eu!". Pe asta am mers și cred că e un mod foarte bun de a juca. Echilibrat.
