Articol de Luminiţa Paul, Roxana Fleşeru - Publicat miercuri, 04 mai 2016 22:29
După calificarea în sferturile de finală de la Madrid, românca a povestit ce a trăit pe teren, dar și ce face la turnee atunci când nu are programat meci.
- Sorana, cum a fost meciul?
- Destul de complicat pentru că e o jucătoare dificilă, cu un joc mai neortodox. Am încercat să stau calmă, să nu intru în jocul ei, să-mi fac treaba, să-mi țin jocul agresiv. Au fost bucăți în care mi-a funcționat, bucăți în care a jucat și ea bine, se vedea că are încredere, foarte multe mingi aproape de linie... Dar mă bucur că am reușit să câștig din nou în două seturi, asta este foarte important. Și că am putut să stau acolo și mental, minge cu minge, până când s-a încheiat meciul.
- Mai ales finalul setului al doilea, a fost multă tensiune acolo...
- Da, reușisem să joc foarte bine sfârșitul primului set, m-am dus apoi la 3-0 și acolo am scăpat puțin oportunitatea, am făcut un pas înapoi, n-am mai fost atât de agresivă și am lăsat-o pe ea să dicteze. Încă o dată spun - o jucătoare incomodă.
La Stuttgart a aflat de ea
- O știai?
- Nu, abia la Stuttgart am aflat de ea, însă eu eram la Praga și nu transmiteau turneul. Domnul Comănescu era însă acasă, a reușit să vadă, ne-am uitat și pe internet, așa că știam la ce să ne așteptăm, dar, oricum, până nu ești acolo, în meci, nu-ți dai seama exact ce te așteaptă.
- Cât îți ia să te obișnuiești cu o jucătoare pe care o întâlnești pentru prima dată? O citești deja de la încălzire sau ai nevoie de câteva game-uri? Cum e?
- Prefer să cunosc jucătoarea, să fi jucat înainte pentru că știi ce simți împotriva ei. Cu cele noi, important e să te concentrezi tu pe ce ai de făcut și ușor-ușor, cum merge jocul, să te adaptezi. Trebuie să ai de la început o tactică, în linii mari, cam ce trebuie să faci, dar să rămâi concentrată pe jocul propriu. Al meu e unul agresiv, trebuie să dictez, nu contează cu cine joc, și pe asta mă bazez de obicei.
- Ai avut totuși ceva special pregătit pentru ea? Spuneai că ai discutat cu antrenorul tău...
- Da, mi-a spus să mă aștept la scurte, la schimbări de genul o minge înaltă, alta mai tare, la slice-uri, să încerc să deschid eu unghiurile pentru că stătea mult în spate. Sunt lucruri destul de logice, dar apoi acolo, în teren, trebuie să simt puțin. Unele lucruri au funcționat, altele nu, important e că am reușit s-o scot la capăt.
- E primul sfert de finală Premier Mandatory pentru tine, dar și reîntoarcere în Top 100. Ce înseamnă asta acum?
- Da? Nu știam! Înseamnă că faci lucrurile bine, iar clasamentul este o consecință. Dacă îmi fac treaba cum trebuie, meci de meci, dar și la antrenamente, vin și rezultatele. Dacă nu astăzi, atunci săptămâna viitoare, dacă nu, atunci peste două, dar sigur vin.
- Aseară ai terminat după miezul nopții meciul cu Danka Kovinici, la ce oră ai reușit să adormi?
- Am ajuns la hotel la 01:30 și cred că am adormit pe la ora 03:00. E destul de greu după meciuri disputate noaptea să reușești să dormi, încă ai adrenalină, ești foarte încărcată, ai în cap meciul pe care tocmai l-ai jucat. Pentru mine a fost foarte important să trag de mine, azi am venit devreme la Caja Magica. Am avut un sentiment să vin mai repede pentru că au mutat un meci de pe terenul meu. A fost foarte important pentru că în trecut partidele de seară mă afectau puțin, nu reușeam să mă odihnesc și a doua zi veneam obosită. Am tras de mine, mi-am făcut treaba și sper ca în seara aceasta să mă odihnesc.
Opt ore de somn
- În mod normal, la ce oră mergi să dormi?
- Depinde, la turnee adorm destul de repede, în jur de zece, iar când sunt acasă în jur de 12 noaptea. Importantă nu e ora, ci mai ales să am opt ore de somn. Dacă trebuie să mă trezesc mai devreme, merg mai devreme la somn. Dacă e o dimineață mai lejeră, atunci îmi permit să mă culc mai târziu.
- Când ești la turnee, ce faci, te uiți la alte meciuri sau preferi să te izolezi?
- Acum îmi place enorm de mult să mă uit la tenis, cum ajung în cameră dau pe tenis. E un canal aici care transmite toate meciurile și toată ziua merge pe tenis, chiar dacă dau pe mute. Îmi place foarte mult. Dacă acum 4-5 ani preferam să mă detașez, să stau în cameră, acum îmi place să rămân conectată, să mai văd altceva, să mai cunosc jucătoarele. Îmi place extraordinar de mult tenisul, lăsând la o parte accidentarea mea. E un sport foarte frumos și mă bucur ca un spectator, deși pot să mai fur una alta și de la televizor.
- Te uiți și la meciurile masculine?
- Da, mă uit la orice. Și acasă dacă sunt, am televizorul pe tenis.
- Următoarea adversară e Cibulkova...
- E o jucătoare destul de solidă. O cunosc, țin minte că am jucat cu ea de două ori la Stanford. O dată am câștigat, o dată am pierdut. E o jucătoare care vine după victorii bune, suntem deja între primele opt. Cu oricine te-ai întâlni acum înseamnă că a jucat bine, merită să fie acolo. O să fie un meci de luptă. O știu cât de cât, chiar am făcut un antrenament cu ea la începutul săptămânii. Dar de aceea am venit aici, de aceea m-am antrenat, ca să arăt la meciuri ce pot. Îmi doresc să dau tot ce pot și să dea Dumnezeu să iasă bine.
- Te gândeai la începutul săptămânii că o să ajungi atât de departe?
- Nu, sincer nu m-am gândit deloc la rezultate. Pur și șimplu, am venit să-mi fac treaba, știam cu câteva săptămâni înainte că o să am wild card și am putut să pregătim, să facem un plan bun ca să vin aici în formă. Nu m-am gândit ce o să fac aici, n-am simțit nici o presiune că am wild card și trebuie să fac ceva, am venit să joc și cred că vin după niște luni bune, am un nivel destul de ridicat și important e să-l arăt.
