Articol de Luminiţa Paul - Publicat marti, 08 iulie 2008 00:00
Rafael Nadal a învins la Londra, pe iarbă, luptînd ca la corida
Schimb de gardă la Wimbledon. Roger Federer, campionul ultimelor cinci ediţii, îi cedează locul măcar pentru un an lui Rafael Nadal. O cedare de sceptru pe care finala din 2007 a prevestit-o, iar cea din 2008 a desăvîrşit-o. Rivalitatea dintre cei doi a început cu un zîmbet agăţat în colţul gurii lui Roger, parcă neîncrezător în capacitatea lui Nadal de a progresa, de a face faţă pe suprafeţe rapide, de a-i lansa provocări extreme. În timp, pe durata ultimilor doi ani şi jumătate, lucrurile au evoluat dramatic. Finalele de la Roland Garros au devenit tot mai disproporţionate, culminînd cu cea din iunie, cînd Rafa i-a luat lui Roger chiar şi un set de 6-0, cele de la Wimbledon tot mai strînse. Pînă cînd rocada s-a produs. Era, într-un fel, inevitabil.
Loc de istorie
Duminică, pe parcursul a 4 ore şi 48 de minute, primii doi jucători ai lumii au luptat nu doar pentru titlul la Wimbledon, deşi aceasta era miza de pus în ramă. S-au bătut pentru o dungă de istorie, care separă coloşii de cei care sînt trecuţi la "şi alţii". Federer era deja în categoria celor imenşi, Nadal şi-a cîştigat locul abia după ce a cucerit iarba londoneză. Rămîne regele zgurii, însă are destul verde pentru o grădină confortabilă.
"De ce să cedez?"
6-4, 6-4, 6-7 (5), 6-7 (8), 9-7 e scorul unei finale epice, cea mai lungă din istoria Wimbledonului şi una care va primi imediat un loc sus în topul celor mai spectaculoase şi mai dramatice. Momente-cheie? A avut nenumărate. Roger a avut 4-2 în setul secund, dar l-a cedat cu 4-6. Mai grav, Rafa a ratat două mingi de meci în tie-break-ul setului patru. Dar ce a făcut după, povesteşte chiar el. "Era finala la Wimbledon, aşa că a trebuit să continuu să lupt, să am o atitudine pozitivă. Jucam bine, aşa că de ce să cedez? Cîştigasem două seturi, 6-4, pierdusem două la tie-break. Un pic de ghinion acolo. Am jucat două puncte groaznice la 5-2. Accept asta. Am încercat însă să mă concentrez. Dacă ar fi făcut un break şi m-ar fi bătut, l-aş fi felicitat şi aş fi plecat acasă". Vorbesc cei 22 de ani ai lui şi spiritul de luptător. Sînt două argumente în favoarea lui Nadal mai tari decît forehand-ul lui ucigător.
Rafael Nadal a învins la Londra, pe iarbă, luptînd ca la corida
Schimb de gardă la Wimbledon. Roger Federer, campionul ultimelor cinci ediţii, îi cedează locul măcar pentru un an lui Rafael Nadal. O cedare de sceptru pe care finala din 2007 a prevestit-o, iar cea din 2008 a desăvîrşit-o. Rivalitatea dintre cei doi a început cu un zîmbet agăţat în colţul gurii lui Roger, parcă neîncrezător în capacitatea lui Nadal de a progresa, de a face faţă pe suprafeţe rapide, de a-i lansa provocări extreme. În timp, pe durata ultimilor doi ani şi jumătate, lucrurile au evoluat dramatic. Finalele de la Roland Garros au devenit tot mai disproporţionate, culminînd cu cea din iunie, cînd Rafa i-a luat lui Roger chiar şi un set de 6-0, cele de la Wimbledon tot mai strînse. Pînă cînd rocada s-a produs. Era, într-un fel, inevitabil.
Loc de istorie
Duminică, pe parcursul a 4 ore şi 48 de minute, primii doi jucători ai lumii au luptat nu doar pentru titlul la Wimbledon, deşi aceasta era miza de pus în ramă. S-au bătut pentru o dungă de istorie, care separă coloşii de cei care sînt trecuţi la "şi alţii". Federer era deja în categoria celor imenşi, Nadal şi-a cîştigat locul abia după ce a cucerit iarba londoneză. Rămîne regele zgurii, însă are destul verde pentru o grădină confortabilă.
"De ce să cedez?"
6-4, 6-4, 6-7 (5), 6-7 (8), 9-7 e scorul unei finale epice, cea mai lungă din istoria Wimbledonului şi una care va primi imediat un loc sus în topul celor mai spectaculoase şi mai dramatice. Momente-cheie? A avut nenumărate. Roger a avut 4-2 în setul secund, dar l-a cedat cu 4-6. Mai grav, Rafa a ratat două mingi de meci în tie-break-ul setului patru. Dar ce a făcut după, povesteşte chiar el. "Era finala la Wimbledon, aşa că a trebuit să continuu să lupt, să am o atitudine pozitivă. Jucam bine, aşa că de ce să cedez? Cîştigasem două seturi, 6-4, pierdusem două la tie-break. Un pic de ghinion acolo. Am jucat două puncte groaznice la 5-2. Accept asta. Am încercat însă să mă concentrez. Dacă ar fi făcut un break şi m-ar fi bătut, l-aş fi felicitat şi aş fi plecat acasă". Vorbesc cei 22 de ani ai lui şi spiritul de luptător. Sînt două argumente în favoarea lui Nadal mai tari decît forehand-ul lui ucigător.
Îi place iarba
Spre deosebire de alţi jucători iberici, care chiar au refuzat să participe la Wimbledon din cauza neadaptării la rapiditatea suprafeţei, Nadal e încîntat să se afle pe iarbă. "Cînd am pierdut în faţa lui Gilles Muller în 2005, am spus acelaşi lucru: îmi place să joc aici. Poate uneori e plictisitor cînd totul e numai serviciu. Dar meciurile tari sînt foarte drăguţe, nu? Asta pentru că ai opţiuni. Nu poţi rămîne doar în defensivă, trebuie să ataci şi lucrurile devin interesante. Cred însă că trebuie să înţelegi bine suprafaţa ca să obţii rezultate bune", a explicat Rafael.
Relaţie bună, nu prieteni
Întrebat ce i-a spus lui Federer la sfîrşitul meciului, Nadal a dezvăluit: "Doar şi <Îmi pare rău>. A fost o finală mai dură decît cea de anul trecut, cînd eu am fost dezamăgitul. Ştiu cum e să pierzi un asemenea meci. Dar el e un mare campion. Îl admir foarte mult şi îl respect. Nu sîntem prieteni apropiaţi pentru că venim din ţări diferite, dar avem o relaţie bună. Sînt, în acelaşi timp, fericit pentru mine şi trist pentru el. Şi el merita acest titlu!".
În loja regală
Rafa a devenit duminică seară prima persoană care s-a căţărat în Loja Regală de pe Terenul Central de la All England Club. El a mers să primească felicitări din partea moştenitorului tronului Spaniei, prinţul Felipe de Asturias, şi a soţiei sale, Letizia. "L-am întîlnit de mai multe ori şi de fiecare dată a fost o plăcere pentru mine", a spus Nadal. "Am vrut doar să îi mulţumesc mult Înălţimii sale că a venit să mă vadă la finală. Atunci doar m-au felicitat, dar am vorbit mai mult în vestiar, ceva mai tîrziu".
RAFAEL NADAL
"Pentru mine e incredibil să cîştig un titlu la Wimbledon. Este un vis. De cînd eram copil visam să joc aici, dar să înving? E uimitor"
330.000 de telespectatori la finală
Victoria lui Rafael Nadal pe iarba de la Wimbledon în faţa favoritului principal, elveţianul Roger Federer, a atins o audienţă mare, 2,9% în mediul all-urban. Cu alte cuvinte, partida transmisă de Sport.ro, care s-a desfăşurat pe parcursul a peste şapte ore, a adunat în faţa televizoarelor aproximativ 330.000 de telespectatori, cota de piaţă fiind de 9,5%. Cifra este mare în comparaţie cu media postului, care a fost 0,2% în all-urban, pe luna iunie. (Cristi Scutariu)
Spaniolii la Wimbledon
1926 Lilí
Álvarez finalistă
1927 Lilí
Álvarez finalistă
1928 Lilí
Álvarez finalistă
1966 Manuel Santana campion
1994 Conchita Martínez campioană
1995 Arantxa Sánchez finalistă
1996 Arantxa Sánchez finalistă
2006 Rafael Nadal finalist
2007 Rafael Nadal finalist
2008 Rafael Nadal campion
5 titluri de Mare Şlem are Nadal în palmares, patru la Roland Garros, unul la Wimbledon
6 trofee a cucerit Rafa anul acesta, mai multe decît oricare alt jucător. Federer are două
