Articol de Luminiţa Paul, Marian Brăilescu - Publicat miercuri, 04 februarie 2015 00:00 / Actualizat marti, 03 februarie 2015 22:18
Team-ul iberic, care a cucerit ultima dată Cupa Fed în 1998, a venit la Galaţi avînd-o drept principală armă pe puternica Garbine Muguruza, numărul 24 mondial.
E înaltă, 1,82 metri, puternică, iar cînd zîmbeşte face gropiţe în obraji. Chipul ei aminteşte de acele Miss Univers venezuelene, care s-au încoronat de-a lungul anilor, dar şi de soarele Spaniei. Pentru că Garbine Muguruza are tată iberic, pe José Antonio, şi mamă venezueleană, Isabel, originară din Guatire.
Ea, al treilea copil al unei familii care mai are doi băieţi, pe Asier şi Igor, s-a născut la Caracas, în toamna lui 1993. Avea doar 3 ani cînd a pus pentru prima dată mîna pe rachetă, pe atunci aproape cît ea. În 1999, s-a mutat în Spania, stabilindu-se cu familia la Barcelona, pentru a putea progresa în tenis.
Venezuela nu-i putea oferi aceleaşi condiţii. De altfel, în timp, doar două jucătoare din această ţară s-au remarcat în circuitul WTA: Maria Vento-Kabchi, acum în vîrstă de 40 de ani, ajunsă pînă pe locul 26 în lume, şi Milagros Sequera, 34 de ani, care a atins poziţia a 48-a. Din 2011, Muguruza a început să reprezinte Spania în competiţiile internaţionale.
Garbine îşi face o scurtă caracterizare pe site-ul Punto de Break: "Ştiu că am multe lucruri care mă pot ajuta să fiu valoroasă. Fizicul mă ajută, am talent şi uşurinţă în lovituri. Cînd mă concentrez pe ceva, obţin rezultate bune, asta şi pentru că am început tenisul cînd eram foarte mică, doar la 3 ani. Acesta e singurul lucru serios, constant, pe care l-am făcut pînă acum în viaţă. Am jucat, am jucat, am jucat. Obiectivul meu e să fiu cît mai bună posibil. Nu am altceva în cap. Nu există altceva pentru mine".
A arătat-o clar anul trecut, cînd a cucerit primul titlu din carieră, la Hobart, şi cu atît mai mult la Roland Garros. Acolo a eliminat-o în turul secund pe numărul unu mondial, Serena Williams, idolul copilăriei ei, şi a avansat pînă în sferturile de finală, unde a cedat greu, în trei seturi, în faţa viitoarei campioane, Maria Şarapova.
Împreună cu Carla Suárez Navarro, a ajuns în semifinalele de dublu, cele două calificîndu-se şi pentru Turneul Campioanelor de la Singapore. În noiembrie, urca pînă pe locul 20 WTA, cel mai bun al carierei. Şi tot în acea lună se decidea să reprezinte în continuare Spania în concursuri, chiar dacă avusese şi varianta Venezuela.
Ambiţioasă, dură cu sine, Muguruza şi-a demonstrat voinţa în 2013, cînd a fost operată la gleznă şi, după aceea, s-a antrenat timp de două luni de pe scaun.
"Trebuia să încep să joc fără să mă sprijin pe picior. Şi atunci, singura cale era să joc aşezată. Îi spuneam antrenorului meu, Alejo Mancidisor: «Eu trebuie să joc. Nu pot să stau în casă şi să văd cum celelalte se antrenează, iar eu nu»", a povestit Garbine. Iată cum îi descrie jocul Juan José Mateo în El País: "Demarajul ei e de videoconsolă. Tenis al secolului XXII. Cibernetic. Linie, linie şi linie. Lovitură plată după lovitură plată. Muguruza e ca un urlet de lup într-o noapte de iarnă, în faţa ei adversara se refugiază dincolo de linia de fund, căutînd inutil parcă să se protejeze de un incendiu".
A început anul 2015 cu o "optime" la Australian Open, unde a pierdut la Serena Williams, cimentîndu-şi reputaţia de jucătoare periculoasă. De la Melbourne a mers la Barcelona, apoi a sosit în România, scriind pe contul ei de twitter: "Hola, Galati! Pentru a cincea oară în România, de data aceasta cu mai multe emoţii!". Muguruza nu o va avea alături pe Suárez Navarro, accidentată, dar va încerca să pună probleme. Aşa cum face ori de cîte ori intră pe teren.
Istorie de Cupa Fed
Spania a petrecut 40 de ani în Grupa Mondială din cei 43 de cînd participă la Cupa Fed. A cucerit titlul de cinci ori, cu generaţia Arantxei Sánchez şi a Conchitei Martínez, ultima fiind actualul căpitan nejucător, în 1991, 1993, 1994, 1995 şi 1998. Anul trecut, a pierdut în primul tur al seriei de elită, apoi şi în baraj. România, în schimb, urcă spre playoff-ul Grupei Mondiale, acolo unde s-a aflat ultima dată în 1999.
Contează mult că vor juca acasă
Ieri, Simona Halep şi Irina Begu s-au alăturat colegelor lor din echipa României, Monica Niculescu şi Alexandra Dulgheru, care ajunseseră la Galaţi cu o zi înainte. Au şi făcut un prim antrenament, cel de după-amiază, pentru a testa suprafaţa.
Numărul 3 mondial, principala jucătoare din team-ul nostru, spune că "nu este presiune pe umerii mei, vom evolua acasă, iar asta mă motivează foarte mult. Sper să cîştigăm, deşi Spania are o echipă bună. Muguruza poate juca la un nivel ridicat, o cunosc bine din circuitul WTA, dar şi celelalte jucătoare au valoare, cu toate că nu le-am mai întîlnit pînă acum. Îmi doresc să cîştig ambele puncte pentru România, mai ales că la precedenta dispută nu am reuşit să obţin decît un punct".
Irina Begu a completat-o pe Simona: "Mă simt bine la Galaţi, suprafaţa este bună, dar mai multe vă pot spune după ce mă voi acomoda cu ea. Cred că avem şanse să învingem Spania, echipa noastră este una foarte solidă, iar faptul că vom evolua în faţa propriilor fani este un avantaj".
