Fostul antrenor al Simonei Halep: "Nu e încă pregătită mental să cîștige un turneu de Mare Șlem"

Turneul Campioanelor e încă în desfăşurare, dar fără Simona Halep. Favorita principală a părăsit competiţia în faza grupelor, iar oamenii încă sînt în căutarea unor explicaţii. Radu Popescu, cel care a lucrat cu a doua jucătoare a lumii în perioada de formare, developează filmul evoluţiei ei la Singapore, dar vorbeşte şi despre ce are puternic şi ce trebuie să îmbunătăţească Simona în jocul ei.

- Domnule Popescu, aţi urmărit Turneul Campioanelor. Cum vi s-a părut Simona?
- Lumea aştepta mult de la ea. Toată suflarea românească cunoscătoare şi iubitoare de tenis ar fi vrut ca Simona să cîştige, mai ales că anul trecut ajunsese în finală. Noi ne aşteptam ca ea să depăşească rezultatul. Aşa cum îmi aduc eu aminte, ea a avut nişte accidentări, nişte competiţii prin vară în care spunea că şi doreşte să ajungă la Turneul Campioanelor, acesta era obiectivul ei. Ca şi al Flaviei Pennetta, de altfel. Nu ştiu dacă şi-a propus să cîştige turneul anul acesta, în condiţiile în care a avut unele evoluţii mai şterse în ultima perioadă.

- Totuşi era favorita numărul unu, te aştepţi să o vezi departe în turneu, chiar cîştigînd.
- Probabil şi-a propus, dar nu cred, la evoluţiile destul de sincopate din ultima perioadă. E foarte riscant să-ţi propui şi să declari că-ţi propui asta, dar mititica de ea spune că "vreau să cîştig şi un turneu de mare Şlem, să fiu cîndva şi numărul unu, dar toate la timpul lor".

"Ajungînd pe poziţia unde e, dacă te menţii, e normal să-ţi propui nişte lucruri un pic mai mari, să-ţi propui să faci un pas în faţă. Însă nu pare suficient de pregătită mental. Nu cred că ea se simte încă în stare"

Obsesia Şarapova

- Are Simona calitățile, pachetul necesar cîștigării unui turneu important, de Mare Șlem sau Turneul Campioanelor?
- Categoric, categoric, dar s-a văzut că nu a avut timpul necesar pentru pregătirea acestui turneu. A avut niște situații favorabile și cu Șarapova, nu poți să spui că n-a avut șanse... Iar începutul a fost bun, eu n-am văzut meciul cu Pennetta, dar cînd bați o învingătoare de turneu de Mare Șlem îi dai 6-0, 6-3, o victorie clară, asta spune ceva. Cu Șarapova probabil că au fost și ecourile din jur, hai, cînd o batem pe asta, poate ți se creează la un moment dat o obsesie. Deși e suficient de matură ca să treacă peste lucrurile astea.

- Și atunci, ce s-a întîmplat?
- E nevoie și de un pic de șansă. La un moment dat, să joci la 1-4 și să scapi ocazia de a face break acolo, două mingi de break a avut, returul ăla dacă trecea, l-a riscat un pic, așa, returul acela de dreapta... Și după ce nu reușești treaba asta, să te trezești că e 4-5. A venit Șarapova peste, a jucat foarte bine. Și la 4-4 mi s-a părut că a avut șansă, cînd Șarapova a făcut două duble greșeli, trebuia să rişte, cu un pic cu tupeu peste ea. Nu știu, tupeul l-a avut cealaltă. A devenit agresivă, supărată că a dat dublele acelea, și a fost revenirea aceea.

- E diferență de experiență la vîrf? Una e cînd ești acolo de doi ani și alta cînd ești de zece...
- Este, este și este și o diferență de clasă, să spunem și de clasă puțin. Că mai e pînă să ajungem la clasa unei Șarapova, sau Williams. Să nu uităm că Șarapova, la 17 ani, a cîștigat Turneul Campioanelor. Iar la 17 ani Simona abia cîștiga Roland Garros-ul la juniori. E diferență de volum de experiență. Sigur, și Simona a trăit la competițiile acestea importante, a făcut finală la Singapore, la Roland Garros, are o serie de turnee cîștigate, e în stare să ducă un turneu cap-coadă, dar acolo, la meciurile de mare miză, îți trebuie un pic de nebunie. Trebuie să vii cu ceva nou, trebuie să faci ceva ce n-ai făcut, să surprinzi cu ceva. Nu trebuie să aștepți, că dacă aștepți vine cealaltă și te pocnește.

"Noi sîntem exagerat de optimişti"

- Și cu Radwanska, acolo cum a fost?
- Noi ne așteptam s-o bată, nu? Eram deja în semifinală... Nici nu începuse turneul și eram în semifinală, chiar în finală, ecouri care probabil au ajuns și la urechile ei. Noi nu sîntem realiști, sîntem exagerat de optimiști! Și, la un moment, dat, uităm că și celălalt are aceeași șansă, ca și mine. Iar cu poloneza... se întîlneau după ce mai jucaseră de opt ori, era 4-4, deci se cunoșteau foarte bine. Și știți cum e balanța, o dată cîștigi tu, o dată cîștig eu, ultima dată a cîștigat Simona, iar Radwanska venea și cu dorință de revanșă. A și declarat, că n-are ce pierde, că va încerca să cîștige. Deși a avut și ea mari probleme, a greșit mult, Simona a avut multe mingi de break.

- A gestionat mai bine presiunea.
- Da, în momentele importante ori a servit bine, ori a făcut mingile acelea de excepție. Iar schimburile lungi le-a cam cîștigat poloneza. Iar mingile de excepție, smash-ul acela de rever, pe care l-a dat la colțul scurt, zicem ca la fotbal sau scurtele la care a alergat, păi, urmărești, frate, nu stai pe loc, a alergat și in extremis a făcut o scurtă de cros. De două ori a făcut treaba asta. Și, oricît de mult te-ar munci un punct din ăsta, una e să-l pierzi și alta să-l cîștigi. Îți dă oxigen, îți dă încredere. Și Radwanska a avut un plus de maturitate peste Simona.

Să-ţi consolidezi jocul tău

- Spuneați că trebuie să-ți surprinzi adversarul, să faci ceva deosebit. Am văzut că a venit de cîteva ori la fileu, ceea ce în mod normal nu prea face, și nu a arătat chiar confortabil acolo.
- Exact! Încă nu este zona ei confortabilă pentru că nu o explorează suficient. Dacă ne gîndim, nici la Federer nu era zona confortabilă, el prefera să joace de pe fundul terenului. După aceea, cînd a venit Edberg și cînd a mai înaintat în vîrstă, și-a dat seama, "trebuie să vin cu ceva nou, că nu mai merge, mie nu-mi place să alerg prea mult pe teren", și a venit cu jocul ăsta de atac. Acum, mai mult atacă.

- Cînd adaugi lucruri la jocul tău, nu ajungi la un moment dat în pericol să-ți pierzi identitatea?
- În primul rînd, trebuie să-ți consolidezi jocul tău, pe care îl simți tu foarte bine, dar trebuie să le lucrezi și pe celelalte. Și pur și simplu să le experimentezi într-un meci în care îți poți permite s-o faci. Pentru că sînt situații limită în care trebuie să aplici treaba asta. Ai o dată avantaj, ai de două ori, trebuie să vii cu ceva nou, trebuie să faci o nebunie. Iese, bine, nu iese, măcar am încercat-o. Este un risc pe care ți-l asumi și este un risc controlat. Nu este așa, mă hazardez și mă duc ca surdul în tobă...

- Cum vi se pare serviciul?
- Încă are probleme la serviciu, probleme de coordonare, nu se sincronizează brațele. Nu se poate să nu-ți iasă serviciul! Nu se poate să n-ai procentaj la primul serviciu! Păi, cu al doilea serviciu a fost victimă, pur și simplu. În plus, a jucat şi foarte mult în spate, deci oricît ai fi tu de spiriduş n-ai cum.mai ales că faci paşi în plus. dacă eşti spiriduş stai acolo lîngă linia de fund, ca şi martina Hingis care nu era o jucătoare de talie. Era de talei medie, poate e mai puţin mai înaltă decît Simona.

- Un centimetru-doi.
- Stătea acolo lîngă linie, nu ieşea, nu reuşeai să o scoţi de acolo.

- În momentul de faţă, din punct de vedere tehnic, care ar fi marea ei slăbiciune?
- Tehnic, la nivelul acesta lucrurile sînt foarte bine consolidate. Singurul lucru este să umble la sincronizări. La serviciu, eu asta am impresia că braţele... nu este o coordonare bună acolo. Trebuie să ajungi să dai serviciul cu ochii închişi. Arunci mingea şi trebuie să ajungi cu racheta, nu numai că trebuie să o loveşti, ci să o pui şi în teren. Şi atunci cînd trebuie să faci această lovitură ai ochii deschişi, ai alt echilibru, altă viziune, cînd trebuie să o pui în teren, o pui în teren, nu e nevoie de forţă, e nevoie de plasament. Dai as şi cu 160 la oră. Ai găsit unghiul, ţi-ai deschis terenul.

"Şi-a dorit mult să lucreze cu mine"

- Ce vă amintiţi despre ea din perioada în care aţi antrenat-o?
- Am lucrat cu ea cînd era copil, am lucrat puţin şi mi-a făcut o mare plăcere. Ea şi-a dorit şi cînd a fost junioară pentru că a schimbat puţin antrenorii.Cu Dragu a lucrat pentru că am vrut eu. I-am zis lui Daniel să aibă grijă de ea pentru că eu nu am timp să mă mai duc cu ea în concursuri. Ea este un copil cu care trebuie să fii în permanenţă. I-am zis, ia-o că te face mare. Chiar aşa i-am zis. A lucrat cu ea pînă probabil s-au sufocat, probabil economic. Avea nevoie de ajutor, a venit de unde a venit. Mă rog, antrenorul care a venit a stat şase luni nu a fost compatibil. Şi apoi a lucrat cu Liviu, Liviu Panait. Atunci trebuia să lucrez cu ea, dar n-am putut. E şi un pic supărată pe mine. Mi-a reproşat. că de că de ce m-aţi dat lui Liviu. Mi-am cerut scuze, anul trecut m-am întîlnit cu ea.

- Ce v-a impresionat atunci la ea?
- Ambiţia cu care juca fiecare minge, fiecare punct, nu vedeai o delăsare la ea, am jucat şi pe puncte cu ea, atunci îl simţi pe om. Îmi plăcea ambiţia ei. Alergam şi eu mult în teren şi se crea o dispută frumoasă pentru că ea nu lăsa nimic, alerga după orice minge. Chiar dacă nu avea nici o şansă să ajungă mingea. Era o luptătoare. Şi a avut probleme şi accidentări cînd a fost şi mai mică. A trecut peste ele. A jucat şi cu accidentări. Puterea de a munci nu s-a dat la o parte. Nici ea nu s-a dat înapoi de la muncă. A fost foarte subordonabilă. Bine, personalitate a avut. În momentul în care a simţit că nu mai poate să înveţe nimic bun a schimbat. Schimbările acestea au venit nu pentru că ea nu a corespuns sau profesorul a renunţat la ea. Pur şi simplu, ea a vrut mai mult, pentru că a crezut în ea.

"Chiar mi-a zis înainte de Roland Garros: "Dom profesor, eu vreau să cîştig". Am mesaje salvate cu treaba asta. "Vreau să-l egalez şi eu pe Andrei şi să cîştig la Roland Garros". Ea cînd îşi propune ceva, adică nu-şi propune ceva ce nu poate să realizeze. Probabil că nu şi-a propus încă"

Comunicare şi încredere

- E vizibil că e ambiţioasă, dar, cu toate acestea, au fost meciuri anul acesta în care am simţit că se grăbeşte, intră într-un fel de morişcă negativă, atunci cînd nu-i ies lucrurile.
- Da, aşa e. Se blochează, se şi exteriorizează, îşi demască un pic starea emoţională. Încă n-a ajuns să se stăpînească, să afişeze o detaşare. Cum e Federer. Ea e încă tînără. Fetele au ajuns acum să facă rezultate şi la 27-30 de ani. cele care reuşesc la o vîrstă mai fragedă sînt excepţii. Cum ar fi Hingis, Şarapova, Serena.

- În ultima vreme, mai puţine.
- Nu cred că o putem încadra pe Simona la excepţii. Este un element bun. Unul de excepţie la noi, cum noi nu am mai avut demult. Eu cred că va reuşi un rezultat mare. Important e să nu mai citească ce se scrie despre ea şi să asculte tot felul de comentarii şi să-şi vadă de drumul ei. Pentru că va reuşi. Are calitate şi e păcat. Are susţinere, are un staff bun.

- Ce spuneţi de Darren Cahill?
- A stat lîngă jucători de top. Este un tip cu experienţă bogată, care le cunoaşte bine pe jucătoarele actuale.

- În relaţia jucător- antrenor ce mai important?
- Comunicarea şi încrederea. Dacă jucătorul simte că omul ală îl poate ajuta, normal că îl caută, îl ascultă, nu ridică tonul, cum s-a mai întîmplat. Şi acuma ma văzut două intervenţii ale antrenorului şi felul cum s-a ridicat ea de pe bancă, a înţeles ce trebuie să facă, dar nu a plecat suficient de convinsă că poate să pună în practică. Şi la acel gest în care au dat pumnul, nu era convinsă. Am eu un joc cu copii aşţia le zic picioare vesele. Ea a plecat apăsată.