Articol de Luminiţa Paul, Roxana Fleşeru - Publicat luni, 13 iulie 2015 00:00
Pentru român este confirmarea unui drum pe care l-a ales în 2009 și care i-a adus multe bucurii, dar nimic nu poate fi comparat cu senzațiile pe care le-a trăit după ce finala cu Murray și Peers s-a încheiat
Horia e aproape de fileu, cu mîinile pe cap, izolîndu-se de tot ce e în jur. Aplauze, chiote venite din loja apropiaților, chiar și de bucuria partenerului său. În sfîrșit, e campion la Wimbledon. Locul unde a triumfat la juniori și locul în care a trăit cele mai mari dezamăgiri ale carierei, atunci cînd a pierdut cele trei finale alături de Robert Lindstedt. "Mi-a fost greu să fiu învinsul din acele ultime acte, iar faptul că am ajuns să o joc și pe a patra era ceva extraordinar. Am avut ceva emoții în dimineața de dinaintea finalei", a spus Horia.
Cu toate acestea, el nu păstrase în minte doar amărăciunea înfrîngerii, ci și călătoriile lungi și pline de provocări din 2010, 2011 și 2012. "De fiecare dată am avut două săptămîni bune, îmi aduc aminte de multe meciuri strînse pe care le-am cîștigat în cinci seturi și în care am salvat mingi de meci. Nu priveam ce mi s-a întîmplat în trecut ca și cum nu pot cîștiga o finală de Mare Șlem, ci că pot să ajung într-o astfel de situație", a completat el. Cu răbdare, muncă și optimism, Horia a ajuns campion la Wimbledon.
Rutina care ajută
A depășit toți nervii care l-au străbătut, refugiindu-se în rutina zilnică, specifică jucătorilor de tenis. A fost stabil emoțional pe întreaga durată a finalei și cu ajutorul lui Jean Julien Rojer a dus-o la capăt.
La conferința de după finala cîștigată cu 7-6 (5), 6-4, 6-4, au ținut să sublinieze din nou cît de importantă e relația de prietenie pe care o au în afara terenului. "Sînt mult mai apropiat de Juls. Eram prieteni și înainte de a juca împreună, ne știm de foarte mulți ani. Cînd ai un prieten pe teren alături de tine, mai ales în momentele grele, cum ar fi super-tie-break-uri, finale, știi că e cineva pe care te poți baza. Nu e acolo să te tragă în jos pe tine sau echipa. Întotdeauna primesc sprijin din partea lui", a subliniat Horia.
Legătură puternică
Firea lui Juls l-a ajutat mult pe Tecău. "Energia lui pozitivă, optimismul lui și spiritul său de luptă m-au ajutat mult. Cred că este cheia parteneriatului nostru, felul în care ne completăm unul pe altul, felul în care abordăm meciurile, atitudinea noastră și felul în care știm să ne ajutăm unul pe altul", a completat Horia. "Avem o legătură puternică și simt că putem să trecem peste orice împreună. Nu trebuie să dea vina pe mine sau eu pe el. Și dacă ai asta, momentele grele sînt mai ușor de gestionat", a spus Juls.
Colaborarea lor a început în 2014 și, după un an și jumătate, amîndoi și-au atins visul, un trofeu de Mare Șlem. Și acesta ar putea fi doar începutul.
"Sîntem buni prieteni, dar avem personalități diferite. Eu sînt mai tăcut, mai calm. Juls e foarte vocal, un pic mai gălăgios pe teren"
Horia Tecău
1este locul pe care-l vor ocupa începînd de azi Horia Tecău și Jean Julien Rojer în clasamentul anului, cel care contează pentru calificarea la Turneul Campionilor
Zîmbete și voie bună
Horia Tecău și Jean Julien Rojer au fost chemați la o conferință de presă pentru prima dată sîmbătă, după ce au cîștigat trofeul. Cei doi au răspuns elaborat și au zîmbit tot timpul conferinței. Întrebat cum s-au simțit emoțiile lui Horia de dimineață, Juls a răspuns glumind: "A făcut niște ouă de cacao la micul dejun".
"Nu prea bem, nu prea petrecem"
Una dintre întrebările de la conferința de presă a avut legătură și cu modul în care vor sărbători titlul. "O să vedeți în ziare", a spus glumind Horia. "Vom sărbători cum se cuvine. M-am întîlnit cu Andy Murray pe hol și m-a felicitat. Mi-a zis că merităm acest trofeu și să avem grijă să ne bucurăm de el cum trebuie. Nu știu cum să facem asta. Noi nu prea bem, nu prea petrecem, dar el mi-a zis că e musai să fie băutură", a povestit Rojer.
