Gospodin Miro! » Miro Bratoev vorbeşte despre activităţile unui Tour Manager

Vreţi să ştiţi ce face un Tour Manager? Cel mai bine poate explica acest lucru chiar el, Miro Bratoev.

Biroul lui nu e în clădirea rezervată oficialilor ATP, ci lîngă vestiarul jucătorilor, pentru a fi cît mai aproape de ei. S-a decupat un colţ al sălii principale, a fost încadrat cu o prelată şi gata, spaţiul e delimitat. O masă mică, un scaun, încă unul pentru musafiri, un televizor şi cam atît. Bulgarul Miro Bratoev, Tour Manager pentru turneul de la Bucureşti, nici nu are nevoie de mai mult.

Oricum, petrece destulă vreme alergînd de la un teren la altul, apoi la vestiar, la restaurant, iar la terenuri, mereu avînd staţia cu el, pregătit să rezolve orice solicitare. De fapt, ce face cel care are titulatura de Tour Manager? Să-l lăsăm pe Miro să răspundă.

- Zdravei, Miro! Kak si?
- A, vorbeşti bulgara! Foarte frumos.

- Da, de la "Vsiaka nedelia" şi "Studio X". O să continui însă în engleză. Cum ai ajuns să faci acest job? Am înţeles că înainte erai arbitru de scaun.
- Sînt în tenis de foarte multă vreme, întîi ca jucător, apoi arbitru. La un moment dat, am primit o propunere şi mi s-a părut interesantă, aşa că am acceptat-o.

- Ce face, mai exact, un Tour Manager?
- Se ocupă cu tot ce e legat de jucători şi de nevoile acestora. De la tragerea la sorţi, verificarea listelor, dacă sînt corecte sau nu, program de joc. Rute de călătorie, probleme la hotel sau cu biletele, dacă le trebuie un doctor, un masor, transport şi aşa mai departe.

- Nu-ţi pare rău că ai renunţat la arbitraj?
- Îmi place foarte mult ce fac acum şi nu regret.

- Cîte săptămîni pe an eşti departe de casă?
- În jur de 22, dar nu e o problemă. Îmi place să călătoresc, să întîlnesc oameni noi, să iau contact cu culturi diferite. E ceva extrem de dinamic. Dacă stau să mă gîndesc, am fost măcar o dată pe toate continentele, mai puţin America de Sud.

- De cînd faci această muncă şi cît timp crezi că se poate desfăşura?
- Sînt 19 ani deja de cînd lucrez la ATP. Nu mi-am fixat nici o limită. Atîta vreme cît sînt fericit în acest job, nu mă gîndesc la vreo schimbare.

- România şi Bulgaria sînt ţări vecine şi de multe ori sînt luate împreună, aproape la pachet, cu intrarea în Comunitatea Europeană, în NATO, cu vizele etc. Crezi că se aseamănă atît de mult?
- Nu. Orice ţară diferită de alta, are farmecul ei. Alte obiceiuri, altă cultură. Sînt convins că, în timp, se vor face mai clar diferenţierile. Pe de altă parte, sîntem toţi o mare familie, nu?

- Totuşi, România are un turneu ATP, Bulgaria nu.
- Mi se pare normal. România are o mai mare tradiţie în tenis decît noi, mai ales în cel masculin. Sper să vină şi rîndul nostru, poate la feminin, unde am avut rezultate mai bune cu surorile Maleeva, acum cu Ţvetana Pironkova.

- E vreun loc din lume în care îţi place să revii?
- Tocmai asta e frumuseţea, că nu există un singur loc. Asta mă face să continuu.

- Cu ce te ocupi în timpul liber? Care îţi sînt pasiunile?
- Tot cu tenisul! Joc tenis de plăcere, privesc tenis. Şi, bineînţeles, petrec timp cu familia, cu prietenii din Sofia.

- Atunci pot să te întreb: ŢSKA sau Levski?
- Aş prefera să nu mă pronunţ, mai ales că am jucat în tinereţe pentru unul dintre cluburi. (rîde)

- Lili Ivanova sau Andreea Todorova?
- Sincer, îmi place mult muzica modernă. Avem o nouă generaţie foarte interesantă. Nu toţi cîntă în engleză, de aceea nu e atît de accesibilă. Îmi place şi muzica românească!

- Dar cei vechi nu, pe care îi vedeam pe vremuri la televizor, gen FSB, Signal, Şturţite?
- Aaaa, acelea sînt trupe mari, legende. De fapt, Şturţite încă mai concertează (zîmbeşte).

- Ai fost de multe ori în România, la turneu. Vei reveni la anul, în aprilie?
- Mi-ar plăcea foarte mult.

- Blagodaria ti mnogo.
- Za nişto.