INTERVIU Campionul vorbăreţ » Gilles Simon, jucătorul care nu transpiră niciodată

Cînd a ales să vină la BRD Năstase-Ţiriac Trophy, Gilles Simon ştia perfect ce aşteaptă de la acest turneu. Să-l cîştige din nou. De aceea a venit aici de luni, chiar dacă a cerut să joace primul meci abia joi. Ca să se readapteze cu locul în care s-a impus deja de două ori.

Joi seară a avut însă un început de meci mai greu în faţa lui Dudi Sela, în turul secund. S-a redresat şi a învins. Istoria s-a repetat ieri, în sfertul cu Lukasz Kubot, şi francezul a avut şi mai mult de recuperat. Un set, de fapt. 3-6. Polonezul a jucat excelent la început, "foarte agresiv", cum admitea şi Simon, nelăsîndu-i nici o şansă la retur. "Apoi am avut noroc, la debutul actului secund, că am putut să fac break. A obosit şi el puţin, eu am mers tot mai bine şi aşa am cîştigat".

6-1, 6-3 a fost scorul care a pecetluit calificarea francezului într-o nouă semifinală aici, unde îl va întîlni pe germanul Matthias Bachinger. După meci, Gilles a povestit cu o locvacitate remarcabilă cum a curs cariera sa în ultima vreme.

- Gilles, cum e să te întorci aici după o pauză de cîţiva ani? După ce ai cîştigat în 2008 n-ai revenit să-ţi aperi titlul.
- (rîde) Am cîştigat şi în 2007, şi în 2008.

- Ştim, ştim!
- Atunci cînd se juca în septembrie, întotdeauna a fost o săptămînă bună pentru mine. Ori am învins aici, ori la Bangkok sau Metz în alţi ani. Sînt fericit însă să revin la Bucureşti în această perioadă a anului pentru că devenise dificil să fac loc acestui turneu în programul meu dacă rămînea în toamnă. Am ales să joc aici fiindcă nu sînt mare fan al concursului de la Barcelona: acolo sînt jucători mai tari, ceea ce înseamnă mai puţine şanse pentru mine să ajung departe.

- Te-ai decis mai demult să vii la Bucureşti?
- Da. În plus, acum şase săptămîni, cînd m-am înscris, nu aveam prea multe meciuri cîştigate. Apoi am făcut sfert de finală la Indian Wells şi lucrurile s-au mai îndreptat. Veneam după cîteva săptămîni nereuşite pe zgură în America de Sud, în februarie. Am avut ceva probleme fizice şi am tot pierdut ba în turul întîi, ba cel mult în al doilea. De aceea, îmi trebuia să vin într-un loc unde avusesem succes. E altceva cînd joci unde ai cîştigat deja, unde cunoşti terenul, ambianţa şi unde te poţi obişnui mult mai repede.

- Săptămîna trecută a fost însă una foarte bună pentru tine, cu semifinale la Monte Carlo.
- Aşa e, însă devine tot mai dificil pentru mine să joc la un asemenea nivel două săptămîni la rînd.

Din semifinală la botez

- Ne-am speriat un pic cînd am văzut că ai chemat trainerul la Monte Carlo, în sferturi. Păreai ameţit, ţi s-a măsurat tensiunea. Ce-a fost?
- Eram foarte obosit. Cu o zi înainte avusesem un meci istovitor, două ore şi 20 cu Tipsarevici. Ştii cum e cînd parcă vizibilitatea nu e bună, cînd simţi că ţi-e frig deşi poate sînt 40 de grade afară? Aşa eram eu. Mă simţeam sleit.

- Totuşi, ai cîştigat acel meci.
- Da, am jucat apoi semifinale cu Nadal. A fost un rezultat bun pentru mine.

- Ce-ai făcut apoi, ai mers acasă?
- Duminică, a doua zi după semifinală, am avut zbor la 6 dimineaţa pentru că trebuia să ajung la botezul fetiţei fratelui meu, care era la ora 11:00. Iar luni am zburat spre Bucureşti. Bine că n-a trebuit să joc marţi sau miercuri pentru că aş fi pierdut, cu siguranţă!

- Ai avut în ultimii ani ceva probleme de sănătate, acum ai revenit aproape de Top 10. Cum s-au desfăşurat lucrurile?
- În 2009, cînd m-am accidentat, eram pe locul 7 în lume. Am mers aşa, cu o scurtă pauză, doar de o lună, şi am terminat anul pe 15. Apoi, în 2010, nu s-a mai putut. Mă chinuia genunchiul, aşa că a trebuit să-i acord atenţie. M-am oprit aproape 6 luni, iar cînd am revenit, înainte de Wimbledon, la Eastbourne, eram pe locul 35. Am încheiat pe 41, însă am reuşit să-l înving pe Roddick la Washington. Aceea a fost victoria care mi-a trimis un semnal: că va fi bine, că nu trebuie să fiu speriat.

Cu copilul peste Ocean

- În 2011 ai continuat să creşti.
- Da, mi s-a părut că am jucat tot timpul la nivel de Top 20. După ce am cîştigat la Sydney, simţeam că pot să fac un Australian Open bun, dar am dat peste Roger Federer în turul doi. Am avut 2-0 la seturi şi am pierdut în cinci. Asta se întîmplă cînd nu mai eşti acolo, sus, nu mai eşti cap de serie. Aşa a păţit şi Del Potro cînd a revenit după operaţie. Îţi ia ceva timp să refaci terenul, apoi merge bine şi revii.

- Acum, că ai un băieţel, nu-ţi faci un program mai aerisit, ca să ajungi mai des acasă?
- Nu, deloc. Prefer să-i iau pe Timothe şi pe mama lui, Carine, cu mine. Încerc să nu stau mai mult de trei săptămîni plecat, cum a fost în Australia, pentru că aş vrea ca micuţul să simtă totuşi că are o casă undeva (rîde). Anul acesta n-au venit în America de Sud, ci ne-am întîlnit la Acapulco şi am rămas împreună pentru turneele din State. Au fost şi la Monte Carlo.

- Te strigă deja "papa"?
- Mă strigă, mă strigă, mai ales cînd nu sînt acasă!

"Nu mă voi îngrăşa niciodată!"

- Mîncarea de la McDonald's e în continuare favorita ta?
- (mijeşte ochii). Da, este. Aveaţi un McDonald's şi aici, aproape. Îi duc dorul.

- Îţi place vreun fel anume?
- McBacon.

- Crezi că ai să te îngraşi vreodată?
- Nu, nici o şansă! Cînd am fost accidentat, am crezut că, stînd degeaba, o să pun pe mine. Ei bine, n-am pus! Dar îmi convine aşa, să am 70 de kilograme. Cred că nu mai există vreun jucător în circuit cu asemenea greutate. Sînt rapid şi nimeni nu bănuieşte că pot lovi mingea foarte tare. E în favoarea mea.

- Dar sweat bands ai folosit vreodată în viaţa ta?
- Nu, niciodată. Pentru că nu transpir.

- Serios? Bănuiesc că bei lichide, te hidratezi.
- Da, dar nu transpir. Gasquet e superinvidios pe mine, el care merge cinci metri şi e fleaşcă, din cap pînă-n picioare. (zîmbeşte)

- Cu Bachinger ai mai jucat?
- Anul trecut, la Bangkok. Am fost foarte norocos că a făcut un game slab în setul al doilea, cînd mă conducea. Două duble greşeli, o eroare pe rever, una pe dreapta şi aşa am reintrat în meci. Pînă acolo, nu-mi lăsase nici o şansă. Sper ca în semifinală să joc bine de la început pentru că n-o să am bafta aia şi a doua oară!

6 e locul cel mai bun ocupat de Gilles Simon în clasamentul ATP, pe 5 ianuarie 2009

9 titluri a cucerit pînă acum francezul, cel mai recent la Hamburg, anul trecut, pe zgură