SPORTURI  »  TENIS  »  BRD NĂSTASE-ȚIRIAC TROPHY

Ultima dată când se ridică zgura » Singurul turneu de tenis din România pune punct după 21 de ani. Ce am învățat, ce am văzut, ce facem mai departe

Articol de - Publicat duminica, 24 aprilie 2016 10:02

Totul se încheie astăzi. După mai bine de 20 de ani de tradiție, BRD Năstase-Țiriac Trophy ia sfârșit.

Românii s-au bucurat mereu de tenis de calitate. Au avut ocazia să îi vadă pe Goran Ivanisevici și pe Thomas Muster cu trofeele în brațe.

Pe Boris Becker, după ce câștigase Australian Open, ultimul Mare Șlem al carierei. Victoria cu numărul 500 a lui Carlos Moya. Pe puștii Juan Carlos Ferrero și David Ferrer, ultimul câștigător în 2002. Pe rușii Davîdenko și Andreev.

Să nu uităm de un sârb de 17 ani, care în 2004 își trecea în cont prima victorie în circuitul ATP. Același sârb care astăzi e numărul 1 mondial și domină tenisul masculin. Da, Novak Djokovici! Ediția 2004 a fost una cu adevărat specială.

Cu Ferrer eliminându-i în primele tururi pe Stanislas Wawrinka și pe Novak Djokovici. Adică 3 dintre cei 8 tenismeni care au participat anul trecut la Turneul Campionilor! Nu l-am văzut pe Roger, dar i-am văzut copia în 2014, când ”Baby Federer” Grigor Dimitrov a izbutit să și câștige turneul.

Sora noastră Franța

Ne va fi dor de francezi, de la Pioline și Grosjean până la Monfils și Gasquet. Dar mai ales de Simon. Gilles, francezul care ne-a uimit pe toți și care ne-a ”furat” trofeul la al treilea succes, în 2012. Dar și de spanioli, care au pus mâna de opt ori pe titlu. Poate nouă, cine știe ce se întâmplă astăzi, nu?

Rămânem cu regretul că trofeul i-a evitat pe români. Pavel s-a oprit de trei ori în semi finale, în timp ce Hănescu a fost la un set distanță în 2007. So close!, cum se spune mai nou. :) ”Cneazul” s-a bucurat însă de un trofeu la dublu, alături de Gabriel Trifu. În timp ce Tecău a reușit să îi calce pe urme cu trei titluri consecutive cu trei parteneri diferiți. #lidermondial

Ce va fi astăzi

Astăzi se scrie ultimul capitol. Cel puțin pentru moment. O finală care pune față în față trecutul cu prezentul. Pe Fernando Verdasco, 32 de ani, aflat la una dintre ultimele sale curse către elita tenisului, și pe Lucas Pouille, 22 de ani, francez care își trece în cont la București prima finală ATP din carieră.

E surprinzător să privești CV-ul lui Verdasco și să vezi numai șase trofee. Fost număr 7 mondial, de trei ori câștigător al Cupei Davis, ibericul pare că nu și-a atins cu adevărat potențialul. Să nu uităm de meciurile fabuloase pe care le-a făcut cu Rafael Nadal. Adversar pe care l-a și învins în 3 dintre ultimele 5 confruntări directe. A fost și ghinion, mai ales când pierzi 13 finale. Pentru el e prima finală după doi ani de așteptare, un punct de plecare pentru o nouă ascensiune.

Lucas Pouille e noutatea. La 22 de ani și-a făcut loc între primii 100 de jucători ai lumii, iar acum a intrat în prima finală. A obținut patru victorii impresionante la București, eliminându-i pe Lajovici, Karlovici, Lorenzi și Delbonis, iar 2016 ar putea fi anul exploziei sale. Deja a înregistrat victorii în fața unor jucători ca Gasquet, Ferrer, Garcia-Lopez sau Goffin, toate în acest sezon.

Se anunță un duel spectaculos între două generații și două viziuni diferite asupra tenisului. Rămâne de văzut cine va pune mâna pe ultimul trofeu.

La dublu, Florin Mergea și Horia Tecău pot deveni a treia pereche 100% românească ce triumfă la București, după Andrei Pavel/Gabriel Trifu și Marius Copil/Adrian Ungur.

Pentru a-și trece în cont și primul trofeu ATP împreună, cei doi trebuie să îi învingă pe Chris Guccione și Andre Sa. Horia Tecău ar putea realiza și el o performanță remarcabilă.

Câștigarea celui de-al patrulea trofeu la BRD Năstase-Țiriac Trophy cu un al patrulea partener diferit, după cele din perioada 2012-2014, alături de Robert Lindstedt, Max Mirnyi și Jean Julien-Rojer.

Și apoi gata. Zgura coboară înapoi pe pământ, tribunele se închid, toată lumea merge acasă. Poate altădată, cine știe.

„Fotbalul se «deteritorializează»! Nu mai există ceva esențial” » Un profesor de antropologie, Christian Bromberger, conferință de excepție despre o „mutație” în fotbalul de azi: „Am plecat de la tifoso, adică boală contagioasă, și am ajuns aici”

32 de ani de la moartea tragică a fotbalistului român „mai talentat decât Hagi” » Cum l-a „vânat” Securitatea și de ce nu s-a înțeles nici cu Dobrin, nici cu Hagi: „Gică îl înjura, îl scuipa”


Comentarii (6)
1507494279568165
Liviu Florin  •  24 Aprilie 2016, 16:20

In loc de un articol cu tenta de pompe funebre as fi dorit un articol in care sa se spuna de ce s-a ajuns aici, cine sunt vinovatii si ce ar trebui facut.Rusine domnilor ziaristi sportivi,rusine domnule Tolontan.

1699719646942117
Dorel Ormenisan  •  24 Aprilie 2016, 13:58

Gimnastica ,atletismul,tirul,hanbalul(M),inotul,tenisul(M),etc.au disparut.Asteptam ca C.S.A. sa omoare Steaua la fotbal si atunci pot sa fie fericiti ca au pus lacat pe sportul romanesc iar bazele sportive facute de poporul ROMAN sa fie ale" GENERALILOR" si "BANCHERILOR" drept rasplata pentru distrugerea sportului romanesc.

gizeh
gizeh  •  24 Aprilie 2016, 13:18

În România post-comunistă SPORTUL nu mai valorează nici cât o ceapă degerată...O țară ce nu are un popor sănătos și educat riscă să dispară !!

Vezi toate comentariile (6)
Comentează