Articol de Cezar Titor - Publicat miercuri, 08 aprilie 2026, 12:10 / Actualizat miercuri, 08 aprilie 2026 12:17
Ion Pârcălab, 84 de ani, vorbește cu o durere greu de dus despre dispariția celui pe care l-a considerat aproape ca un frate, Mircea Lucescu. Mărturisește că vestea l-a devastat: nu a dormit toată noaptea și a plâns ca un copil.
„Săgeata Carpaților” îl descrie pe „Il Luce” ca pe un om extraordinar, devotat total fotbalului, poate chiar până la sacrificiu. Crede că implicarea intensă, în ciuda problemelor de sănătate, i-a grăbit sfârșitul, deși ar fi meritat liniște și timp alături de familie după tot ce oferise sportului românesc.
Pârcălab amintește și de momentul dificil de după meciul cu Turcia, pe care îl vede ca un punct de cotitură, unul care l-a afectat profund. Spune că a sperat la un miracol până în ultima clipă.
Dincolo de durere, rămâne recunoștința: o relație specială, construită încă din perioada în care tânărul Mircea Lucescu a ajuns la Dinamo și a fost protejat și îndrumat de Pârcălab, care își amintește cu emoție momentele trăite împreună, inclusiv invitația la jubileul său din Franța și faptul că a trebuit să îi ia locul în Franța, la Nimes.
Cel mai tare îl atinge faptul că Lucescu spunea mereu că a învățat de la el, o mărturisire care îi dădea un sentiment profund de mândrie și legătură. „Il Luce” mărturisea că a învățat sa centreze chiar de la Pârcălab, repetând procedeul la infinit.

Ion Pârcălab: „Sunt frânt. Nu am crezut că voi trăi ziua asta”
„Sunt distrus. Am plâns și nu am dormit toată noaptea. Sunt frânt. Nu am crezut niciodată că voi trăi ziua asta. A fost un om extraordinar. A trăit pentru fotbal.
Dacă nu era la echipa națională, garantez că ar mai fi trăit. A suferit mult după înfrângerea din meciul cu Turcia, acolo s-au schimbat multe lucruri. El a vrut să facă performanță, dar, cu problemele de sănătate pe care le avea, ar fi trebuit să stea liniștit, să meargă la munte cu familia. Făcuse destul pentru fotbalul românesc.
Nu știu de ce a încercat asta… el știe mai bine. De acolo au pornit toate: de la meciul cu Turcia. Dacă îl câștiga, poate lucrurile erau altfel. A suferit mult. L-am văzut și când vorbea, se simțea că ceva nu e în regulă.
Am sperat până în ultima clipă că își va reveni. Până ieri am crezut că se va face bine. Am avut mari speranțe într-o minune. Am plâns ca un copil.
Dumnezeu să-l ierte! Și îl va ierta, pentru că a fost un om bun. A avut grijă de toată lumea. A fost un fotbalist și un om extraordinar. Sunt dărâmat… nu am dormit deloc. Parcă m-a lovit cineva și nu știu ce să fac. Toată noaptea m-am gândit doar la asta.
Am fost foarte apropiat de el. De când a venit la Dinamo, am avut grijă de el. Se mai luau unii de el, dar eu l-am protejat. L-am invitat și în Franța, la jubileul meu, i-am dat tricoul la pauză. Era vorba să rămână acolo, în locul meu.
Am trăit lucruri extraordinare împreună. Am un mare regret. Când văd câte un articol în care spune că a învățat de la mine… nu vă imaginați ce simt. Dumnezeu să-l ierte! Vă spun sincer: sunt dărâmat. Am fost ca frații. Am pierdut un prieten adevărat”, a declarat Pârcălab, la dispariția lui Mircea Lucescu.
Imagini de colecție cu maestrul Mircea Lucescu
Mircea Lucescu a făcut primii pași în fotbal la Dinamo București, echipă de care se leagă cea mai mare parte a carierei sale de fotbalist. A mai evoluat la Știința București și Corvinul Hunedoara.
Ca jucător, a câștigat 6 titluri de campion și o Cupă a României, toate cu Dinamo.
De-a lungul carierei de antrenor, le-a pregătit pe Corvinul, echipa națională a României, Dinamo, Pisa, Brescia, Reggiana, Rapid, Inter, Galatasaray, Beșiktaș, Șahtior, Zenit, naționala Turciei și Dinamo Kiev.
A câștigat 36 de trofee în cariera de tehnician: de 9 ori campionatul Ucrainei, de 8 ori Cupa Ucrainei, de 7 ori Supercupa Ucrainei, de 3 ori Cupa României, de 2 ori campionatul României, de 2 ori campionatul Turciei, precum și Cupa UEFA, Supercupa Europei, Supercupa Rusiei și Cupa Anglo-Italiană.
AI UN PONT? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.