Articol de Dan Udrea, Remus Răureanu, Ionuţ Iordache - Publicat duminica, 02 iulie 2023 12:05 / Actualizat duminica, 02 iulie 2023 12:52
Andrea Compagno (27 de ani), atacantul cu cele mai multe goluri adunate în ultimii doi ani în Liga 1, explică în prima parte a interviului acordat Gazetei de ce nu ar juca pentru naționala României și povestește cum a reușit să se adapteze la Craiova și apoi la FCSB, locuri în care și-a dezvoltat o carieră care în Italia rămăsese blocată la nivelul amatorilor.
Andrea Compagno a fost subestimat în Italia și nu numai în țara lui. În 2020, după ce-și petrecuse o primă parte a carierei în ligi de amatori, sicilianul a hotărât să-și forțeze norocul și a acceptat ideea agentului de a merge în România.
Nu că la noi s-ar fi bătut cluburile pentru semnătura lui! L-a acceptat doar FCU Craiova, o formație care tocmai promovase din "C" în "B". Nici măcar oltenii nu au avut încredere să îi ofere un contract, ei l-au testat întâi în câteva antrenamente și abia apoi l-au păstrat. Adrian Mititelu s-a gândit că un vârf atât de înalt, 1,93, i-ar fi util în meciurile din liga a doua, într-un fotbal de bătaie în care calitățile fizice contau.
32 de goluria marcat Compagno în ultimele două sezoane ale Ligii 1. El a înscris de 17 ori pentru FCU Craiova, cu care a evoluat în playout în prima stagiune de după promovare, și de 15 ori pentru FCSB, cu care a ratat titlul spre finalul campionatului trecut
Ceea ce a urmat a fost o desfășurare ca a unui scenariu de film: Compagno a devenit golgeterul Craiovei, de unde FCSB l-a cumpărat cu 1,5 milioane de euro, și apoi Roberto Mancini l-a inclus pe o listă cu posibili internaționali care evoluează în afara Italiei! Un fotbalist care nu reușea să facă pasul către profesionism a ajuns să fie interesant chiar și pentru campioana europeană!
Cum a izbutit Andrea să înregistreze un asemenea progres? Explică tocmai atacantul care atunci când nu e îmbrăcat cu șort și cu tricou și nu are ghete și apărători arată ca un profesor de liceu, o imagine la care contribuie cu mult ochelarii care-i corectează miopia.
- Andrea, cum a fost pentru tine primul sezon pe care l-ai petrecut la FCSB?
- Păcat că în fotbal contează doar rezultatele și nu s-a încheiat așa cum speram noi. Nu am câștigat titlul, dar eu sunt fericit aici și sper să fim campioni în sezonul care urmează.
- Strict despre randamentul tău ce ai putea spune? Ești mulțumit?
- Când echipa ratează un obiectiv, înseamnă că toți din lot ar fi putut face mai mult. Fotbalul e frumos pentru că îți dă ocazia să revii și avem înainte un nou campionat în care să ne revanșăm.
Andrea Compagno: „Sună crud, dar fiecare dintre noi are un preț”
- Cum de ai avut un impact imediat, ai început să marchezi cum ai ajuns, nu ai solicitat un timp pentru adaptare?
- Știam încă dinaintea primului meci că Steaua nu te așteaptă, de când am acceptat oferta am fost conștient că trebuia să mă adaptez rapid și să marchez goluri.
- Ai sesizat vreo diferență în comparație cu ceea ce aveai la Craiova?
- Se simte că e echipa cea mai iubită, cu suporteri care mă opresc pe stradă, sunt fani peste tot. Am avut suporteri chiar și la meciurile pe care le-am jucat în deplasare în cupele europene. Îmi e greu să compar Steaua cu Craiova, ambele sunt cluburi care vor rămâne în inima mea în tot restul vieții.
- Au existat discuții, măcar în media, despre un posibil transfer al tău. Acum e clar că vei continua la FCSB și în campionatul următor?
- E ceva ce nu depinde de mine, aici e un patron care bagă bani și el decide. Nu a spus niciodată că și-ar dori să rezilieze contractul pe care-l avem, a zis că dacă va veni o ofertă bună ar fi dispus să mă cedeze. Probabil că și acum dacă ar putea să facă bani cu un transfer al meu ar face afacerea. Dar niciunul din echipa aceasta nu e netransferabil. Nimeni din fotbalul mondial nu e! Fiecare fotbalist are un preț. Poate că sună crud, dar fotbalul e și business.
- Simți că e mulțumit de prestațiile tale sau crezi că e un pic dezamăgit?
- Nu-mi pun întrebarea aceasta. El a investit bani mulți și joc și ca să-i fac pe el, pe antrenori și pe colegi să fie mândri de mine. Nu mă gândesc dacă e mulțumit sau nu ori dacă așteaptă ca eu să greșesc ca să spună ceva. Jucătorii nu trebuie să se gândească la așa ceva, noi trebuie să luptăm, să ne batem, să ne facem datoria.
Andrea Compagno: „Mi-am spus că în România aș putea realiza ceva important”
- Faptul că FCSB a plătit pentru achiziționarea ta un milion și jumătate de euro, o sumă mare în campionatul românesc, ți-a creat o presiune suplimentară?
- Nu m-a apăsat suma, fiindcă prețul îl face mercato. Dacă aș fi putut pleca de la FCU pentru 200.000 de euro, ar fi însemnat că acela era prețul corect. Mititelu a cerut o sumă mai mare și a primit-o, a fost ceva ce au negociat patronii între ei, nu a depins de mine deloc. Sunt sume pe care le stabilește piața. Când intrăm pe teren nu avem sume deasupra capetelor, nu scrie în dreptul meu "un milion și jumătate de euro". Sunt doar un fotbalist care intră pe teren și se bate pentru victorie, am același statut pe care-l au și copiii, junioriii din lot.
- Obiectivul de a juca la un moment dat în Serie A ți se mai pare unul realizabil?
- Cine poate ști? Acesta ar fi visul meu, am spus de fiecare dată. Dacă e realizabil nu aș putea ști, ceea ce știu e că drumul poate fi unul singur: să muncesc zi după zi și să joc cât de bine pot eu. Mi s-au întâmplat până acum lucruri bune și lupt ca să urmeze altele noi.
- Progresul tău a fost unul remarcabil, ai mers la Craiova în probe când echipa era în "B" și între timp te-ai impus deja ca golgeter și la FCU, și la FCSB. Cum ai reușit?
- Da, am venit în liga a doua, m-am gândit că puteam câștiga competiția, iar eu aveam ocazia să mă afirm. Mi-am spus "dacă marchezi aici zece goluri, așa ceva ți-ar putea schimba cariera". Dar era numai o proiecție a mea. În Italia nu-mi mai plăcea cum curgea drumul, ajunsese să mi se pară prea greu să mai ajung la nivelul la care visam să fiu încă din copilărie, așa că am ales să vin în România. "Chiar dacă e liga a doua, poți face ceva important!", mi-am spus. Și chiar așa a fost, am câștigat competiția, am promovat și am marcat douăsprezece goluri în primul an din "A". După două luni am mers la Steaua, îmi fuseseră deja schimbate cariera, viața.
Andrea Compagno: „În Italia există o imagine falsă despre voi”
- Cum te simți în România?
- Sunt foarte fericit, m-am simțit din prima clipă foarte bine în România și cred că asta a contat. Să te simți bine atunci când joci în afara țării tale nu înseamnă că vei fi foarte bun pe teren, dar ajută cu mult.
- E interesant ceea ce spui, fiindcă există o altă impresie despre țara noastră, probabil că nu toți italienii au păreri bune.
- Nu e o impresie, e vorba despre ceea ce se zice la televiziune, în media, în general. Adevărul e altul și toți prietenii mei italieni care au fost în România au rămas încântați. Despre România există o imagine falsă, așa cum mai sunt multe imagini false de care avem parte în perioada aceasta. Părinții mei au aceeași părere foarte bună pe care o am și eu despre viața din România.
- Începutul de la Craiova cum ți-l amintești?
- Ușor nu mi-a fost, că nu știam limba și nu cunoșteam nici tipul de fotbal care se juca. Am venit cu o mentalitate corectă, zic eu, și cu o atitudine bună, mi-am propus de la început să mă acomodez, mi-am propus să mă obișnuiesc eu, nu să-i conving pe ceilalți din lot să învețe ei de la mine și să-i fac să vorbească și ei limba italiană. Am învățat eu limba română, uneori îi întrebam pe colegi "cum se zice asta?", ușor, ușor am învățat și acum mă simt bine. Iubitei mele îi place și ei.
Andrea Compagno: „Nu am vrut să folosesc naționala voastră ca pe o vitrină”
- Italienii încă mai au reputația de maeștri ai tacticii. A fost complicat să te adaptezi într-o țară mai mică din punct de vedere fotbalistic?
- Sunt diferențe, da. Probabil că unui român care nu a fost obișnuit de mic cu antrenamentele tactice îi e greu dacă ajunge în Italia. Acolo se lucrează tactic foarte mult. Cred că e cea mai mare diferență dintre țări, din punct de vedere fotbalistic. Dar nu e vreun secret pe care-l au italienii, fiecare țară are un stil, un specific. În unele campionate contează cel mai mult pregătirea fizică, spaniolii țin cont mai ales de tehnică. Ca străin, când ai o atitudine bună te poți adapta oriunde.
- Ai spus la un moment dat că nu ai fi fost de acord să joci pentru naționala noastră. Faptul că ai și fost selecționat într-un lot lărgit al Italiei ți-a alimentat ideea de a nu evolua pentru România?
- V-am spus și acum, eu mă simt în România ca acasă, îmi e foarte bine, numai că țara mea e Italia și mi se pare că e important ca jucătorii care îmbracă tricourile naționalei voastre să simtă că sunt români. E ceva ce mi se pare foarte important! Poate că ar fi fost o oportunitate pentru mine să fi spus "da, da, mi-ar plăcea să joc pentru România, vreau!" și apoi să folosesc naționala voastră ca pe o vitrină în care să fiu expus în preliminariile Campionatului European, pe urmă și la turneul final. Dar nu mi s-ar părea corect așa, nu e drept să îi iau eu tricoul unui român născut, crescut în țara aceasta. E clar că el ar simți pentru România mai mult decât simt eu. Preconvocarea pentru Italia e o motivație în plus, nu schimbă gândirea pe care v-am descris-o.
Andrea Compagno: „A fost foarte ușor să învăț limba”
- Împotriva argumentelor tale, Italia a avut și ea jucători care nu se născuseră acolo: Camoranesi a fost campion mondial, Jorginho a fost campion european.
- Jorginho a ajuns în Italia încă de când avea 14 ani, a crescut acolo și se simte parțial italian, e diferită situația. Camoranesi a petrecut și el foarte mulți ani în Italia înainte să fie convocat în națională. Eu sunt în România de doar trei ani, chiar nu e o situație asemănătoare.
- Ai avut profesor de limba română? Cum de o vorbești atât de bine?
- Nu, am învățat singur. Așa cum vă povesteam, îi mai întrebam pe colegi despre unele cuvinte, mai învățam și citind pe telefon, uneori traduceam în engleză, atunci când nu știam vreun cuvânt. Dacă vrei, înveți, mie mi se pare că e ușor pentru un italian să învețe româna și invers.
- Șumudică a spus recent "FCSB ar trebui să-și schimbe stilul și să producă mai multe centrări, Compagno ar juca și mai bine și ar marca mai mult". Ești de acord cu opinia lui?
- E clar, caracteristica mea aceasta este, îmi convine să primesc centrări, sunt înalt și mă descurc într-un asemenea stil. Am primit centrări, nu știu dacă ar putea să vină mai multe sau nu. Șumudică e un antrenor mare și dacă el a spus așa înseamnă că a observat asta. Colegii mei mi-au centrat și până acum și sunt sigur că știu și ei că atunci când au oportunitatea să-mi centreze e bine să o facă. Mă cunosc și știu cum să mă pună în valoare.
Dacă patronul și-ar fi dorit să plec, m-ar fi lăsat liber, așa cum i-a lăsat pe alți jucători la care a vrut să renunțe. Nu a existat o asemenea discuție în niciun moment. Că e interesat să încaseze niște bani în urma unui transfer al meu e ceva obișnuit în fotbal.
Deciziile arbitrilor sunt des întoarse pe toate fețele și zile la rând după un meci se discută numai despre posibile greșeli de arbitraj. Mi se pare prea mult și nu-mi place deloc, deși recunosc că în Italia se întâmplă la fel.
- Andrea Compagno, atacant FCSB
- Rămâi pe GSP.RO pentru partea a doua a interviului cu Andrea Compagno
Citește și alte articole:
