Articol de Eduard Apostol, Ionuţ Iordache, Sergiu Alexandru - Publicat luni, 02 februarie 2026, 10:46 / Actualizat luni, 02 februarie 2026 13:50
Denis Ciobotariu (27 de ani), fotbalist cu trei trofee de campion în palmares, a vorbit despre începuturile în fotbal și despre una marile dintre probleme ale fotbalului juvenil.
Crescut de Dinamo și trecut pe la formații precum Chindia, FC Voluntari, CFR Cluj și Sepsi, actualul fundaș central de la Rapid, a dezvăluit într-un interviu pentru Gazeta Sporturilor câteva episoade petrecute cu foștii săi colegi. Acesta a vorbit despre sacrificiile pe care unii au ales să nu le facă și despre obiceiurile incompatibile cu performanța pe care aceștia le aveau.
VIDEO. Denis Ciobotariu vorbește despre ce a văzut la copii și juniori de-a lungul carierei: „Unii fumau! Se sabotau”
- Dacă nu ai fost fotbalist, ce ai fi vrut să fii?
- Pff... Întrebare foarte grea
- Te-ai gândit vreodată? Sau de mic doar cu mingea de fotbal?
- Cumva, nu știu dacă a fost feeling sau încredere, dar mereu am știut că ajung fotbalist. Am sacrificat multe ca să fiu fotbalist. Tata zicea „Vei ajunge dacă îți dorești cu adevărat”. Adică dacă fac destule sacrificii și dacă îmi doresc cu adevărat. Am jucat cu zeci de copii și mă uit pe poze de la juniori, poate unul sau doi sunt acum fotbaliști. Maximum! Din unele poze, doar eu am rămas. Și nu am fost favorizat.
- De ce?
- Te poți accidenta, la unii apare anturajul... Unii fumau. Eu veneam cu metroul, iar la stația de metrou de la Ștefan cel Mare îi mai vedeam cum ieșeau și scoteau o țigară. Și eram copii! Mi se părea ceva incredibil! Se sabotau fără să știe. Tata nu m-a ținut din scurt, dar mi-a zis „Dacă vrei să faci ceva, nu trebuie să faci asta, asta, asta”. Nu știu... Erau petreceri, se mai strângeau copiii. Dacă era cu o zi înainte de meci, tata zicea că nu. „Dacă vrei să joci fotbal... Dacă nu, du-te la petrecere și fă ce vrei tu!”. Eu mă gândeam că poate mă duc și nu stau mult, nu beau... Nu merge! Dacă vrei fotbal, te duci și te odihnești, joci și după faci ce vrei. O zi. Că apoi o iei de la capăt.
- Vei considera că toate sacrificiile au meritat?
- Sincer, da! Am zis. E un stil de viață care îmi place.
- Adică te simți bine.
- Da, mă simt foarte bine. Nu se simt sacrificii foarte mari. Am puterea mentală să spun nu. Să-mi controlez corpul. De multe ori vrei să faci ceva, dar mintea zice „Lasă, ia și tu o prăjitură! Că nu se simte”. M-am bucurat că am reușit de când eram copil să fac asta. Așa m-a clădit viața. Pe disciplină. Nu ați văzut? Motivația e de 15 minute, dar disciplina te ajută cel mai mult. Dacă acum un an mâncam și beam, nu mai eram aici. Asta înseamnă disciplină. De asta mă țin în continuare. Încerc să evoluez, să învăț, să iau tot ce e bun din tot. Sunt multe în spatele unui fotbalist, dar puțină lume știe. Lumea zice „Uite-l și pe ăla! Stă cu cercei în urechi și îmi zice el mie”.
- Nu se vede ce e în spate.
- Lumea nu știe cât te-ai chinuit. Eram copii și ne puneam pungi... Puneam ciorap, punga, ciorap. Asta pentru că era zăpada mare și intra apă. Și nu te puteai antrena dacă aveai piciorul înghețat bocnă. Așa, era doar parțial. Punga mai ținea un pic. Se rupeau, ia altele. Te chinui. Nu suntem la Barcelona să avem toate condițiile. Noi, copiii români, ne-am chinuit mult. Toți.
Matei Popa la raport: iată ce nu a făcut nici măcar o dată noul portar de la FCSB!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
