FOTBAL  »  LIGA 1  »  SPECIAL

VIDEO&FOTO Interviu spectaculos. Ce a spus Florin Lovin despre transferul său de la Bacău la Steaua, realizat după o partidă de poker: „Am auzit multe lucruri!”

Articol de - Publicat miercuri, 12 mai 2021 11:57 / Actualizat miercuri, 12 mai 2021 14:00

Fostul mijlocaș al roș-albaștrilor (39 de ani) a strâns peste 60 de meciuri în cupele europene, a jucat în Champions League și o semifinală de Europa League, însă nu poate trece peste regretul că n-a îmbrăcat niciodată tricoul primei reprezentative.

- Florin, îți mai aduci aminte ziua transferului la FCSB, în sezonul 2004-2005?
- Țin minte că m-a vrut MM un pic înainte să se facă tranzacția. Însă era Pițurcă antrenor în Ghencea, iar el nu m-a vrut. A plecat Piți la națională, apoi a venit Zenga. Ei jucau la Ceahlăul, iar a doua zi am jucat noi cu Rapid. Au venit, s-au uitat la meci, iar a doua zi dimineață m-a sunat MM, când pleca la Monte Carlo la tragerea la sorți, și mi-a zis să mă urc în mașină că vin la Steaua. N-am dormit 3 zile! Nu știu dacă azi mai e așa... Noi am crescut în stradă, cu tricourile Stelei, Rapidului și al lui Dinamo. Când îți vedeai visul cu ochii, era ceva wow! Nu o făceam pentru bani. Pentru că înainte plecai de la 2.000 de euro pe lună la Bacău la 4.000 la Steaua. Nu era o diferență colosală. Puneam suflet! Povestea transferului a fost foarte încurcată.

- Te-ar fi pierdut Sechelariu în urma unei partide de poker cu Gigi Becali...
- Am auzit multe lucruri. Bine că s-a făcut... Ce știu sigur e că, atunci când am plecat de la Steaua, Bacăul a luat aproape toți banii pe transfer! Semnaserăm un act și eu, și cluburile între ele. Cum are Șerban de la Dinamo. La fel! Bacăul trebuia să ia 50% din suma de transfer, dar nu sub 500.000 de euro. Am plecat pe 600.000 la Munchen, din care Steaua a luat doar 100.000. Așa a fost afacerea Lovin la Steaua.

- Ai luat trofee, ai participat în Champions League, te consideri un om important în istoria acelui club?
- Știi că se făceau echipele stardard în ziare la începutul sezonului. Eram mereu a doua sau a treia soluție pe postul meu. Eram supărat, dar asta m-a ambiționat. Conform statisticii, la un moment dat aveam peste 50 de meciuri în cupele europene și eram pe locul 8 în istoria României la acest capitol. Mi s-a părut wow. Am terminat cu aproape 70, așa că e cumva normal să mă consider un om important în istoria recentă a Stelei. Ce mă bucură e că am jucat mereu, cu 5 antrenori diferiți. Și am avut conflicte cu cei mai mulți. Dar eu întotdeauna am spus lucrurile în față, nu mi-au plăcut cârcotelile. Mă bucur că oamenii m-au înțeles.

- Concurența era mare, Paraschiv, Ovidiu Petre...
- Îți dau un exemplu chiar cu Para. Nu mă înțelegeam bine cu el, însă când intram pe teren îi ziceam: „Para, suntem ca frații azi. Eu alerg pentru tine, tu pentru mine". În schimb, cu Ovidiu eram cel mai bun prieten. Acum nu văd lucrurile astea. Iar la ce-am simțit pe final de carieră, pot spune că nivelul în Liga 1 e foarte slab, undeva nivelul Diviziei B de pe vremuri. Tinerii veneau cu lipsuri mari, de poziționare și altele. O să ne bată și islandezii, și Insulele Feroe. Pentru că oamenii ăia fac o școală, pot asimila mult mai ușor ce li se cere. La noi, antrenorii de la juniori încă mai aplică trasul de ureche, înjuratul, părinții cred că băiatul lor e cel mai bun. Până nu vom schimba asta, nu vom avea sorți de izbândă.

Când ne-am calificat în Champions League, după victoria cu Galatasaray, Becali ne-a dat tuturor câte un ceas Cartier, în valoare de 6.000 de euro. A făcut o investiție de vreo 300.000 de euro doar ca să-și arate aprecierea față de oameni. Dacă ai rezultate, Gigi dă tot de pe el - Florin Lovin

Florin Lovin: „Am râs când Gigi a zis că eram pentru Steaua ca Makelele pentru Real"

- N-ai fost unul dintre preferații patronului, nu?
- În prima parte, nu. Apoi, da. A la longue, dacă ești ca mine, ai de câștigat. Am fost sincer mereu, nu puteam pierde. Lui îi plăcea asta. Venea în vestiar, spunea ceva și începeam eu să vorbesc. Când mă auzea: „Aoleu, iar tu? Du-te la echipa a doua!". Apoi îl suna pe Leo Strizu să vadă ce fac: „Îi aleargă pe copiii ăștia, îi lasă 3 ture în spate. Și vorbește cu ei, îi educă", îi spunea. Iar mă lua la prima echipă. Mi-am făcut treaba profesionist oriunde eram. A fost senzațională relația cu Gigi Becali.

- Acum râzi când îți amintești...
- Uite, încă una. Jucam la Vaslui și l-a sunat pe Zenga: „Dacă joci cu Lovin, te dau afară!". Walter era și el o fire de nestăpânit. Fusese un scandal după meci, perioadă în care la Gazetă era Mierlă, caricaturistul. Aveam o caricatură, eram cu geamantanul pe autostradă, cu o bornă, Bacău - 280 de kilometri. Și un AMR, cât mai am... Chestii simpatice, care fac parte din viața unui fotbalist. În timp, Gigi a început să mă iubească, a văzut că joc cu toți antrenorii. Iar după ce am plecat, când echipa mergea prost, chiar a ieșit și a zis: „Pfai, Lovin era pentru noi cum e Makelele pentru Real Madrid. Ținea tot mijlocul". Am râs mult.

- Acum sunteți în relații OK?
- Da, au mai fost și transferurile pe care le-am făcut acolo, Morais, Alibec și Budescu. Dacă știi să-l iei, Gigi e un om deosebit. Toți cei care se duc acolo își asumă. Pentru că tu știi atunci când te duci acolo ce te așteaptă. Dacă accepți, te duci. Dacă nu, stai acasă, cum stau eu, pe canapea.

- Becali sau Niculae?
- De departe Gigi Becali! De 100 de ori. Nu se compară! Pentru mine, Niculae a fost o deziluzie totală. Dânsul era în închisoare, am luat campionatul, a ieșit când a început sezonul următor. Iar când a venit la noi ne-a certat și ne-a întrebat dacă mai avem de gând să jucăm fotbal. Ne așteptam la altceva, în condițiile în care am luat titlul și ne schimbam în săli de sport.

- A fost un moment care a stârnit vâlvă, după meciul cu Roma...
- Îmi aduc aminte. Când am fugit după Totti să-i cer tricoul. I l-am dat lui Denis Alibec în vestiar, plângea că trebuie să plece la Steaua. Cadou i l-am dat, ca să-l liniștesc. Un moment frumos... Noi am fost și colegi de cameră, eram mai apropiați. Am încercat să-l învăț lucruri de viață, că fotbal n-aveam cum să-l învăț. Sper că a învățat ceva de la mine. Văd că la noi se judecă imediat. L-au judecat pe Mircea Lucescu că i-a cerut tricoul lui Messi. E o prostie de neimaginat. E normal să stai să iei un tricou. Zic oamenii că nu ne gândim la fotbal, ci să luăm tricoul. Când vii dintr-o țară mai mică și dai de niște fotbaliști pe care îi vezi la TV, mi se pare aberant să acuzi un jucător că și-a dorit. A fost comic cu Totti!

Nu cred în teoria cu încălzitul bilelor, să cădem cu Rapid în semifinale. Nu cred nici în chestiunea cu pariuri. Când, vreodată, poate veni un antrenor să spună unui jucător «Las-o mai moale!»? Te compromiți! Te cerți vreodată cu unul, te dă ăla la DNA. Nu știu cum se fac jocurile astea - Florin Lovin

Florin Lovin: „Faptul că Dorinel ratase cu Valencia mi-a ușurat misiunea"

- În ce sens?

- Jucasem la Roma și îi zisesem în timpul meciului că îl apeciez foarte mult, că am mai multe tricouri și că l-aș vrea și pe al lui. Mi-a zis că l-a promis unui copil, dar îmi dă la București. La retur mi-a fost rușine să-i zic. Am trecut însă peste toată rușinea. M-am dus la el, i-am adus aminte și mi l-a dat. Mie mi-a dat și Lobonț tricoul lui, îl aveam și pe Nainggolan, cu care am făcut schimb. Aveam multe.

- Cu Valencia cum a fost?

- Venisem de la Bacău cu vreo lună înainte. Ratasem un penalty în Cupă acolo. În minutul 90. Am dat bară, a fost contraatac și am luat gol, fiind eliminați. Mi-a zis președintele Chivorchian: "În viața ta n-o să mai bați penalty-uri la echipa asta!". Pe drumul spre minge în meciul cu Valencia mi-au venit vorbele astea în cap. Dar am avut mereu curajul să fac lucruri mari. Mi-am zis: "OK, ratez eu! Asta e, ratează Lovin, toți se așteptau la asta. Însă dacă dau gol, pot să fiu scris în cărticica de istorie". Mi-a făcut misiunea mai ușoară ratarea lui Dorinel. A ratat el, ratam și eu, asta era. Am dat cu călcâiul cumva în minge, am vrut să dau în stânga, am întors-o în ultimul moment. Am făcut cruci și la minge, și la ghete, și la teren. La tot! Mă gândeam: "Doamne, nu mă lăsa acum!". A fost primul meu contact cu fotbalul european.

- Cu Villarreal?

- Cu zăpada aia... Ieșisem cu o oră jumătate înainte pe teren și stadionul era full. Toată lumea cânta. Nu s-a putut juca, oamenii s-au întors acasă și au venit a doua zi. Totuși, cu Valencia cred că a fost cea mai intensă experiență.

- Crezi că dacă s-ar fi jucat atunci, era altul rezultatul?

- Având în vedere că eram experți pe terenuri grele, da. Cred că alta era soarta. Spun însă că și dacă băteam 3-0 nu aveam nicio șansă la retur. Ce echipă aveau: Reyna, Senna, Cazorla. În sezonul următor au fost la un pas să joace finala, a ratat Riquelme o ocazie uriașă cu Arsenal în ultimul minut.

Dacă am fi jucat cu Middlesbrough în grupe, nu s-ar fi întâmplat niciodată asta. Nu era o echipă de prim rang. OK, erau Viduka, Hasselbaink, Rochemback, dar nu aveau lotul lui Manchester United. I-am simțit în tur, erau normali. E genul de meci la care așa a fost să fie, nu trebuie să cauți vinovați după - Florin Lovin

Florin Lovin: „La pauza cu Boro nu știam unde să ne cumpărăm apartamente"

- Dar sfertul de finală cu Rapid?

- Mamă, țin minte că la retur am fost pe bancă și am intrat prin minutul 80, cred. În afara faptului că nu auzeai nimic - nici colegi, nici antrenor! -, important era să știi tu ce ai de făcut. Oli mi-a zis: „Nu te mai gândi la tactică, intră și joacă ceea ce știi".

- V-ați dorit atunci să jucați cu ei?

- Sincer? Nu! Țin minte că ei jucau mereu cu o zi înaintea noastră. Noi jucam la Sevilla cu Betis, ei cu Hamburg. A venit MM la noi la antrenamentul oficial: „Mamă, e groasă. Au bătut ăștia. Dacă nu batem, vor zice toți că Rapid e cea mai bună". Eram în autocar când era tragerea la sorți pentru semifinale. Rapid era o echipă bună, plus că era presiunea asta: câștigi, ești cel mai bun. Pierzi, suporți umilința. Tachinări, de toate. N-am vrut să picăm cu ei.

- Zi-mi cum a fost la pauza returului cu Middlesbrough, când aveați 3-1 la "general"?

- Pfaa, vorbeam între noi unde ne luăm apartamente, pe Unirii, pe nu știu unde. Jucam pe o sumă foarte importantă de bani! Cred că luam 100.000 de dolari de om, impozabili. Rămâneai cu vreo 70.000 în mână. Salariul pe un an! Nu ne-am gândit niciodată că putem lua 3 goluri în 45 de minute. Glumeam între noi, ce facem, cum facem. Cred că glumele astea erau bune, că te detensionau. Ce a urmat însă...

- Te rog!

- Doamne, era minutul 70, ne uitam ochi în ochi, nu mai aveam forța să vorbim. Zisese și domnul Dragomir, că dacă ne întreba cineva cu buletinul în mână cum ne cheamă, nu mai știam să spunem. Așa era! Problema cea mai mare a fost că și Oli a fost cu noi. Toți am fost hipnotizați. Am și jucat cu niște englezi, veneau 50 de centrări pe secundă. Nu știam unde să le mai respingem. Așa a fost să fie...

Am trei piese de bază în colecția de tricouri. Beckham, Messi, de la vărul său, care mi-a fost coleg de cameră la Munchen. Și Gerrard, jucătorul meu preferat. Mi l-a făcut cadou Neșu. A, și De Rossi de la Roma, colecționam de la jucători pe postul meu - Florin Lovin

„Regret ce-am făcut cu Rapid"

- Legat de națională ai regrete? Te-ai simțit nedreptățit?

- Da. Și da! De-a lungul carierei, când am văzut ce jucători au fost selecționați, iar eu n-am niciun meci, nicio convocare măcar, m-am simțit nedreptățit. Jucam meci de meci la Steaua, Champions League, Europa League și nimic! Am înțeles mai apoi treaba, am avut o discuție cu Pițurcă, mai târziu. Selecționerul se bazează pe anumiți jucători. Eu eram consternat că Ovidiu Petre era rezerva mea la Steaua, dar juca la națională. N-are cum să nu-ți fie ciudă. Mi-a zis domnul Pițurcă: "Măi Florine! Dacă eu te luam, trebuia să stau să-ți explic ce vreau de la tine, cum să stai pe teren. Așa, știam că-l am pe Ovidiu, a jucat de 40 de ori cu mine, știa tot". I-am zis și eu: "Da, bre nea Piți! Dar măcar o dată? Când nu era Ovidiu, l-ai luat pe Maftei și l-ai pus la mijloc, pe Mureșan, pe toți, pe Bourceanu de la Galați". Asta e, când nu te place un antrenor... Având în vedere că nu m-a vrut nici la Steaua... Am avut șansa cu Răzvan Lucescu, însă m-am accidentat și asta a fost.

- Regreți gestul din Giulești, de la „cazul bricheta"?

- Da! O partidă trebuie câștigată pe teren. Meciul trebuia continuat de atunci când s-a întrerupt. Așa consider acum. De asta zic că trăim ca în junglă. Trebuie să ne atingem obiectivele oricum. Nu e corect! Acum, uite! Am mai mulți prieteni rapidiști. La Astra eram înconjurat. Aici e confortul meu. Că și ei au zis că dacă erau în locul meu, făceau la fel.

Citește și alte știri:

Ofertă de ultimă oră pentru Dennis Man! Parma, răspuns imediat

Ce ofertă pentru Mircea Lucescu: ar putea antrena până la 78 de ani!

Playtech: BOMBĂ! Cu cine a fost surprinsă Anamaria Prodan după vestea divorțului. Ce au făcut împreună


Comentarii (13)
2177161549205487
Daniel Buriu  •  13 Mai 2021, 11:15

Din pacate, ramai in istorie fotbalului autohton, doar prin gesturile pe care le faceai pe Giulesti(bricheta)!!!!! Ce frica va era ca nu cumva arbitrul ,masacrat de o bricheta, sa nu se razgandeasca. Ce va mai impingea Radoi spre iesire.

forumeer
forumeer  •  13 Mai 2021, 04:37
Postat de berlusconi pe 12 Mai 2021, 15:36

Vezi ca Ogararu spune ca a jucat doar pentru Steaua. *** - poate il iei la rost si pe olandezul vostru, mare manager :)). Ai inteles si tu acum, cam tarziu, ca FCSB e Steaua.

Nu, tii cu o clona - FaciCeSpuneBecali 2003, de langa satul Berceni, Ilfov. Neimportant ce spune Ogararu. Pe modelul Pintilii: "fcsb nu e Steaua". Capisci?

parpalache
parpalache  •  12 Mai 2021, 19:09

Ce penibil mai e si asta!Dupa atata„ucenicie”pe langa MM Stoica la ce sa te astepti!Chestia aia cu cersitul tricourilor e de tot ***!Tricourile se schimba-ca semn de respect-intre MVP-urile echipelor!Nu schimbi tricoul cu oricine!Ne-am dat seama de caracterul lui cand se milogea de arbitrul Deaconu sa opreasca meciul-la scarboasa „afacerea bricheta”!

Acest comentariu a fost moderat deoarece continea limbaj vulgar sau jignitor.

Vezi toate comentariile (13)
Comentează