GSP SPECIAL  »  ANCHETELE GAZETEI  »  SPORTIVI UCIȘI LA REVOLUȚIE

Pierdut copil. Caut asasin 4

Articol de - Publicat marti, 29 decembrie 2009 00:00

Gazeta încheie seria dezvăluirilor despre sportivii ucişi în Revoluţie cu povestea unui alt rugbyst, de la Energia. Cristi Toporan avea 22 de ani cînd a murit împuşcat în cap la Televiziune


"Cristi era un suflet mare. A murit lîngă mine", povesteşte Nicu Zoe, fostă aripă în echipa de rugby de la Energia la sfîrşitul anilor '80. Este ultimul om care a vorbit cu Toporan, unul dintre miile de eroi anonimi ai Revoluţiei.

Visa la "națională"
Cristi Toporan era unul dintre jucătorii care promiteau enorm în rugbyul românesc. Cu un fizic impresionant, 1,90 m şi 90 de kilograme, juca linia a III-a. Voia să ajungă la echipa naţională. N-a mai apucat să-şi împlinească visul.

"Să scăpăm de comuniştii ăştia!"
De pe 21 decembrie, cînd Revoluţia a explodat şi la Bucureşti, Cristi n-a mai dat pe acasă. A fost peste tot, unde se putea da o mînă de ajutor, unde se putea ridica o baricadă împotriva comunismului.

Pe 23 decembrie s-a întîlnit la Televiziune cu un coleg de echipă, Nicu Zoe. Acesta îşi aminteşte: "Venise cu livretul militar şi cu buletinul, să poată lua o armă. Îmi tot spunea că vrea să ajute armata. "Vreau să scăpăm odată de comuniştii ăştia care ne-au nenorocit!", repeta într-una. După ce a luat arma, au început nişte rafale de mitralieră groaznice. Am văzut cu coada ochilor, în timp ce încercam să mă feresc, cum a fost împuşcat. Dar în nebunia aceea n-am reuşit să-l mai găsesc".


"“Era un jucător polivalent. Juca și pe trei sferturi și flanker. Avea însă o ură incredibilă pe comunişti, de aceea a ţinut să fie în prima linie"
Nicu Zoe, fost coleg cu Toporan la Energia


"Rugbyştii au fost şi sînt nişte oameni speciali, care ştiu ce e curajul în momentele grele. Aceşti băieţi sînt eroi adevăraţi, modele pentru toţi, nu doar pentru lumea sportului" 
DECLARAŢIA ZILEI: Alin Petrache, preşedinte Federaţiei Române de Rugby


L-au găsit la morgă
Nimeni nu a anunţat familia, care l-a căutat cu disperare, îngrijorată de lunga sa absenţă. Abia pe 30 decembrie, la o săptămînă de la moartea lui, tatăl, Vasile Toporan, şi-a găsit băiatul la morgă. Abia atunci a văzut că fiul său fusese împuşcat în şold şi în cap.

"Mai bine renunţaţi!"
Timp de cîţiva ani, tatăl a încercat să-l găsească pe cel care i-a ucis băiatul. "Prin intervenţii a reuşit să ajungă la nişte şefi ai Armatei. Aceştia i-au spus să renunţe, că nu are nici o şansă să afle cine a tras în fiul său. A murit prin '98, apoi s-a dus şi soţia sa", povesteşte un fost vecin al familiei Toporan. Cristi mai avea un frate şi o soră. Ambii au părăsit însă România, alegînd să trăiască în Italia, respectiv Germania.    Este ultimul om care a vorbit cu Toporan, unul dintre miile de eroi anonimi ai Revoluţiei.

Gazeta încheie seria dezvăluirilor despre sportivii ucişi în Revoluţie cu povestea unui alt rugbyst, de la Energia. Cristi Toporan avea 22 de ani cînd a murit împuşcat în cap la Televiziune

"Cristi era un suflet mare. A murit lîngă mine", povesteşte Nicu Zoe, fostă aripă în echipa de rugby de la Energia la sfîrşitul anilor '80. Este ultimul om care a vorbit cu Toporan, unul dintre miile de eroi anonimi ai Revoluţiei.

Visa la "națională"
Cristi Toporan era unul dintre jucătorii care promiteau enorm în rugbyul românesc. Cu un fizic impresionant, 1,90 m şi 90 de kilograme, juca linia a III-a. Voia să ajungă la echipa naţională. N-a mai apucat să-şi împlinească visul.

"Să scăpăm de comuniştii ăştia!"
De pe 21 decembrie, cînd Revoluţia a explodat şi la Bucureşti, Cristi n-a mai dat pe acasă. A fost peste tot, unde se putea da o mînă de ajutor, unde se putea ridica o baricadă împotriva comunismului.

Pe 23 decembrie s-a întîlnit la Televiziune cu un coleg de echipă, Nicu Zoe. Acesta îşi aminteşte: "Venise cu livretul militar şi cu buletinul, să poată lua o armă. Îmi tot spunea că vrea să ajute armata. "Vreau să scăpăm odată de comuniştii ăştia care ne-au nenorocit!", repeta într-una. După ce a luat arma, au început nişte rafale de mitralieră groaznice. Am văzut cu coada ochilor, în timp ce încercam să mă feresc, cum a fost împuşcat. Dar în nebunia aceea n-am reuşit să-l mai găsesc".

"“Era un jucător polivalent. Juca și pe trei sferturi și flanker. Avea însă o ură incredibilă pe comunişti, de aceea a ţinut să fie în prima linie"
Nicu Zoe, fost coleg cu Toporan la Energia

"Rugbyştii au fost şi sînt nişte oameni speciali, care ştiu ce e curajul în momentele grele. Aceşti băieţi sînt eroi adevăraţi, modele pentru toţi, nu doar pentru lumea sportului" 
DECLARAŢIA ZILEI: Alin Petrache, preşedinte Federaţiei Române de Rugby

L-au găsit la morgă
Nimeni nu a anunţat familia, care l-a căutat cu disperare, îngrijorată de lunga sa absenţă. Abia pe 30 decembrie, la o săptămînă de la moartea lui, tatăl, Vasile Toporan, şi-a găsit băiatul la morgă. Abia atunci a văzut că fiul său fusese împuşcat în şold şi în cap.

"Mai bine renunţaţi!"
Timp de cîţiva ani, tatăl a încercat să-l găsească pe cel care i-a ucis băiatul. "Prin intervenţii a reuşit să ajungă la nişte şefi ai Armatei. Aceştia i-au spus să renunţe, că nu are nici o şansă să afle cine a tras în fiul său. A murit prin '98, apoi s-a dus şi soţia sa", povesteşte un fost vecin al familiei Toporan. Cristi mai avea un frate şi o soră. Ambii au părăsit însă România, alegînd să trăiască în Italia, respectiv Germania.    Este ultimul om care a vorbit cu Toporan, unul dintre miile de eroi anonimi ai Revoluţiei.

Playtech: BREAKING! S-au găsit 5 tratamente anti-covid! Anunțul Comisiei Europene


Comentarii (8)
 •  30 Decembrie 2009, 11:47

Mda, posibilele minciuni care fac bine... Dar ce ne facem dacă l-a împușcat, bineînțeles din eroare, un revoluționar la fel de entuziast? În același timp, istoria e plină de asemenea momente, în care lucrurile, inclusiv cu prețul vieții, nu ies cum vrem noi... Cum, este răutate ce spun? Se poate, dar e de căutat și apropierea de adevăr.

 •  29 Decembrie 2009, 15:23

ai dreptate,iliescu o fost cel mai blamat fiind presedinte dar in spatele lui sunt altii mult mai vinovati.

albusibiu
albusibiu  •  29 Decembrie 2009, 14:45
Postat de pe 29 Decembrie 2009, 05:21

citesc aceste randuri si imi vine sa tip sa urlu si vad nu mai negru in fata ochilor,imi vine sa ma intorc in tara si sa incep si eu sa trag in in Iliescu si toti cei care au aplanat si inca ascund adevarul.Guvernul Iliescu cu toti politicienii de atunci de dupa revolutie sunt vinovatii au pus mana pe putere nu au luptat cot la cot cu revolutionarii ,ei sunt niste misei ,ei merita impuscati la fel ca pe Ceausescu.Vinovatii se lafaiesc si in ziua de azi in vile de lux putere si bani.

Nu fiti chiar atat de naivi. Incep sa-mi dau seama ca Iliescu e de fapt cel mai putin vinovat dintre cei catarati acum la putere. Sa gandim logic: de unul singur n-ar fi putut nicicum infaptui manipularea teribila din primele luni ale lui 1990 si nici nu ar fi putut dosi mineriadele. Nu incercati sa etichetati un om, nu incercati sa adunati tot raul intr-un singur personaj. Cititi-le biografiile, vedeti cum i-a ajutat absenta legii lustratiei si veti intelege...Poate..Pacat de cei morti...

Vezi toate comentariile (8)
Comentează