Articol de GSP - Publicat joi, 13 decembrie 2012 00:00 / Actualizat joi, 13 decembrie 2012 01:25
Crama situată la 35 de km sud de Bistriţa şi-a căpătat renumele în fotbal prin Jean Pădureanu, după 1989: pe filiera preşedintelui Gloriei, vinul a “uns” partide şi conducători, însă şi “tricolorii” au gustat din“minunea albă”.
Cînd ajungi în Lechinţa, iar legendele fotbalului îţi răsună în minte, te aştepţi la o cramă somptuoasă din care, ani în şir, vinul a curs spre portbagajele arbitrilor români la semnullui “Tata Jean”. Locul în care se năştea deliciul ştabilor din fotbalul românesc trebuie să fie strălucitor, chiar dacă dosit. Nu e însă chiar aşa.
Povestea arbitrului nemulţumit că a primit prea puţin vin, cum a băut Rică Răducanu un litru şi jumătate fără răsuflare, "umbra Lordului Jean" la Lechinţa şi secretul licorii, în materialul semnat de Gabriel Berceanu şi Alex Nicodim, din Bistriţa Năsăud.
Crama situată la 35 de km sud de Bistriţa şi-a căpătat renumele în fotbal prin Jean Pădureanu, după 1989: pe filiera preşedintelui Gloriei, vinul a “uns” partide şi conducători, însă şi “tricolorii” au gustat din“minunea albă”.
Cînd ajungi în Lechinţa, iar legendele fotbalului îţi răsună în minte, te aştepţi la o cramă somptuoasă din care, ani în şir, vinul a curs spre portbagajele arbitrilor români la semnullui “Tata Jean”. Locul în care se năştea deliciul ştabilor din fotbalul românesc trebuie să fie strălucitor, chiar dacă dosit. Nu e însă chiar aşa.
Povestea arbitrului nemulţumit că a primit prea puţin vin, cum a băut Rică Răducanu un litru şi jumătate fără răsuflare, "umbra Lordului Jean" la Lechinţa şi secretul licorii, în materialul semnat de Gabriel Berceanu şi Alex Nicodim, din Bistriţa Năsăud.
Toate detaliile sînt doar în ediţia tipărită a Gazetei Sporturilor de azi, nu şi pe site!