Articol de GSP - Publicat duminica, 21 decembrie 2008 00:00
Sezonul european 2008/2009 în fotbalul românesc s-a încheiat. Rapid, dezamăgitor şi cu multe semne de întrebare lăsate în urmă. După ce Dinamo şi Rapid s-au făcut de rîs în Cupa UEFA, după ce Timişoara a cedat fără drept de apel în faţa lui Partizan, după ce Urziceni şi Vaslui au plătit tribut lipsei de experienţă, a venit momentul eliminării şi pentru CFR şi Steaua în Liga Campionilor.
Ardelenii s-au descurcat onorabil în grupa A, dar bucureştenii au fost departe de acest atribut în faţa unor echipe ca Bayern, Lyon sau Fiorentina. Fotbalul românesc a primit astfel o palmă grea şi, ca la orice bilanţ, am ajuns la momentul comparaţiilor.
FOTBALUL TURCESC, BOOM AL PERFORMANŢEI DIN 2000
Pînă în anul 2000, fotbalul turcesc practic nu exista (în afară de Galatasaray), fiind considerat mult sub cel din România. Nu mică ne-a fost mirarea cînd am văzut că Galatasaray-ul lui Hagi şi Popescu ridică deasupra capului Cupa UEFA după o finală memorabilă cu Arsenal...
Apoi, am fost martorii unei echipe de senzaţie create de Mircea Lucescu la Beşiktaş, "alb-negri" reuşind să cîştige la un moment dat cu un 2-0 sec în faţa lui Chelsea. Unde? Chiar pe Stamford Bridge, acolo unde CFR ar fi considerat că a realizat o minune în cazul unei remize. În fine, Fenerbahce a reuşit în sezonul trecut o calificare în sferturile Ligii, unde a fost învinsă după o dublă-manşă infernală de aceeaşi Chelsea Londra, viitoarea finalistă a întrecerii.
Cum au reuşit turcii un asemenea boom al performanţei şi de ce echipele româneşti nici măcar nu pot spera la o ieşire din grupele Ligii Campionilor? La aceste întrebări a răspuns Gigi Mulţescu, un nume exponenţial şi totodată o enciclopedie a fotbalului din Turcia, unul dintre tehnicienii străini cu cele mai bune rezultate din ţara "Semilunei". El a punctat de altfel două capitole la care România este net inferioară Turciei în acest moment: investiţiile şi infrastructura.
- Domnule Mulţescu, Cupa UEFA, prezenţe constante în Liga Campionilor, locul 3 la Cupa Mondială, apoi locul 4 la Euro...cum reuşesc turcii?
- Totul pleacă de la nişte lucruri elementare. Se vorbeşte mult despre bani, dar de fapt noi greşim de la bază, de la juniori, capitol la care turcii n-au probleme. De altfel, fotbalistul turc este în primul rînd puternic fizic, apoi mental. Cum s-ar spune, aşa cum ne naştem, avem în faţă "zidul". "Afişele" le punem apoi :) , iar aici contează enorm alimentaţia tinerilor jucători. Vezi un rezumat al partidei de infarct Turcia - Cehia de la Euro!
FOTBALIŞTI AGRESIVI, DAR SENSIBILI
- Care sunt caracteristicile principale ale turcilor?
- În primul rînd, ei au o determinare ieşită din comun, care s-a văzut şi la ultimul CE. Aceasta derivă din credinţa lor în Allah, pentru că ei aplică şi în sport mentalitatea cu care au cucerit lumea. Nu trebuie să vă povestesc eu despre Imperiul Otoman, nu?... :)
Acele reveniri senzaţionale de la Euro nu sunt o întîmplare, turcii îşi iau foarte în serios obiectivele. Apoi, ei sunt adepţii unui fotbal cu adevărat modern, rapid şi agresiv. Paradoxal însă, în ciuda acestei determinări extraordinare, jucătorii turci sunt foarte sensibili. Dacă se ceartă cu prietena, au probleme cu bani sau alte necazuri personale, nu mai poţi lucra cu ei. Totodată, sunt şi foarte impulsivi.
- De cînd şi-a început fotbalul din Turcia ascensiunea?
- Practic, ei au început să scoată capul în lume prin anii '88-'90. Cu puţin timp în urmă şi-au permis să aducă un antrenor de talia lui Jupp Derwall (care performase cu naţionala Germaniei). Apoi a urmat Sepp Piontek, omul care a dus Danemarca la Mondialele din '86. Apoi, rînd pe rînd, au ajuns jucători importanţi din Europa în Superlig. Galatasaray a avut o generaţie de excepţie la începutul anilor 2000, iar de atunci practic au crescut turcii foarte mult.
În ultimii ani am putut vedea în campionatul lor nume ca Ortega, Flávio Conceição, Mateja Kezman, John Carew, Pierre van Hooijdonk sau Nicolas Anelka, tocmai pentru că salariile nu au fost o problemă. Dacă stăm să discutăm despre banii investiţi...Vezi rezumatul finalei Cupei UEFA dintre Arsenal şi Galatasaray
SUPERLIG, AFACERE MAI BUNĂ DECÎT LIGA 1
- Cam despre ce sume vorbim?
- Păi, în primul rand trebuie spus că şi ei fac greşeli manageriale. Doar că acolo este vorba de sume uriaşe şi se simt mai puţin pierderile. Au bani foarte mulţi. Spre exemplu, TV Digiturk a achiziţionat drepturile de televizare ale campionatului cu 550 de milioane de euro pe trei ani! La noi, pentru acelaşi interval de timp s-au plătit doar 102 milioane...:S. E o diferenţă uriaşă! Astfel, echipele mici pot supravieţui mult mai uşor, pentru că primesc mulţi bani din aceste drepturi.
Granzii din Turcia primesc şi ei cam 20-30 de milioane de euro pe sezon, în vreme ce o nou-promovată încasează cam 4 milioane. Cu aceşti bani poţi face 5 transferuri BUNE: un portar, un fundaş central, doi mijlocaşi şi un atacant, iar astfel îţi uşurezi mult viaţa într-un campionat ce creşte în valoare. Aceste sume mari au intrat însă în discuţie abia de prin anul 1996.
- Spuneaţi că şi ei greşesc totuşi. Care sunt minusurile fotbalului din Turcia?
- Au greşit la un moment dat pentru că au permis multor antrenori străini fără valoare să profeseze în ţară. Au adus străini cu toptanul, dar acum vine din spate o generaţie tînără de antrenori, generaţie formată din foşti mari jucători, precum Ertugrul Saglam. Ziceam mai devreme că turcii sunt cam impulsivi. Asta se vede şi în acest moment din nerăbdarea unor conducători de club.
De la începutul sezonului, nu mai puţin de 4 antrenori au fost demişi, la Bursa, Denizli, Hacetepe şi Genclerbirligi! Aici ne asemanăm cu ei, noi am avut 7 antrenori demişi după 17 etape :) . Totuşi, şi turcii au mai prins experienţă în ultimii ani şi şi-au dat seama că e nevoie de timp şi răbdare pentru performanţe.
MIZA PE TINERET
Gigi Mulţescu a dezvăluit şi faptul că centrele de copii şi juniori sunt foarte importante în Turcia, oferindu-ne cîteva cifre incredibile:
"Ei investesc enorm în bazele de juniori. Mai mult, foarte mulţi copii sunt remarcaţi de la echipele de amatori. Ţineţi cont că fiecare oraş are între 10 şi, atenţie, 100 (!!) de echipe de amatori! Scouterii vin şi aleg de aici valorile, iar baza lor de selectie este oricum uriaşă, pentru că Turcia este o ţară cu o întindere mult mai mare decît Romania" a explicat fostul jucător al lui Dinamo.
Mai mult, turcii pun mare preţ pe "produsele proprii":
"Trebuie spus că în Turcia poţi folosi străini doar în prima ligă! La divizia a doua erai obligat pînă de curînd să foloseşti decat turci, dar de anul acesta a fost permisă prezenţa în teren a unui număr de maxim doi străini în fiecare echipă.
Apoi, liga a treia este împărţită în peste 10 serii a cîte 11 echipe, deci fondul de jucători este impresionant. Condiţiile totodată sunt ireproşabile. Pînă şi în liga a treia, echipele au cantonamente de 4 stele!"
- Credeţi că vreo echipă românească va ajunge în curînd la performanţele reuşite de Galatasaray sau Fenerbahce?
- După părerea mea, niciodată! :O Acolo se discută în alţi termeni cînd e vorba de salarii şi sume de transfer, plus că exista această preocupare de asigurare a fondului de jucători turci. Se investeşte mult la nivel de juniorat, lucrurile se fac cu o mult mai mare seriozitate decît la noi în ţară.
ASCENDENT ÎN FAŢA TURCILOR ÎN ULTIMII 10 ANI
În mod curios, deşi performanţele ne spun că ne aflam mult sub Turcia atît la nivel de club, cît şi la nivel de echipă naţională, în duelurile inter-ţări am avut mai mereu cîştig de cauză în ultima vreme:
- În 1998, Steaua trecea de Fenerbahce cu 2-1 la general, în turul 1 al Cupei UEFA
- Tot în 1998, în Cupa Cupelor, Kocaelispor - FC Naţional 3-0 la general
- Steaua a învins acasă cu 2-1 pe Beşiktaş în grupele Cupei UEFA, în 2004
- Dinamo a dispus tot de Beşiktaş în 2007, cu un scor identic
- Oţelul a eliminat Trabzonspor din Intertoto în 2007, scor 4-2 pe ansamblul celor două manşe
- Steaua a învins în urmă cu cîteva luni pe Galatasaray în Liga Campionior, 3-2 la general
- La ultimul meci disputat contra Turciei la nivel de reprezentativă, România a reuşit un confortabil 2-0 în faţa "alb-roşilor" lui Fatih Terim, într-un amical disputat pe Lia Manoliu.
AVENTURA DE LA GAZIANTEPSPOR
Una dintre cele mai frumoase, dar totodată triste amintiri ale carierei lui Mulţescu se leagă de Gaziantepsor. Acesta şi-a început mandatul în 2002 la echipa de pe Antep Kamil Ocak, dar avea să-l încheie după turul de campionat!
"Am fost sunat de preşedintele clubului, care mi-a zis că are nevoie de mine şi că vrea să construim împreună o echipă bună, din nişte tineri anonimi. Gaziantep era într-o situaţie delicată pentru că tocmai plecaseră jucători de valoare precum Fatih Tekke, Ramazan, Hasan Özer sau Mehmet Polat, iar acolo era nevoie de o reconstrucţie masivă.
Am avut la dispoziţie un lot tînăr şi neexperimentat, dar foarte talentat. De altfel, atunci i-am scos la rampa pe Ibrahim Toraman şi pe Kemal, doi tineri de mare viitor, care cîştigaseră mai multe titluri la nivel de U21.
Am început în forţă sezonul, deşi eram favoriţi la retrogradare ;) . După 13 etape, mutasem munţii din loc! Eram pe locul 2, la un punct în spatele Galatei, după o evoluţie impecabilă. Apoi a venit Ramadanul, iar jucătorii mei au căzut fizic. Deşi li se spunea că nu este un păcat să se alimenteze corespunzător, pentru că sunt sportivi, ei refuzau să se abată de la Ramadan! Am plătit rapid acest radicalism religios...
Etapa următoare, Galata sa împiedicase pe teren propriu în meciul său, iar noi aveam şansa să fim măcar o săptămînă pe prima poziţie, dacă băteam în meciul de a doua zi! Am început bine, am deschis scorul, dar uzura fizică şi-a spus cuvîntul. Am primit golul egalizator, iar pe final am încercat să obţinem cu orice preţ cele trei puncte.
În ultimul minut de joc, vîrful meu a scăpat singur cu portarul, dar a trimis în bară! A urmat contraatacul adversarilor, încheiat cu un autogol pe care nu o să-l uit niciodată. Sufeream atunci prima înfrîngere a sezonului şi echipa n-a mai avut aceeaşi constanţă în etapele următoare. În iarnă, preşedintele mi-a transmis că trebuie să întrerupem colaborarea.
Am primit această veste cu stupefacţie, dar planul era demult făcut. Viitorul antrenor era chiar secundul meu! Gaziantep a avut nevoie doar de un om care să-i facă o echipă bună rapid, iar apoi să-l instaleze pe bancă pe acel secund care m-a «ajutat» pe mine. Am plecat cu un gust amar de acolo, dar am fost mulţumit de rezultatele excelente reuşite în acea perioadă" a rememorat cu tristeţe Mulţescu.
CARTE DE VIZITĂ - GIGI MULŢESCU
Jucător: 1963-1971 Steaua, 1971-1979 Jiul Petroşani, 1979-1985 Dinamo, 1985-1987 Jiul Petroşani, 1987-1988 CSM Suceava şi Autobuzul Bucureşti, 1988-1989 UTA
În Liga I
407 meciuri / 110 goluri
3 campionate şi 2 Cupe cu Dinamo
Antrenor: Dinamo (1990), Dacia Unirea Brăila (1992), Samsunspor (1993-1996 şi 2003), Kayserispor (1996-1997), Adanaspor (1999), Ankaragucu (2000), Sportul (2001), Astra (2001-2002), Gaziantepspor (2002), Poli Timişoara (2003, 2004), Petrolul (2003), Jiul (2005), FC Braşov (2005), Sportul (2005-2006, 2007), U Cluj (2007)
Sezonul european 2008/2009 în fotbalul românesc s-a încheiat. Rapid, dezamăgitor şi cu multe semne de întrebare lăsate în urmă. După ce Dinamo şi Rapid s-au făcut de rîs în Cupa UEFA, după ce Timişoara a cedat fără drept de apel în faţa lui Partizan, după ce Urziceni şi Vaslui au plătit tribut lipsei de experienţă, a venit momentul eliminării şi pentru CFR şi Steaua în Liga Campionilor.
Ardelenii s-au descurcat onorabil în grupa A, dar bucureştenii au fost departe de acest atribut în faţa unor echipe ca Bayern, Lyon sau Fiorentina. Fotbalul românesc a primit astfel o palmă grea şi, ca la orice bilanţ, am ajuns la momentul comparaţiilor.
FOTBALUL TURCESC, BOOM AL PERFORMANŢEI DIN 2000
Pînă în anul 2000, fotbalul turcesc practic nu exista (în afară de Galatasaray), fiind considerat mult sub cel din România. Nu mică ne-a fost mirarea cînd am văzut că Galatasaray-ul lui Hagi şi Popescu ridică deasupra capului Cupa UEFA după o finală memorabilă cu Arsenal...
Apoi, am fost martorii unei echipe de senzaţie create de Mircea Lucescu la Beşiktaş, "alb-negri" reuşind să cîştige la un moment dat cu un 2-0 sec în faţa lui Chelsea. Unde? Chiar pe Stamford Bridge, acolo unde CFR ar fi considerat că a realizat o minune în cazul unei remize. În fine, Fenerbahce a reuşit în sezonul trecut o calificare în sferturile Ligii, unde a fost învinsă după o dublă-manşă infernală de aceeaşi Chelsea Londra, viitoarea finalistă a întrecerii.
Cum au reuşit turcii un asemenea boom al performanţei şi de ce echipele româneşti nici măcar nu pot spera la o ieşire din grupele Ligii Campionilor? La aceste întrebări a răspuns Gigi Mulţescu, un nume exponenţial şi totodată o enciclopedie a fotbalului din Turcia, unul dintre tehnicienii străini cu cele mai bune rezultate din ţara "Semilunei". El a punctat de altfel două capitole la care România este net inferioară Turciei în acest moment: investiţiile şi infrastructura.
- Domnule Mulţescu, Cupa UEFA, prezenţe constante în Liga Campionilor, locul 3 la Cupa Mondială, apoi locul 4 la Euro...cum reuşesc turcii?
- Totul pleacă de la nişte lucruri elementare. Se vorbeşte mult despre bani, dar de fapt noi greşim de la bază, de la juniori, capitol la care turcii n-au probleme. De altfel, fotbalistul turc este în primul rînd puternic fizic, apoi mental. Cum s-ar spune, aşa cum ne naştem, avem în faţă "zidul". "Afişele" le punem apoi :) , iar aici contează enorm alimentaţia tinerilor jucători. Vezi un rezumat al partidei de infarct Turcia - Cehia de la Euro!
FOTBALIŞTI AGRESIVI, DAR SENSIBILI
- Care sunt caracteristicile principale ale turcilor?
- În primul rînd, ei au o determinare ieşită din comun, care s-a văzut şi la ultimul CE. Aceasta derivă din credinţa lor în Allah, pentru că ei aplică şi în sport mentalitatea cu care au cucerit lumea. Nu trebuie să vă povestesc eu despre Imperiul Otoman, nu?... :)
Acele reveniri senzaţionale de la Euro nu sunt o întîmplare, turcii îşi iau foarte în serios obiectivele. Apoi, ei sunt adepţii unui fotbal cu adevărat modern, rapid şi agresiv. Paradoxal însă, în ciuda acestei determinări extraordinare, jucătorii turci sunt foarte sensibili. Dacă se ceartă cu prietena, au probleme cu bani sau alte necazuri personale, nu mai poţi lucra cu ei. Totodată, sunt şi foarte impulsivi.
- De cînd şi-a început fotbalul din Turcia ascensiunea?
- Practic, ei au început să scoată capul în lume prin anii '88-'90. Cu puţin timp în urmă şi-au permis să aducă un antrenor de talia lui Jupp Derwall (care performase cu naţionala Germaniei). Apoi a urmat Sepp Piontek, omul care a dus Danemarca la Mondialele din '86. Apoi, rînd pe rînd, au ajuns jucători importanţi din Europa în Superlig. Galatasaray a avut o generaţie de excepţie la începutul anilor 2000, iar de atunci practic au crescut turcii foarte mult.
În ultimii ani am putut vedea în campionatul lor nume ca Ortega, Flávio Conceição, Mateja Kezman, John Carew, Pierre van Hooijdonk sau Nicolas Anelka, tocmai pentru că salariile nu au fost o problemă. Dacă stăm să discutăm despre banii investiţi...Vezi rezumatul finalei Cupei UEFA dintre Arsenal şi Galatasaray
SUPERLIG, AFACERE MAI BUNĂ DECÎT LIGA 1
- Cam despre ce sume vorbim?
- Păi, în primul rand trebuie spus că şi ei fac greşeli manageriale. Doar că acolo este vorba de sume uriaşe şi se simt mai puţin pierderile. Au bani foarte mulţi. Spre exemplu, TV Digiturk a achiziţionat drepturile de televizare ale campionatului cu 550 de milioane de euro pe trei ani! La noi, pentru acelaşi interval de timp s-au plătit doar 102 milioane...:S. E o diferenţă uriaşă! Astfel, echipele mici pot supravieţui mult mai uşor, pentru că primesc mulţi bani din aceste drepturi.
Granzii din Turcia primesc şi ei cam 20-30 de milioane de euro pe sezon, în vreme ce o nou-promovată încasează cam 4 milioane. Cu aceşti bani poţi face 5 transferuri BUNE: un portar, un fundaş central, doi mijlocaşi şi un atacant, iar astfel îţi uşurezi mult viaţa într-un campionat ce creşte în valoare. Aceste sume mari au intrat însă în discuţie abia de prin anul 1996.
- Spuneaţi că şi ei greşesc totuşi. Care sunt minusurile fotbalului din Turcia?
- Au greşit la un moment dat pentru că au permis multor antrenori străini fără valoare să profeseze în ţară. Au adus străini cu toptanul, dar acum vine din spate o generaţie tînără de antrenori, generaţie formată din foşti mari jucători, precum Ertugrul Saglam. Ziceam mai devreme că turcii sunt cam impulsivi. Asta se vede şi în acest moment din nerăbdarea unor conducători de club.
De la începutul sezonului, nu mai puţin de 4 antrenori au fost demişi, la Bursa, Denizli, Hacetepe şi Genclerbirligi! Aici ne asemanăm cu ei, noi am avut 7 antrenori demişi după 17 etape :) . Totuşi, şi turcii au mai prins experienţă în ultimii ani şi şi-au dat seama că e nevoie de timp şi răbdare pentru performanţe.
MIZA PE TINERET
Gigi Mulţescu a dezvăluit şi faptul că centrele de copii şi juniori sunt foarte importante în Turcia, oferindu-ne cîteva cifre incredibile:
"Ei investesc enorm în bazele de juniori. Mai mult, foarte mulţi copii sunt remarcaţi de la echipele de amatori. Ţineţi cont că fiecare oraş are între 10 şi, atenţie, 100 (!!) de echipe de amatori! Scouterii vin şi aleg de aici valorile, iar baza lor de selectie este oricum uriaşă, pentru că Turcia este o ţară cu o întindere mult mai mare decît Romania" a explicat fostul jucător al lui Dinamo.
Mai mult, turcii pun mare preţ pe "produsele proprii":
"Trebuie spus că în Turcia poţi folosi străini doar în prima ligă! La divizia a doua erai obligat pînă de curînd să foloseşti decat turci, dar de anul acesta a fost permisă prezenţa în teren a unui număr de maxim doi străini în fiecare echipă.
Apoi, liga a treia este împărţită în peste 10 serii a cîte 11 echipe, deci fondul de jucători este impresionant. Condiţiile totodată sunt ireproşabile. Pînă şi în liga a treia, echipele au cantonamente de 4 stele!"
- Credeţi că vreo echipă românească va ajunge în curînd la performanţele reuşite de Galatasaray sau Fenerbahce?
- După părerea mea, niciodată! :O Acolo se discută în alţi termeni cînd e vorba de salarii şi sume de transfer, plus că exista această preocupare de asigurare a fondului de jucători turci. Se investeşte mult la nivel de juniorat, lucrurile se fac cu o mult mai mare seriozitate decît la noi în ţară.
ASCENDENT ÎN FAŢA TURCILOR ÎN ULTIMII 10 ANI
În mod curios, deşi performanţele ne spun că ne aflam mult sub Turcia atît la nivel de club, cît şi la nivel de echipă naţională, în duelurile inter-ţări am avut mai mereu cîştig de cauză în ultima vreme:
- În 1998, Steaua trecea de Fenerbahce cu 2-1 la general, în turul 1 al Cupei UEFA
- Tot în 1998, în Cupa Cupelor, Kocaelispor - FC Naţional 3-0 la general
- Steaua a învins acasă cu 2-1 pe Beşiktaş în grupele Cupei UEFA, în 2004
- Dinamo a dispus tot de Beşiktaş în 2007, cu un scor identic
- Oţelul a eliminat Trabzonspor din Intertoto în 2007, scor 4-2 pe ansamblul celor două manşe
- Steaua a învins în urmă cu cîteva luni pe Galatasaray în Liga Campionior, 3-2 la general
- La ultimul meci disputat contra Turciei la nivel de reprezentativă, România a reuşit un confortabil 2-0 în faţa "alb-roşilor" lui Fatih Terim, într-un amical disputat pe Lia Manoliu.
AVENTURA DE LA GAZIANTEPSPOR
Una dintre cele mai frumoase, dar totodată triste amintiri ale carierei lui Mulţescu se leagă de Gaziantepsor. Acesta şi-a început mandatul în 2002 la echipa de pe Antep Kamil Ocak, dar avea să-l încheie după turul de campionat!
"Am fost sunat de preşedintele clubului, care mi-a zis că are nevoie de mine şi că vrea să construim împreună o echipă bună, din nişte tineri anonimi. Gaziantep era într-o situaţie delicată pentru că tocmai plecaseră jucători de valoare precum Fatih Tekke, Ramazan, Hasan Özer sau Mehmet Polat, iar acolo era nevoie de o reconstrucţie masivă.
Am avut la dispoziţie un lot tînăr şi neexperimentat, dar foarte talentat. De altfel, atunci i-am scos la rampa pe Ibrahim Toraman şi pe Kemal, doi tineri de mare viitor, care cîştigaseră mai multe titluri la nivel de U21.
Am început în forţă sezonul, deşi eram favoriţi la retrogradare ;) . După 13 etape, mutasem munţii din loc! Eram pe locul 2, la un punct în spatele Galatei, după o evoluţie impecabilă. Apoi a venit Ramadanul, iar jucătorii mei au căzut fizic. Deşi li se spunea că nu este un păcat să se alimenteze corespunzător, pentru că sunt sportivi, ei refuzau să se abată de la Ramadan! Am plătit rapid acest radicalism religios...
Etapa următoare, Galata sa împiedicase pe teren propriu în meciul său, iar noi aveam şansa să fim măcar o săptămînă pe prima poziţie, dacă băteam în meciul de a doua zi! Am început bine, am deschis scorul, dar uzura fizică şi-a spus cuvîntul. Am primit golul egalizator, iar pe final am încercat să obţinem cu orice preţ cele trei puncte.
În ultimul minut de joc, vîrful meu a scăpat singur cu portarul, dar a trimis în bară! A urmat contraatacul adversarilor, încheiat cu un autogol pe care nu o să-l uit niciodată. Sufeream atunci prima înfrîngere a sezonului şi echipa n-a mai avut aceeaşi constanţă în etapele următoare. În iarnă, preşedintele mi-a transmis că trebuie să întrerupem colaborarea.
Am primit această veste cu stupefacţie, dar planul era demult făcut. Viitorul antrenor era chiar secundul meu! Gaziantep a avut nevoie doar de un om care să-i facă o echipă bună rapid, iar apoi să-l instaleze pe bancă pe acel secund care m-a «ajutat» pe mine. Am plecat cu un gust amar de acolo, dar am fost mulţumit de rezultatele excelente reuşite în acea perioadă" a rememorat cu tristeţe Mulţescu.
CARTE DE VIZITĂ - GIGI MULŢESCU
Jucător: 1963-1971 Steaua, 1971-1979 Jiul Petroşani, 1979-1985 Dinamo, 1985-1987 Jiul Petroşani, 1987-1988 CSM Suceava şi Autobuzul Bucureşti, 1988-1989 UTA
În Liga I
407 meciuri / 110 goluri
3 campionate şi 2 Cupe cu Dinamo
Antrenor: Dinamo (1990), Dacia Unirea Brăila (1992), Samsunspor (1993-1996 şi 2003), Kayserispor (1996-1997), Adanaspor (1999), Ankaragucu (2000), Sportul (2001), Astra (2001-2002), Gaziantepspor (2002), Poli Timişoara (2003, 2004), Petrolul (2003), Jiul (2005), FC Braşov (2005), Sportul (2005-2006, 2007), U Cluj (2007)
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
