Cum i-a marcat Ovidiu Ioaniţoaia cariera lui Andrei Vochin: "Copile, să nu refuzi! O oră la tv face cît un an de presă scrisă"

Era primul meu contact cu televiziunea şi, sincer, mă uitam ca broasca la barieră. Ştiţi, frica aceea de necunoscut, care-ţi ambalează creierul în ceaţă şi, mai exact, în fumul gros al Kentului de doctor ce domina incinta. Mi-a citit îndoiala şi, după ce a stins chiştocul greu încercat, cu filtrul mîncat aproape în întregime, s-a ridicat de pe scaun, m-a luat pe după umeri şi mi-a zis unul dintre sutele de secrete ale meseriei de jurnalist care aveau să se dovedească în timp. “Copile, să nu refuzi! O oră la tv face cît un an de presă scrisă”.

Scriam la Sportul românesc, zi de zi, de peste 4 ani cînd, într-o luni seară, am debutat la “Procesul Etapei”. Domnul Ovidiu în centru, Cătălin Tolontan în stînga şi eu în dreapta. Marţi am intrat în magazinul de lapte din faţa blocului, aşa cum o făceam în fiecare dimineaţă de cînd mi-au apărut copiii. Şocul nu a fost că unul dintre clienţii dinăuntru mi-a deschis uşa (se mai întîmpla cînd aveam mîinile ocupate cu trei sacoşe, căci locuiesc într-un cartier select, Berceni), ci cînd lăptarul, mereu încruntat, care abia răspundea la salut, fără să-mi ştie numele, deşi citea zilnic “Sportul roşu”, s-a luminat la faţă şi aproape că a strgat: “Să trăiţi, domnul Andrei!”. Apărusem pe sticlă, din prima vreo 3 ore, că aşa erau emisiunile atunci, iar domnul Ovidiu avusese, ca de obicei, dreptate!

Motiv pentru care, înainte să-i urez “La Mulţi Ani!”, cum o fac şi pe 26 februarie, cînd s-a născut, şi pe 1 martie, cînd distinsul şi regretatul domn doctor Ioaniţoaia a terminat de cinstit prietenii şi a mers să-şi declare fiul, ţin neapărat să-i mulţumesc. Pentru că, spre deosebire de mulţi “corifei” ai vremii, el a fost printre puţinii care n-au vrut să lase în urmă doar propria operă, ci a plantat mereu sămînţa aceea veritabilă a jurnalismului adevărat care la mine, la Lumi Paul, la Geambi, la Buză, la Tolo şi la mulţi, mulţi alţii a prins. Poate şi la Crăiţoiu, deşi mai are omul dreptul şi la erori pe cale de îndreptare, dovadă că el a îngrijit excelent acest supliment.