Redacția GSP și echipa de investigații te invită să sprijini jurnalismul apăsând butonul DA!

Publicitatea pe net este vitală ca să putem produce în continuare investigațiile, știrile despre sport și faptele pe care le regăsești zilnic aici. Așa că avem nevoie de acceptul tău ca să-ți oferim, în continuare, jurnalism independent, în timp real și verificat.

Redacția GSP și partenerii noștri utilizează tehnologii precum cookies, profilare și prelucrare automata a datelor, pentru a personaliza către tine articolele și reclamele. Prin acceptarea cookie-urilor, ne ajuți să utilizam această tehnologie pe site și să ne finanțăm ziariștii. Ai posibilitatea să iei oricând altă decizie, printr-o simplă revenire pe site. Pentru detalii, te rugăm să citești Documentul de informare a utilizatorilor despre prezenta cookie-urilor pe site și Termenii de utilizare.

DA, AM ÎNȚELES


MEDIA    •   GSP ONLINE

3 ani și jumătate în Casa Groazei » Un moderator GSP.RO povestește experiența de zi cu zi a întâlnirii cu trolii și ce efect au avut asupra dialogului în sport

Foto: Getty Images

Foto: Getty Images

Articol de — Mitică Docan Joi, 09 August

CONTEXT: GSP.ro este unul dintre puținele site-uri din România pe care comentariile postate de useri sunt moderate. Sistemul de moderare a fost implementat în cadrul proiectului "Less Hate, More Speech", coordonat de think-tank-ul Median Research Centre în perioada 2015-2016, când s-au rafinat procedurile de moderare pe site (regulile comunității - AICI). Semnatarul acestui articol, Mitică Docan, este jurnalist GSP de 11 ani. Și face parte din echipa de moderare încă din aprilie 2015, de la începutul proiectului. 



Mai întâi, o întâmplare.

Stadionul Giulești, vară timpurie, Rapidul joacă împotriva cuiva. Tribuna a II-a. Toată lumea e în picioare, iar eu sunt prins între doi domni. Pe rândul din fața mea, în stânga jos, e un domn de etnie romă, lung de doi metri, care suflă greu sub greutatea tricoului și privește încruntat spre "căpriori".

În dreapta mea, pe același rând, un tinerel efervescent si drastic, care își pune paharul de Coca-Cola pe scaun, aprinde o țigară și începe rapid să țipe. O avalanșă de s#&| ****, ₩"i3, %&@&@ **** și alte dureri de maxilar. Dar apoi zbiară ceva care îmi taie picioarele.

"Băăă, ce te uiți, negrule, vrei să iți rup picioarele?", cu o completare guturală prelungă: "Negruuuleee, negruuuleee". Îngheț. Domnul din stînga mea se foiește, trage din foale, pândește cu coada ochilor și încasează împroșcăturile din ce în ce mai agitat. Situație de urgență, fac o cruce rapidă cu limba și mă întreb cum de-am nimerit fix lîngă un asemenea puseu de rasism. "Negruuuleeee, băăă, negruuuuleeee!". Damn.

Domnul se rotește cu 90 de grade, zbieretele continuă asurzitoare: "Neeeegrrruuuule, neeegruuule", iar nervii cedează brusc! Domnul se întinde prin fața mea, îl înșfacă de mâneca tricoului pe tinerel și-l țintuiește cu privirea: "Băă, în ***, Vali Negru nu joacă!!!", "Știu, frate", se ghemuiește victima, "dar eu țipam la arbitru!". Stupoare. Toti trei ne holbam unul la altul. Eu mă scurg printre scaune, cei doi domni înțeleg neînțelegerea, pe toți ne pufnește râsul.

Și gata. S-a detensionat. Bunătatea a învins penibilul. Un exemplu de depășire a prejudecăților.

Acum 3 ani și jumătate, când am intrat în proiectul de moderare a comentariilor de pe GSP.ro, am avut câteva rezerve. Nu am înțeles niciodată care ar fi sensul moderării, atâta timp cât comentariile nu implică incitare imediată la violență. Și, într-un fel, unele dintre sutele de mii de comentarii pe care le-am citit de atunci mi-au dat dreptate. 

Am văzut fani pasionați de sport și nu numai, implicați, care abordau orice situație cu umor și moderație. Cu istețime. Am văzut puncte de vedere științifice, non-științifice, supraștiințifice, mi s-au livrat întrebări și răspunsuri.

Am stat într-o dimineață și am moderat timp de o oră o dispută despre căderea Constantinopolului, cu toate consecințele pentru Bizanț și Europa de Vest. Am petrecut câteva luni buni cu un domn care spunea că e plecat în US și își amintea unde a stat în Piața Romană, doar ca să-și înțepe interlocutorii. Apropo, Biserica Anglicană e tot acolo, tot la fel de frumoasă.

Comentariile de pe tolo.ro mi-au ascuțit cunoștințele medicale, iar vară-mea, care e chirurg la rezidențiat, nu mai suportă să ne contrazicem pe neglijența tuturor părților din sistemul de sănătate.

Pentru o bucată bună, chiar a fost fun.

Dar apoi, totul s-a transformat într-un mediu insalubru.

O problemă de adaptare

Se spune că nu trebuie să hrănești trolii. Împrumutând o expresie de pe The Times, m-am hotărât să le aduc o tavă mare de baclava.

Rapoartele arată că doar 10% dintre cititori comentează și doar 1% sunt moderați (detalii), dar oricât de fin ar fi procentajul, impactul este oribil. Unul dintre primele lucruri pe care le-am învățat în proiect a fost să sesizez clonele. Useri care folosesc aceleași expresii, cu zeci de conturi, care vor să devieze sau să suspende orice tip de dezbatere. Să ducă dialogul într-o pădure deasă de înjurături, acolo unde întunericul mai mult te descoperă decât să te acopere.

Asta e prima categorie importantă. În valul inițial, am avut detractorii Simonei Halep, oameni care scoateau atrocități de tipul "și-a tăiat țâțele", "machedoancă împuțită și vândută", "scârbă vândută la pariuri" + o doză bună de lamentări. Ca moderator, am simțit ura distilată în doar câteva cuvinte. Au urmat cazurile Patrick Ekeng și Cătălin Hîldan, cu ultimul, aveam să descoperim, atacat prin comentarii identice postate cu duiumul pe toate siteurile de profil din România.

Oameni care studiază regulamentele, comportamentul moderatorilor sau timpul de moderare pentru a învăța să le evite, nu să își coboare tonul. 

M-am întrebat o perioadă de ce ține cineva să își impună atât de violent punctul de vedere. O fi vreun soi de egoism, o posesivitate anormală pe care o simt față de ceilalți. Încă mă întreb.

A doua categorie a fost mai subtilă, deși nu a renunțat la spam. Oameni care apără cauze. Utilizatori dispuși să se folosească de vulgarități banale și de a reformula la nesfârșit lucrurile doar pentru a induce îndoiala. Trec de nevinovatele discuții FCSB-Steaua sau U Craiova-CSU Craiova, dar ajung la dosarul de securist al lui Cornel Dinu, la calomnii și discreditări, la "adevăruri" despre masonerie și cum jurnaliștii sunt vânduți. Cineva și-a făcut o marcă din a începe fiecare comentariu cu "în p***a mă-tii de retardat", doar pentru a termina cu "Steaua București, campioana lumii ești". Troli neobosiți care încearcă să ocupe spațiul prin comentarii mai mari decât textul comentat. 

Poate ultima categorie e cea mai nevinovată. Fani care se cunosc și își dau întâlnire la evenimente ca să se înjure. Brutal, clasic. Tot apanajul: rasism, intoleranță pentru oameni cu dizabilități, sexism. Scandalagii lipsiți de umor. Apropo de asta, nu mai țin minte când am râs ultima oară la un atac între rivali sau când am aflat ceva nou din dispute. Ciudat, ei sunt cei mai reconfortanți.

Care a fost efectul

Și acum partea personală. Sunt 3 ani și jumătate și, la un bilanț obiectiv al cicatricelor, încerc să mă mențin tare. Nu m-au afectat sesizabil, nu m-au dat peste cap. Dar cercetând cu mai multă atenție, văd că înjur mai mult și am devenit mai cinic.

Unul dintre efectele importante ale comentariilor nocive este pierderea încrederii. Un fault prostesc la marginea careului, deci sigur că meciul a fost pus la pariuri. Simona Halep se retrage de la Cupa Fed, uite lipsă de patriotism. Mourinho cumpără un jucător scump, iată un antrenor lipsit de imaginație, care nu știe decât să arunce cu banii.

Ieșind la bere, mă concentrez doar pe inadecvare. La muncă, mi se întâmplă să văd știrile doar din prisma potențialului de scandal, a chinului care se va dezlănțui la comentarii. Dialogul de acolo se mută cu bagaje cu tot în instrumentele cu care analizez un discurs.

Totuși, partea bună, după sutele de mii de comentarii de pe GSP, e că am învățat mai mult să prețuiesc moderația. Să nu mă mai reped la aur.

După perioada petrecută în Casa Groazei, nu știu dacă aș mai fi râs pe stadion, la povestea de la începutul articolului. Și nush dacă asta e neapărat bine. 

Comentarii (143 ) Adaugă comentariu

brancusi  •  09 August 2018, 17:46

Si o completare:felicitari,Mitica,pentru micul exercitiu de curaj si sinceritate!Daca si ati invata si aplica din comentariile userilor cate ceva,ar fi un castig si un pas inainte.Pana atunci,ca tot suntem la sport,comentatorii v-au administrat fie un 3-0 sec,fie un game alb.

balauru48  •  09 August 2018, 21:17

Postat de tinn pe 09 August 2018, 18:52

Aaaa, deci de-aia nu mai intri cu nea broască? Sau numa ți-ai uitat parola, la cât de prosteala ești?

daca eu sunt nebraska inseamna ca tu esti unul dintre: randoom, iosif, bakunin, milne, adica cei mai mari prostalai din istoria gsp! Eu nu am alt cont in afara de asta! jignirile tale ma lasa indiferent. de obicei nu raspund prostalailor ca tine.

xxrapi  •  09 August 2018, 20:38

,,Ieșind la bere, mă concentrez doar pe inadecvare. La muncă, mi se întâmplă să văd știrile doar din prisma potențialului de scandal, a chinului care se va dezlănțui la comentarii.„ Cam asta e..

Vezi toate comentariile (143)

Comentează

Conectează-te cu facebook la contul tău sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii


1500 de caractere ramase