Articol de GSP - Publicat vineri, 15 august 2008 00:00
S-a terminat turul, dar returul a inceput deja. A inceput de prin minutul 70 al meciului de pe Ali Sami Yen cand ambele echipe au cam terminat benzina. Daca la Galata este explicabil, eu nu inteleg de ce Steaua a terminat resursele? Eu nu inteleg multe asa ca nu asta ar fi problema. Marea problema este ca nu trebuie sa stam sa cautam scuze. Scuzele acuza. Nu trebuie nici sa punem botul la febra mediatica care a cuprins lumea dupa meci. “Suntem 60% calificati”. Pardon 70%. Ma scuzati, era vorba de 80%. Gresit! Vorbim de 90%. Emotiile. Aceleasi emotii care ne-au facut sa ne speriem in minutul 13 de ceea ce puteam realiza. Care ne-au dus cu gandul pe Riverside si care inca ne taie din luciditate. Ar trebui sa incetam o data pentru totdeauna cu prostiile astea. Are cineva vreun dubiu ca daca Galata vor avea 10% sanse, nu vor veni aici ca sa faca tot posibilul sa le valorifice. Suntem in fata unui meci mare. Un meci in care nu conteaza sansele cat conteaza sansa. In Ghencea nu va fi mai usor. Va fi mai greu. Infinit mai greu. De ce spun asta?
.
Pentru ca asa cum Lacatus declara ca Galata nu mai are cu ce sa ne surprinda, nici noi nu avem cu ce sa ii surprindem. Sigur ca turcii nu se asteptau ca noi sa avem 2-0 in minutul 13, dar au fost mai surprinsi de eroarea portarului din minutul 4 decat de scor. La eroarea aia nu ne asteptam nici noi, ei nici atat. Daca ii surprindea scorul nu mai veneau tavalug peste noi imediat. Am intalnit o echipa inca neincalzita, care in ciuda acestui fapt ne-a pus serioase probleme. Asta pentru ca in timp ce noi ne gandeam la trecut, ei erau ancorati in realitate. Erau in meci. In meci si in cartile calificarii. Daca nu era Zapata, Nonda putea fi calaul Stelei. Am avut sansa, pentru ca le-am lasat sanse.
.
La Bucuresti meciul incepe de la 0-0. Nu de la 2-2. Totul se joaca, dar aici trebuie sa ne facem norocul si cu mana noastra. Daca vom intra cu gandul ca suntem deja calificati, vom ajunge sa ne gandim la meciul de pe Ali Sami Yen si sa ne intrebam : “Cum ar fi fost daca…?”
S-a terminat turul, dar returul a inceput deja. A inceput de prin minutul 70 al meciului de pe Ali Sami Yen cand ambele echipe au cam terminat benzina. Daca la Galata este explicabil, eu nu inteleg de ce Steaua a terminat resursele? Eu nu inteleg multe asa ca nu asta ar fi problema. Marea problema este ca nu trebuie sa stam sa cautam scuze. Scuzele acuza. Nu trebuie nici sa punem botul la febra mediatica care a cuprins lumea dupa meci. “Suntem 60% calificati”. Pardon 70%. Ma scuzati, era vorba de 80%. Gresit! Vorbim de 90%. Emotiile. Aceleasi emotii care ne-au facut sa ne speriem in minutul 13 de ceea ce puteam realiza. Care ne-au dus cu gandul pe Riverside si care inca ne taie din luciditate. Ar trebui sa incetam o data pentru totdeauna cu prostiile astea. Are cineva vreun dubiu ca daca Galata vor avea 10% sanse, nu vor veni aici ca sa faca tot posibilul sa le valorifice. Suntem in fata unui meci mare. Un meci in care nu conteaza sansele cat conteaza sansa. In Ghencea nu va fi mai usor. Va fi mai greu. Infinit mai greu. De ce spun asta?
.
Pentru ca asa cum Lacatus declara ca Galata nu mai are cu ce sa ne surprinda, nici noi nu avem cu ce sa ii surprindem. Sigur ca turcii nu se asteptau ca noi sa avem 2-0 in minutul 13, dar au fost mai surprinsi de eroarea portarului din minutul 4 decat de scor. La eroarea aia nu ne asteptam nici noi, ei nici atat. Daca ii surprindea scorul nu mai veneau tavalug peste noi imediat. Am intalnit o echipa inca neincalzita, care in ciuda acestui fapt ne-a pus serioase probleme. Asta pentru ca in timp ce noi ne gandeam la trecut, ei erau ancorati in realitate. Erau in meci. In meci si in cartile calificarii. Daca nu era Zapata, Nonda putea fi calaul Stelei. Am avut sansa, pentru ca le-am lasat sanse.
.
La Bucuresti meciul incepe de la 0-0. Nu de la 2-2. Totul se joaca, dar aici trebuie sa ne facem norocul si cu mana noastra. Daca vom intra cu gandul ca suntem deja calificati, vom ajunge sa ne gandim la meciul de pe Ali Sami Yen si sa ne intrebam : “Cum ar fi fost daca…?”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
