Articol de GSP - Publicat miercuri, 10 septembrie 2008 00:00
Analizate la cald, recentele eşecuri ale naţionalelor de fotbal a României par a fi surprize totale plasate în aria accidentelor solitare, a formei de moment a jucătorilor, a curbei descendente ce apare ciclic în viaţa unei echipe de fotbal. Este o analiză riscantă şi neconcludentă.
În concordanţă cu slaba selecţie, nu tocmai “ortodoxă”, la “naţionala mare” şi lipsa unui profesionalism desăvârşit la nivelul băncii tehnice, există o problemă asupra căreia puţini au zăbovit oferind soluţii concrete. Vorbim de lipsa de experienţă a juniorilor din România, de lipsa jocurilor oficiale într-o competiţie, de lipsa de constanţă în joc, de lipsa unei strategii federale în ceea ce îi priveşte. Dacă analizăm cerebral conjuctura care a condus la astfel de rezultate, cu precădere cea de la “naţionala mică”, observăm că lipsa omogenităţii şi a jocului la echipele de club într-un cadru mai organizat decât apariţiile periodice la echipele de club din Liga I este o realitate problematică.
Îl recunoști? Fostul număr 1 ATP, nomad în Munții Atlas: „Casa noastră - mama natură”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
