Articol de GSP - Publicat joi, 12 iunie 2025 11:08 / Actualizat joi, 12 iunie 2025 11:29
Povestea copilului nostru începe încă de la vârsta de 1-2 ani, pe când Dima era atras de mingea de fotbal și tot ceea ce era legat de pase, lovituri cu mingea și activități pe care le puteam practica la această vârstă.
Pe măsură ce a crescut, eu împreună cu mama lui am observat faptul că el era din ce în ce mai atras de tot ceea ce ține de fotbal, a învățat deja pe de rost cele mai importante echipe naționale și chiar internaționale, iar evoluția sa pentru jocul de fotbal era din ce în ce mai evidentă.
Cum am descoperit jocurile online de fotbal și care a fost reacția lui?
Într-o duminică ploioasă, pe când Dima avea 5 ani, m-am gândit că ar fi o idee bună să căutăm pe net câteva jocuri online de fotbal ca și o alternativă la joaca prin curte cu mingea.
Am rămas uimit de multitudinea jocurilor de fotbal pe care le-am găsit și am început cu cele mai simple dintre ele.
Odată cu el am descoperit și eu tipurile de jocuri de fotbal care pare că sunt clasificate pe mai multe categorii:
meciuri de fotbal
lovituri libere
fotbal cu mașini
fotbal cu personaje din desenele animate
fotbal cu capul
fotbal în doi jucători
Copilul a rămas uimit de lumea jocurilor video și s-a prins repede de tehnologie și de felul în care trebuie să apese pe diferitele butoane pentru a începe un meci, pentru a da câteva pase și, în cele din urmă, pentru a reuși să înscrie goluri în meciurile virtuale.
În acea zi am petrecut câteva ore în fața laptopului, iar despărțirea de jocuri a fost destul de complicată.
A doua zi dimineața, primul lucru pe care mi l-a spus a fost „Putem să mai jucăm un joc?”, iar eu am cedat și am mai început un nou joc.
În zilele următoare, lucrurile au revenit la normal, însă pe măsură ce a crescut, a început să joace jocuri și mai complexe, iar în cele din urmă, împreună cu soția, am decis să-i cumpărăm un PSP pentru a beneficia de o calitate și mai ridicată a jocului.
Înscrierea într-o echipă de fotbal, un real eșec!
Evident, a sosit momentul să facem și pasul următor, respectiv să trecem la fotbalul real, profesionist, având în vedere înclinațiile băiatului în acest sens.
Ne-am dus la singura școală de fotbal din oraș, l-am înscris și în cele din urmă a început antrenamentele.
Nu știu exact din ce motiv, însă copilul nu era prea fericit să meargă la clubul de fotbal, prefera să stea acasă sau să se joace jocuri de fotbal.
În zilele următoare, un coleg l-a accidentat, nu a fost nimic grav, însă din acel moment Dima a dezvoltat un fel de frică de a intra la minge, iar coechipierii începeau să-l evite în timpul jocului, ceea ce a născut în el un fel de frustrare.
Lucrurile au mers tot în felul acesta, până când, la un moment dat, nu a mai vrut să meargă deloc la sport, spunându-ne că nu-i mai place și că preferă să stea să se joace în fața calculatorului. Eu împreună cu mama lui nu ne-am opus, așa că am abandonat fotbalul.
Încercarea mea de a-l readuce pe terenul de fotbal!
În sinea mea mă tot gândeam că ceea ce se întâmplă nu este ok, deoarece copilul începea să stea din ce în ce mai mult pe laptop, iar apoi am făcut tranziția la jocurile pe mobil, iar scopul meu inițial era să încerc să-l fac pe Dima să facă mișcare, să stea în aer curat, să învețe cum se colaborează într-o echipă, etc.
Într-o zi m-am hotărât să mă implic mai mult în tot procesul acesta și am început să urmăresc mișcările pe care le făcea în jocurile video.
Apoi i-am propus să ieșim afară, în curte, și să încercăm să reproducem mișcările pe care le făcea în jocuri și surprinzător a fost de acord. Deci, cel mai probabil el ocolea fotbalul din cauza echipei sau ceva legat de club.
Lucrurile au început să meargă din ce în ce mai bine în acest fel și, pe zi ce trecea, se observa un progres în acest sens.
Următorul pas pe care l-am făcut a fost să-l introduc în echipa mea de fotbal (adică în echipa de amatori în care jucam și eu) pentru a pune în practică mișcările pe care le-am exersat împreună.
Media de vârstă din noua echipă în care juca era destul de ridicată, respectiv în jurul vârstei de 50 de ani. Copilul a fost foarte bine primit în echipă, admirat și lăudat de toți coechipierii, ceea ce l-a făcut să se simtă bine și să mă roage să-l chem din ce în ce mai des la fotbal.
În prezent joacă în continuare în echipa de fotbal în care joc și eu, lucrurile merg foarte bine și toată lumea este fericită. Pe viitor, cel mai probabil vom încerca să-l înscriem într-o altă echipă de fotbal, însă dintr-un alt oraș.
Concluzia
În situația în care observi că și copilul tău nu se simte bine într-un mediu, cel mai bine este să-l retragi din acel mediu și să încerci să-l integrezi în alt mediu, deoarece cel mai probabil nu este o problemă cu el, ci cu felul în care este primit în acel mediu.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
