Articol de GSP.RO - Publicat marti, 30 decembrie 2025 15:50 / Actualizat marti, 30 decembrie 2025 15:51
Sportul înseamnă competiție, emoție, depășirea limitelor și multe altele. Pe toate le-am trăit și în 2025.
După un an în care i- am urmărit pe sportivii tricolori performând pe scenele europene și mondiale, Gazeta Sporturilor desemnându-l pe David Popovici „Sportivul Anului” în România, ne-am îndreptat privirea și spre ce s-a întâmplat dincolo de granițele sportului românesc. Șase jurnaliști GSP au ales după criterii diverse „Sportivul Anului” la nivel internațional. Iată ce a ieșit.
Luminița Paul, redactor Sporturi: Armand Duplantis, atletism
2025. Încă un an în care Armand Duplantis a încheiat fiecare concurs disputat pe prima poziție. Și au fost 16, 4 indoor, restul în aer liber, înălțimea cea mai mică cu care s-a impus – 5,80 m, vârful – 6,30 m, nou record mondial, al patrulea pe care l-a stabilit pe parcursul unui sezon excepțional.
Sunt cifre, scrise sec par produsul aliniat riguros al unui statistician. Nu dezvăluie emoția, concentrarea, ușurința cu care acest atlet fenomenal – el chiar este atlet, calificativ care tot mai des se aplică unanim tuturor sportivilor – își duce proba spre vârfuri nebănuite deja de câțiva ani.

Deocamdată, niciun adversar nu îi gâdilă tălpile aliniate în zborul ca peste o clădire cu un etaj. Sunt departe de el și grecul Karalis, care a trecut totuși peste ștacheta înălțată la 6,00 în finala Campionatelor Mondiale de la Tokyo, și australianul Marschall, americanul Kendricks, francezii Collet și Lavillenie. Câțiva dintre ei au fost cei care au sărit și l-au îmbrățișat după ce a izbutit, din a treia încercare, să sară 6,30 metri în Japonia!
Al patrulea record al lumii din acest an. Al 14-lea în total, din 2020 încoace. Iar cifre... Nu le poți evita. Sunt pașaportul spre nemurirea sportivă a acestui sportiv, a acestui om pe care, dacă îl vezi pe stradă, rămâi mai mult cu strălucirea albastră a ochilor decât cu impresia unei staturi impunătoare. Nici nu e nevoie, fiecare mușchi își face treaba atunci când e cazul. Un aspect atașat doar marilor campioni: acela că își ating performanțele de vârf în concursurile cele mai importante. Pentru el, la Jocurile Olimpice, cum a fost cazul în 2024, sau la ediții ale Campionatelor Mondiale, indoor sau în aer liber.
Și mai e ceva. „Sper să îi enervez pe toți cei care trebuie să voteze pentru mine încă vreo câțiva ani”, a spus Mondo zâmbind după ce a fost desemnat din nou Atletului anului, dar și Atletul anului în probe tehnice de către federația internațională. Nu e doar un sportiv unic, are și umor.
Roxana Fleșeru, redactor Sporturi: Summer McIntosh, înot
Canadianca Summer McIntosh este genul de sportiv care apare din când în când într-un sport și îl transformă. A debutat la o competiție mondială majoră în 2022, la Budapesta, pe când avea doar 16 ani. Anul acesta, la Singapore, a cucerit cinci medalii, patru de aur (400 m liber, 200 m fluture, 200 m mixt, 400 m mixt) și una de bronz (800 m liber). „Urăsc să pierd mai mult decât îmi place să câștig și cred că aceasta este mentalitatea pe care am avut-o pe tot parcursul carierei mele și de aceea sunt de cele mai multe ori prima care pune mâna pe perete”, spunea ea după finala de la 800 de metri de la Singapore.
Aceste medalii au făcut ca palmaresul său să ajungă la treisprezece medalii mondiale, opt fiind de aur. La Jocurile Olimpice de la Paris, a urcat pe podium de patru ori, de trei ori pe cea mai înaltă treaptă și o dată pe cea de-a doua.

Tot în 2025, înainte de Campionatele Mondiale, a reușit să stabilească trei noi recorduri mondiale la 200 m fluture, 200 m mixt și 400 m mixt.
Și a mai făcut ceva în acest an: a avut curajul ca, la doar 19 ani, să schimbe mediul în care se simțea confortabil; a mers să se antreneze în Texas cu Bob Bowman, legendarul tehnician al lui Michael Phelps. Pentru că Summer vrea să facă istorie în acest sport.
Mitruț Docan, coordonator: Tadej Pogacar, ciclist
Oarecum ascuns într-un sport decredibilizat decenii la rând de scandaluri, ciclistul sloven în vârstă de 27 de ani face lucruri vecine cu imposibilul. Anul acesta, a câștigat „dubla de aur” Turul Italiei / Turul Franței, primul în acest secol și tot primul de la italianul Marco Pantani încoace, a adăugat și 3 monumente în Turul Flandrei, Liege-Bastogne-Liege și Turul Lombardiei, și și-a înspăimântat adversarii printr-o ofensivă nemaivăzută decât în paginile ziarelor postbelice.

Pogacar a ajuns deja să aibă un palmares comparabil cu incomparabilul Eddy Merckx. Lance Armstrong, cu stilul său revanșand, insistă că slovenul e cel mai mare ciclist din istorie, iar statisticile converg spre un asemenea deznodământ, deci cred că Pogacar nu e numai sportivul lumii în 2025, e unul dintre cei mai mari sportivi din istorie, indiferent de disciplină.
Remus Dinu, reporter special: Carlos Alcaraz, tenis
Alegerea mea pentru această categorie este indubitabilă și poartă numele lui Carlos Alcaraz, numărul unu la zi în tenisul masculin și cel care a redefinit excepționalul o bună parte din sezonul 2025.
Pe ce mă bazez? Pe toate momentele în care spaniolul și-a etalat aura indestructibilă și a întors în favoarea lui situații ce păreau fără ieșire, de un romantism de care doar Big 3 mai era capabil. Ar fi de ajuns să menționez un singur meci, basmul din finala de la Roland Garros, un moment definitoriu pentru sezonul și cariera lui, o evadare în cel mai iberic mod posibil dintr-o ipostază absurd de complicată.
Dar vreau să privesc în ansamblu și să amintesc modul în care Carlitos a dominat segmentul de zgură (victorios la Monte Carlo, apoi suprem chiar la Sinner acasă, la Foro Italico). Parisul a fost încununarea meritorie, un al doilea titlu dintr-un șir probabil „nadalian".

Impunător mi s-a părut și după Wimbledon, modul în care l-a dominat pe Sinner în finala de la US Open e în continuare fascinant pentru mine. Sentimentul pe care Alcaraz mi-l transmite e că, de fiecare dată, totul stă în racheta lui. Când „fiara" e acolo, nimic omenesc nu-l poate învinge sau perturba, nici măcar mașinăria de tenis a rivalului Sinner, pe care-l domină în întâlnirile directe.
Concluzie? La cel mai înalt nivel al său, Alcaraz tinde spre o perfecțiune irezistibilă, pe orice suprafață, în fața oricărui oponent, în orice condiții. Comparația cu alte discipline poate fi incorectă, dar nimeni dintr-un alt sport nu m-a convins în maniera în care Alcaraz a făcut-o în 2025. Fără Ferrero, 2026 se anunță o mare enigmă, dar un campion cu însușirile lui ar trebui să îmblânzească și această provocare.
David Istrate, redactor Sporturi: David Popovici, înot
Performanțele sportive, modul în care revoluționează sportul pe care îl practică, refuzul de a face compromisuri, capacitatea de autoanaliză și aplecarea înspre comunitate sunt argumentele pentru care cred că David Popovici este sportivul anului 2025. Nu doar în România, ci în întreaga lume.
La Singapore, înotătorul care avea atunci 20 de ani a luptat nu doar cu gândurile sale negre, ci cu istoria unui sport în care puțini au rezistat pe termen lung, iar cei care au făcut-o au recurs adesea la niște resorturi psihologice autodistructive. Popovici a evitat capcana și a luat aurul mondial atât la 100 metri, cât și la 200 metri, devenind primul înotător din istorie cu două „duble” mondiale de aur.

Dominația sportivului român se vede clar în faptul că la 100 m, proba-regină a înotului, a coborât de 3 ori sub 47 de secunde în acest an.
Așadar, la doar 21 de ani, Popovici are 2 din primii 3 cei mai buni timpi din istorie și 3 din primii 6, deținând recordul european la 100 m: 46,51 s. În afara bazinului, cu echilibru, inteligență și maturitate, David Popovici s-a implicat în comunitate, a refuzat compromisurile și a continuat să le ceară socoteală politicienilor. Așadar, el este sportivul anului 2025.
Adrian Jitea, editor: Tadej Pogacar, ciclism
Tadej Pogacar a fost atât de bun în 2025 încât adversarii au ajuns să îl considere cel mai mare ciclist al tuturor timpurilor. Vorbe mari, dar cu acoperire pe șosea. A câștigat pentru a 4-a oară Turul Franței, „monumentele” Turului Flandrei, Liege-Bastogne-Liege și Turul Lombardiei.

A trecut primul și în Strade Bianche, La Fleche Wallonne, Tre Valli Varesin, a dominat Criteriul Dauphiné și Turul Emiratelor Arabe Unite. A bifat și titlurile de campion european și mondial pe șosea.
Cea din urmă distincție va rămâne în istorie, prima ediție desfășurată pe teritoriu african, la Kingali, în Rwanda. Încă o dovadă a adaptabilității în orice mediu. Limita e cerul din vârful lui Mont Ventoux. Semnele de întrebare și bârfele rostite pe la colțuri încă nu-i pot știrbi din merite. Cât timp e „curat”, e cel mai mare!