Articol de Ionuţ Iordache, Sergiu Alexandru, Remus Dinu, Carmen Dumitru - Publicat joi, 13 martie 2025 12:32 / Actualizat joi, 13 martie 2025 15:38
Poveștile neștiute ale românilor de peste hotare. Gazeta Sporturilor a descoperit, la doi pași de Lyon, în comunitatea care reunește peste 30.000 români, business-ul de familie inițiat de doi compatrioți plecați de mai bine de 10 ani din țară. Laura și Pavel dețin, într-o suburbie a orașului, o măcelărie intens frecventată de români, dar care și-a extins popularitatea și printre francezi, curioși să guste din bucatele preparate de cei doi expați.
Locuiesc de 13 ani în Hexagon, dar s-au stabilit în Lyon după o primă experiență franțuzească derulată și mai spre sudul țării. La început, cuplul și-a încercat norocul cu un restaurant, dar afacerea n-a dat roade, așa că cei doi s-au reorientat.
„Știți câți români au restaurante? O grămadă! Dar nu le merg și le închid!", ne explică cei doi soți.
Măcelar cu diplomă
El, născut în centrul Moldovei, aproape de Roman, și-a luat inima-n dinți și, ba de curiozitate, ba de nevoie, a urmat cursurile de instruire necesare obținerii diplomei de măcelar, condiție impusă de francezi pentru a-ți putea deschide un astfel de business. Lucrase în prealabil și într-un abator, doar pentru o scurtă perioadă.
„Nu ținusem un cuțit în mână până să merg la inițiere", ne povestește Pavel, ușor introvertit în fața camerelor și a reporterilor care i-au trecut pragul prăvaliei situate în Miribel, fix lângă Lyon.
Pe străduță mai zărim o brutărie, o berărie, dar și o frizerie de cartier.
În rândul comunității de români, Pavel și-a căpătat supranumele de „Rege al Micilor din Lyon”, cei doi povestind că localnicii sunt de-a dreptul înnebuniți după preparatul tradițional românesc care face ravagii în piețele de la noi din țară.
Soția Laura, dezinhibată și volubilă, foarte atentă și ospitalieră cu clienții și cu un accent franțuzesc impecabil, e cea care ne introduce în lumea de dincolo de tejghea, explicându-ne specificul fiecărui produs, dar și care sunt preferințele culinare ale gurmanzilor francezi.
„Facem mici săptămânal pentru români. Uneori, în perioada verii, vindem chiar și o sută de kilograme într-un week-end.
Pentru francezi, preparăm vițel, miel, vită, carne proaspătă... Apoi, avem și câteva salate, garnituri, aperitive", dezvăluie cei doi soți, din cămăruța înmiresmată de cărnurile proaspete aranjate în vitrină.
Agitația de sâmbătă dimineața
Ambii sunt îmbrăcați în șorturi și tocmai ce și-au terminat pauza de după-amiază.
Măcelăria a fost inaugurată de mai puțin de un an, dar clienții fac coadă zilnic la „Boucherie Gherca”. „În special sâmbăta, deschidem devreme și stăm până târziu, pentru noi nu e zi liberă”, remarcă Laura.
Ce bunătăți oferă magazinul celor doi? Pentru toate gusturile, de la vită măturată, carne de vițel, pasăre, miel și porc până la mici, cârnăciori pentru grătar, cârnați afumați, ceafă, cotlet, pulpe de pui afumate, dar și diverse antreuri.
Produsele românești sunt cumpărate pe bază de comandă, iar cel mai scump preparat costă 50 de euro/kg.
Cei care vor să se înfrupte din mititeii gătiți de cei doi români trebuie să scoată din buzunar 2 euro/bucată. Există și produse cu adevărat eco-friendly, cum ar fi carne de vițel crescut doar cu lapte. Detaliu care-l face, evident, mai scump.
E un business profitabil? „Niciodată nu putem fi mulțumiți”, răspunde ferm Pavel, care mărturisește că are în minte un plan de extindere a măcelăriei.
„Am venit în Franța fiindcă voiam să văd cum e viața în străinătate”
Reporterii GSP prezenți în Lyon zilele aceasta au ascultat confesiunile celor doi români, care au acceptat să-și spună pe larg povestea, precum și câteva dintre secretele business-ului lor. Pavel vorbește despre începuturile familiei sale în Franța:
„Am venit în Franța din curiozitate. Voiam să văd cum e viața în străinătate. Am venit în Franța acum 13 ani. Am ales Franța pentru că era singura limba care îmi plăcea, cu excepția limbii române. A fost foarte simplu.
Prima oară am venit să muncim în sudul Franței, nu la Lyon, într-o comună mică, unde nu erau restaurante românești și nici magazine. Lipsa produselor din România și dorul de casă m-au determinat să mă apuc să le fac eu.
Drumul către această specializare a fost scurt. Am fost la școală, am luat diploma de măcelar ca să putem deschide măcelăria, dar prima oară am început într-un abator. Acolo mi-am dat seama că nu e pentru mine, așa că m-am dus la școală să fac rost de diplomă și să deschidem o măcelărie. Școala am finalizat-o într-un an.
Ca să deschizi o măcelărie, ai nevoie de diplomă sau să angajezi un măcelar care are una. Noi, în măcelărie, propunem doar produse franțuzești la vânzare, dar facem produse românești pe comandă. În vitrină avem salam românesc, e preferatul francezilor. Avem cârnați afumați de casă și tot felul de preparate făcute artizanal la noi în măcelărie”, ne spune bărbatul, cu o satisfacție lesne de observat în glas.
De ce mi se spune «regele micilor» din Lyon? Pentru că sunt buni! Iar timp de doi ani, săptămânal, am livrat mici la Lyon. Francezilor au început să le placă micii și lor. Am pus mici în vitrină și cu pași timizi au început să guste.
Eu mă uit la fotbal, o să ne uităm la meci. Ținem, desigur, cu FCSB. Ar fi frumos să întoarcă rezultatul din tur. Niciodată să nu spui niciodată!
- Pavel Gherca, măcelar
„Simțim o libertate aparte aici, deși suntem cu gândul și la România”
Soția îl completează, după ce servește cu mărinimie un bătrân și o femeie intrați unul după celălalt în prăvălie:
„Când am ajuns prima oară nu a fost ușor, dar ne-am adaptat repede, ne-am integrat, ne-am făcut prieteni.
Simțim o libertate aparte aici. Nu știu de unde vine acest sentiment, dar ne place, deși suntem și cu gândul la România și ne-ar plăcea ca la un moment dat să ne întoarcem acolo.
Avem prieteni din toate categoriile sociale și din diferite țări. Ne-am adaptat imediat. Suntem sociabili amândoi. În perioadele bune, în special vara, ajungem să vindem 100 de kg. de mici pe săptămână.
Ne-ar fi plăcut să mergem la Lyon - FCSB, dar suntem prezenți la măcelărie până pe seară și nu reușim să ajungem. Avem prieteni care vin la meci. Credem că va fi mobilizare mare și va fi foarte frumos”.
Când discuția culinară ia o pauză, cei doi mărturisesc că „am văzut și noi aseară un reportaj despre ce e în România... Stați liniștiți, nici aici nu e totul perfect. Președintele ăsta se crede zmeu, oamenii se tem că vor fi trimiși la război. Cei tineri nici nu vor să audă de așa ceva”.
Au și ei controalele lor
Au existat controale la măcelaria deschisă acum nici un an? Da, însă fără ca vizitele inspectorilor să se transforme în clipuri virale pe TikTok și sursă de amuzament colectiv.
În timp ce frenezia controalelor din România e în mare vogă pe rețelele de socializare, lucrurile se desfășoară mult mai discret la Lyon, unde mecanismul e ușor diferit, antreprenorii fiind ghidați să apeleze la instituții specializate care-i ajută să se pună la punct cu toate reglementările și să evite astfel penalizările.
Au adus afumătoarea de la București
Dincolo de marfa proaspătă expusă în vitrine, cei doi ne invită, după o scurtă repriză de degustări, la un tur în exteriorul măcelăriei, în spațiile de pregătire a mărfurilor, printre diverse ustensile de bucătărie, frigidere și cutii termice. Acolo stă la loc de cinste o afumătoare adusă special de la București, esențială în pregătirea preparatelor.
Și, cum prospețimea produselor e prioritară, cei doi și-au achiziționat și diverse termometre alimentare, indispensabile în bunul mers al unei astfel de activități.
Proprietarii le folosesc pentru a monitoriza fiecare bucată de carne în parte, scopul fiind ca produsele să rămână fresh și să nu se altereze la contactul cu căldura.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
