EXCLUSIV Omul de încredere al lui Lucescu scoate de la sertar episoade necenzurate: „Acum știu de ce Ahmetov nu i-a mai prelungit contractul”

Cu două luni înainte ca selecționerul să schimbe prefixul, Gazeta a realizat, la Cluj, o incursiune de-a fir a păr prin memoriile omului de nădejde pe care Mircea Lucescu s-a bazat ani la rândul la Șahtior, iar mai apoi la Zenit.

Victor Hexan, un inepuizabil izvor de povești haioase și pilde, a concentrat, într-o oră și jumătate de interviu, cele mai profunde introspecții despre omul și antrenorul „Il Luce” și tainele sale, de la perioada de aur de la Donetsk și oamenii-reper întâlniți în Ucraina până la aventurile de-un an de la Zenit.

Începuturi: „Când am plecat la Șahtior, am plecat să-l recuperez pe Raț”

- Domnule Hexan, care a fost primul dumneavoastră contact cu Mircea Lucescu? În ce context l-ați cunoscut?
- Primul contact a fost prin '86, cred. Dânsul era antrenor la Corvinul, iar eu eram fotbalist la Metalul Aiud, unde exista un teren foarte bun. Nea Mircea căuta tot timpul terenuri bune pe care să joace meciuri de pregătire, așa că a venit acolo cu Corvinul. Până prin minutul 70-75, Romulus Gabor era partea mea. La un moment dat, am văzut că nea Mircea se schimbă, îl scoate pe Gabor ca să intre dânsul, așa că Lucescu mi-a fost devenit adversar direct.

+45 FOTO

- Cum a fost duelul direct?
- Țin minte că așa mult l-am respectat... Era cineva, nu oricine! Nu l-am atacat niciodată decisiv, fiindcă mi-era frică și că mă ridiculizează, dar mi-era frică să nu cumva să-l «ard». Eu am avut un joc bărbătesc, eram cunoscut pentru asta, știe inclusiv Neluțu Sabău, am jucat un meci amical contra lui... Când a început să sară peste mingi, era să-mi rupă coloana. I-am spus: «Neluțu, caută-ți loc dincolo, că așa te tai de o să uiți de tine!» (n.r. râde). Și acum ne povestește Neluțu.

- Deci așa a decurs prima întâlnire cu Mircea Lucescu.
- Da, atunci l-am cunoscut. I-am adus aminte, când ne-am întâlnit după 15-20 de ani, când ne-am întâlnit la Donetsk. Eu eram deja, din 2000, maseurul echipei naționale... Țin minte că atunci când am plecat la Șahtior Donetsk, am plecat pentru a-l recupera pe Răzvan Raț - avea o problemă de sănătate, ruptură de ligament coleteral. Raț era speriat de cei de la Șahtior, care în perioada aceea nu erau cei mai buni profesioniști și nu i-au pus piciorul într-o atelă, nimic. Au venit și i-au spus că abia în 3-4 luni se va face bine. Dar Raț a mers repede la domnul Pompiliu Popescu, iar doctorul i-a spus: «Ia-l pe Hexan, iar într-o lună vei juca!».

Angajat de Ahmetov după ce l-a „reparat” pe Timoșciuk

- Și așa ați rămas acolo...
- Am lucrat o lună de zile... Patru ore dimineața, patru după-amiaza. Îi spărgeam, nu așa! Sală, bazin, masaj dimineață, masaj seară, stretching, gheață. Toată ziua erau ocupați cu mine, dar Raț într-o lună deja juca. Am avut o șansă mare că Timoşciuk, care era căpitanul lui Șahtior, a făcut ruptură de ligament încrucișat și era în recuperare. Pe la sală, m-am intersectat cu el. La un moment dat, am văzut că lucra la un aparat contraindicat pentru ruptura pe care o avea. Și-i spun lui Raț, fiindcă nici nu-l cunoșteam: «Mă, cine e băiatul ăsta»?. Slăbuț, cu părul ăla...

- Așa.
- Nici n-arăta a fotbalist, știi? Atunci am avut primul contact cu Șahtiorul! I-am zis lui Raț: «Spune-i că n-o să mai umble! Nu că n-o să mai joace fotbal, n-o să mai meargă!». Genunchiul lui trebuia să stea fix! Prin acele exerciții, el îi crea laxitate! Când a auzit, îmi zice: «Nu vrei să lucrezi și cu mine?».

- Cum i-ați răspuns?
- I-am zis: «Programează-te cu Raț la sala de fitness și o să-ți dau și ție exerciții». Îi dădeam exerciții, îi mai făceam câte un stretching, câte un mesaj. Băiatul a fost foarte generos, m-a plătit extraordinar. La un moment dat, Rinat Ahmetov a venit la antrenament, venea să vadă echipă. Cum venea el, cu șapte mașini blindate... Când l-am văzut, zic: «Mamă, cine o fi ăsta...».

- Un oligarh în adevăratul sens al cuvântului
- Sigur! Îl întreabă pe Nea Mircea: «Cine este omul ăla care lucrează cu Timoşciuk?» În timpul ăla, chiar cu Timoşciuk făceam stretching. I-a spus că e fizioterapeutul, maseurul echipei naționale a României și că a venit să-l ajute pe Raț, dar îl ajută și pe «Timo». Țin minte... L-a strigat pe Timoşciuk: «Timo, hai până aici!», apoi l-a întrebat despre mine. Jucătorul a vorbit la superlativ despre mine.

- Domnul Lucescu cum a reacționat?
- M-a întrebat dacă nu vreau să vin să lucrez la ei. Le-am spus: «Da, dar doar dacă mă lăsați și la echipa națională». Nu i-a convenit miliardarului, dar mi-a spus: «Pe 29 iulie, e ziua lui Mister. Ne întâlnim acolo și-ți spun dacă sunt de acord să te las și la echipa națională». Vă spun sincer, naționala României niciodată n-a dat bani cât timp am fost acolo. Banii au fost foarte puțini, dar naționala îți dă imagine, prestigiu, e ceva magnific. E așa o mândrie să lucrezi acolo, nu vă imaginați! Iar lumea mă recunoștea...Timp de 16 ani de zile, eu intram pe teren cu Pompiliu Popescu, normal că oamenii îmi vedeau fața.

- Cum s-a derulat povestea cu Ahmetov?
- Ne-am întâlnit cu Ahmetov la ziua lui Nea Mircea, care i-a explicat că în perioada în care sunt acțiunile naționalei, jucătorii noștri, care erau valoroși, erau plecați oricum la loturile naționale. Până la urmă, l-a convins pe Ahmetov că nu am cum să-i încurc. Ahmetov m-a invitat la masă, mi-a pus un pahar de șampanie, am ciocnit și mi-a zis: «De mâine, ești cu noi la Șahtior». Așa am rămas la Donetsk pentru 13-14 ani.

„La națională luam 100 de dolari pe lună. La Șahtior...”

- Comparativ cu cât câștigați la națională, ce salariu aveați la Șahtior?
- La echipa națională, eram încadrat cu sfert de normă, n-aveam carte de muncă. Cred că îmi dădeau 100 de dolari pe lună, ăla era salariul. La Șahtior, salariul era 3.000 de dolari, iar pe lângă acei bani, mai făceam trei, patru, cinci mii din primele de joc. Nu exista termen de comparație! Când mă gândesc, am fost un pic dobitoc!

- De ce spuneți asta?
- Cum să-i spun eu miliardarului: «Nu vin, dom'le, vin doar dacă mă lași și la națională». Dar faptul că eram la naționala României a fost o chestie cu adevărat deosebită. Vă spun... Atât am muncit la echipa națională...! Nici nu știu cum de nu mi-au căzut brațele! Erau zile în care făceam 12 masaje a câte o oră. Mă întâlneam cu Hagi pe la 02:00 noaptea, pe hol, și mă întreba: «Mai poți, Victore?». Vă spun ceva ce 100% nu știți!

- Vă rog!
- În străinătate, îi întrebam pe băieți: «Când ați făcut ultimul masaj?» Și îmi spuneau: «Data trecută când am fost la echipa națională!». În străinătate, pentru ei ești un obiect! Ai nevoie de ceva? Da, se ocupă de un genunchi... Ai nevoie de o lombosciatică... Se ocupă! Dar în rest... Eu mă ocupam de 25 de persoane. Când veneam la echipa națională... Timp de 16 ani, nu am dormit niciodată la amiază. În odihna aceea obligatorie de două ore, de la ora 13:30-14:00, eu mai masam încă două persoane. Începeam dimineață, apoi mergeam pe teren. Dacă anumiți jucători veneau ușor accidentați sau nerefăcuți, mă rugau să fug cu ei. Și fugeam! Pe vremea aceea, n-aveam nu știu câți preparatori fizici, acum sunt 7-8-9 în staff. Nu spun că e rău că sunt atâția.

- Cum l-ați văzut pe nea Mircea Lucescu în relație cu Rinat Ahmetov, având în vedere forța pe care Ahmetov o avea în acea perioadă? Șahtior devenise o forță.
- Voi gândiți-vă că averea lui Ahmetov era calculată la 27 de miliarde de dolari. Iar acel Ahmetov niciodată nu și-a permis să-i spună lui nea Mircea să bage pe cineva. Dar nici nu se putea băga și știți de ce?

- Care era motivul?
- Fiindcă nea Mircea are o așa personalitate... E tobă de fotbal! Ce sfaturi să-i dai tu lui Lucescu? Asta e realitatea.

- Un Lucescu care avea încă de atunci câteva decenii de fotbal în spate...
- Sigur! Antrenase deja în România, în Italia, în Turcia.

Chivu era „dependent”: „«Tete, urcă în avion, că m-a mușcat buldogul!»”

- Să vă spun mai spun cu Cristi Chivu...
- Era căpitan la Ajax, m-a chemat la Asterdam. Datorită acelor mușchi mari pe care-i avea, îi încărca tare cu toxine după acel efort deosebit. Vă dați seama... Să pleci un copilaș, cum era la Craiova, și să ajungi în Olanda? Vă dați seama ce ritm era la pregătire? Antrenamentele acelea erau mai dure ca un meci de fotbal, dragii mei! A fost un an în care am stat 125 de zile la Chivu în casă!

- Așa mult?
- Făcea deseori contracturi. Seara, la 22:00, mă suna și îmi spunea: «Tete, urcă în avion, că m-a mușcat buldogul!». Asta însemna că îl stângea bicepsul femural. Fibra, când se încarcă de toxine, devine rigidă. Dacă până la antrenamentul următor nu faci ceva să devină din nou elastică... În timpul antrenamentului poți să alergi 10 kilometri, că-s cotrolați. Dar la joc, forțezi și rupi fibra! Închipuiți-vă...

- Așa.
- Aveam avion la 06:00 dimineața spre Munchen, schimbam la 08:30 spre Amsterdam, iar la 11:00 deja îl masam pe Chivu. Imaginați-vă ce efort financiar făceam. Fiindcă atunci era cu vize, se ducea să se roage pe la toate ambasade...

- Nu era atât de ușor să ieși din țară...
- Pe vremea aceea, de la Cluj la Munchen erau doar 3-4 persoane în avion, iar biletul era 1.000 de dolari. Nu-i o sumă deosebită, dar atunci însemna a zecea parte dintr-un apartament în Cluj! Cu 10.000 de dolari, îți cumpărai 100% apartament în Cluj! Chivu spunea: «După ce a intrat Tete în casă, au intrat șapte oameni: maseur, doctor, psiholog, bucătar, cântăreț, menajeră și omul!» Ei se sculau la ora 08:00, îi trezeam, masa era pregătită. Apoi le făceam stretching la amândoi, fiindcă venea și Lobonț acasă la Chivu Făceam și un pic de masaj, îi încălzeam. Erau la antrenament și îi întrebam: «Ce vreți să mâncați?» Eu mă duceam și cumpăram. Spuneau că le-am pus mult, dar niciodată nu lăsau ceva în farfurie.

- Le-ați fost ca un părinte, literalmente.
- Știau că eu îi simt și îi înțeleg când sunt obosiți, când sunt necăjiți după un meci pierdut. Sunt momente importante pentru un fotbalist, are niște apăsări groaznice, se gândește că au greșit, că poate din vina lor s-a luat gol. Și le spuneam: «Băieți, fotbalul e un sport atât de frumos... La trei zile, îți dă iar posibilitatea să fii cel mai tare. Haideți, a trecut, mânca-v-ar Tete Hexan, hai să ne apucăm iar pentru meciul următor».

+45 FOTO

Mutarea care a șocat Ucraina: „Cred că știu de ce Ahmetov nu i-a mai prelungit contractul la Șahtior”

- Întorcându-ne la nea Mircea... Cum ați văzut trecerea lui de la Șahtior la Dinamo Kiev?
- Sincer să fiu, m-a surprins total! M-a sunat să mă duc cu dânsul. Dar i-am spus impresarului, lui Arcadie Zaporojanu: «Nu-i mai încărca mintea lui nea Mircea cu salariul meu, dar îi spui că fără 10.000 pe lună nu mă duc, fiindcă mă duc la dușmanii lui Șahtior! Altfel, pentru 5.000, eu nu mă duc să mă bat cu Șahtiorul». Și n-am plecat. I-am spus lui nea Mircea: «Nu vă supărați pe mine, v-aș ajuta cu dragă inimă, dar nu mă duc pentru banii ăștia». Cu Mircea, ori ești 100%, ori nu ești! Și dânsul mi-a spus că, probabil, are un sfert din salariul pe care-l avea la Șahtior. Mi-a zis că n-are cum să-mi dea banii ăștia.

- Cum de a putut să...?
- Noi am plecat de la Șahtior Donetsk în 2016... În 2014, dacă țineți minte, a fost invazia rusă din Crimeea. Dar care a fost ideea? Atunci nu s-a tras niciun foc de armă, doar că ne-am simțit ocupați. Așa că ne-am retras la Kiev. Noi am plecat din Donetsk, iar când ne-am dus înapoi... Timp de doi ani de zile, Dinamo Kiev a jucat toate meciurile acasă. Fratele președintelui de la Dinamo Kiev, Surkis, era președintele Federației. Iar lor li s-a acceptat să joace toate meciurile acasă. În acea perioadă, noi am pierdut campionatul la 2-3 puncte diferență. Eu cred că asta l-a determinat pe Ahmetov să nu-i mai prelungească contractul lui nea Mircea.

- Un orgoliu de businessman, care, își dorea altceva...
- Da, el își dorea să fie cel mai bun. Imaginați-vă că din 2010 până în 2013, noi am fost campioni: Cupă-campionat-Supercupă, iar dintr-odată noi n-am mai fost campioni. Și i-a venit să aducă un tânăr. Într-adevăr, cel pe care l-a adus era tânăr, Fonseca. Părerea mea e că... Faptul că nu i-a mai prelungit contractul lui nea Mircea era un fel de a spune, mai pe ocolite, că e prea bătrân, că nu știu ce. Iar nea Mircea a zis: «Hai să vă demonstrez eu ce bătrân sunt». Și s-a dus acolo (n.r. la Dinamo Kiev) și i-a făcut praf, asta e realitatea. Cu ambiția pe care a avut-o... Eu vă spun, nea Mircea va duce naționala la Campionatul Mondial! Are metodele lui de a motiva băieții, îți vrea binele, vrea să crești ca fotbalist. Știți doar ce jucători am avut...

- Brazilienii de la Șahtior...
- Willian, Fernandinho, Douglas Costa, Brandão, Luiz Adriano, fotbaliști de fotbaliști! În afară de Douglas Costa, niciunul n-a putut juca titular din primul meci. Timp de șase luni, toți ceilalți intrau ca boxerii, adică ultimele 10-15 minute. Și se întrebau unii și alții, inclusiv președintele, de ce nu joacă: «Mă, cum de nu-i bagă? Au costat 10 milioane, 15 milioane».

- Răspunsul fiind...
- Iar nea Mircea spunea clar: «Încă nu știu jocul!». Și după șase luni, când începeau să învețe jocul, ăia începeau să crească. De asta Ahmetov nu a putut niciodată să-i spună ceva lui Mircea în privința fotbalului. Nea Mircea a demonstrat. I-a adus pe Douglas Costa și Alex Teixeira, care au costat 10 sau 11 milioane de euro. A vrut să-l aducă doar pe Douglas, dar Teixeira era căpitanul naționalei U18 a Braziliei. Iar ăștia erau prieteni buni. Douglas a zis: «Eu nu vin fără Teixeira!» Așa că i-a luat la pachet. Oameni buni! I-au vândut peste patru ani... Pe unul cu 35 de milioane și pe celălalt cu 65 de milioane, despre ce vorbim noi aici?!

- Dar la Șahtior cum v-a fost?
- La Donetsk i-am zis lui Mircea: «3.000 fac în țară (n.r. la națională). Mie 5.000 îmi trebuie». Ceilalți aveau 500 de euro. I-am spus: «Nea Mircea, ăia sunt localnici. Și brazilienii au mai mult...» Mi-a spus: «Nu pot să fac mai mult, dar din prime o să vezi că o să faci banii ăștia». Cu cei 3.000 nu făceam mare brânză, ești în străinătate, ieși la restaurant cu soția, cheltui. Plus că un drum dus-întors era o mie-două mii, că nu veneam niciodată direct.

Povești cu Lucescu, Raț și Darijo Srna

- Ce ați apreciat cel mai mult la Mircea Lucescu? Dacă ar fi să vorbiți despre un anumit detaliu...
- În general, mie îmi place ca atunci când faci un lucru, să fii cel mai bun. O am și eu în mine. Nu-mi place ideea aceasta că «merge și așa». Nu! Hai, mă, să facem treaba ca lumea. Mircea Lucescu? Oameni buni... De când se prezintă la stadion, cu trei-patru ore înainte, cât studiază adversarul... Ce am apreciat în mod deosebit? Îi spuneam: «Nea Mircea, așa de rău îmi pare că nu v-am prins antrenor, că ajungeam jucător de națională». La cum le spunea jucătorilor: «Vezi că omul tău vine pe scurt, ai grijă să nu-ți ia fața să dea gol». Iar Lucescu vedea înainte 20 de meciuri ale acelui jucător. A fost un meci cu ȚSKA Moscova, în Champions League, era și ceva politic la mijloc.

- Așa.
- Acolo, extremă dreaptă era unul blond, iugoslav, mare vitezist (n.r. cel mai probabil, se referă la Miloš Krasić). Ăla juca la ȚSKA Moscova. Și-i spune lui Răzvan Raț: «Uite, Răzvane, ca să te ajut inclusiv la națională, că veți juca împotriva iugoslavilor, te bag pe tine. Nu uita tușa!» Extremei trebuia să-i dea tușa, ca să vii după cu alunecare și s-o scoți la afară. Nea Mircea îi zice: «Nu-i da tușa, că dacă-i dau tușa, o aruncă pe lângă tine și-i mai vezi doar numărul de pe tricou, îl pierzi». Și zice Raț: «Dacă-i dau să intre în centru, dacă dă gol?». Nea Mircea îi spune: «Mă, am văzut 20 de meciuri ale ăstuia! Cu stângul nu se poate urca nici în tramvai, cum să ne dea nouă gol?»... Voi vă dați seama?

- Și ce s-a întâmplat?
- Meciul decurge normal, era 0-0, se juca la ei acasă. În minutul 90, Raț îi dă tușa ăluia. Ăla o aruncă pe lângă Raț și o taie. Cum Raț l-a pierdut din marcaj - era în spate, cam la o jumătate de metru - mingea a ajuns în colțul careului de 16 metri. Raț și-a dat drumul în alunecare, adversarul i-a pus piciorul în față, iar al nostru i-a luat piciorul cu minge cu tot. Penalty și pierdem meciul.

- Care a fost reacția lui Mircea Lucescu, ce a urmat în vestiar? Că au fost multe momente tensionate cu Raț...
- Nu uit cât trăiesc. I-a spus: «Mă Răzvane, mă, ce ți-am spus eu de două săptămâni?» Zice Răzvan: «Să nu-i dau tușa». Iar Mircea îi spune: «Și de ce i-ai dat tușa?» I-a spus că a uitat în clipa aia sau... Dar asta vreau să vă spun: cum să nu iubești un om care e așa implicat? Câteodată, mă mai duceam la dânsul acasă și să-i fac un masaj... Era o plăcere, o veselie... Totdeauna cu un pahar de vin bun, povești frumoase. Totul era despre fotbal. Pe nea Mircea îl găseam studiind, iar când plecam era tot pe monitor, analiza cu cine urma să jucăm.

- E ceva ce nu v-a plăcut la el?
- Antrenorului Lucescu nu prea poți să-i găsești... Deși e om, mai greșește și el.

- Și omului Mircea Lucescu?
- Nea Mircea te iubea așa, ca persoană... (se gândește) Câteodată, îți mai tăia din bani, dar din dorința de a te ține cu picioarele pe pământ. Asta e realitatea.

- A pierdut mult din cauza războiului din Ucraina?
- Da! Păi noi, dacă nu venea războiul, și în următorii 10 ani am fi fost tot campioni! (n.r. cu Șahtior).

- Dar din punct de vedere al investițiilor? Că el a făcut investiții în Ucraina.
- Sincer, nu-i știu eu investițiile pe care le-a făcut. Știu că în București a făcut multe investiții.

„Sunt pe yacht cu președintele Gazprom, ți-am făcut 10.000 salariul!”

- Nu l-ați însoțit la Dinamo Kiev, dar ați mers cu el la Zenit. Cum a fost experiența dn Rusia?
- Eu am fost tare iubit la Donestk, în special de Darijo Srna, de căpitan. Deja se știa că o să plecăm. Darijo m-a chemat la el și mi-a spus: «Victore, noi vrem ca tu să rămâi aici». Și i-am spus: «Mă, îmi pare foarte rău, dar nu pot să rămân. N-am cum să-l las pe omul care m-a ajutat atâta în viață. Prima opțiune e nea Mircea, care e tăticuțul meu!». La care el îmi zice: «Nu, mă, tăticuțul tău sunt eu, doar știi ce relații am eu cu Ahmetov». Vorbeau la telefon de trei ori pe zi. Iar el niciodată n-a spus un cuvânt rău despre un coleg. A rămas că merg să-l întreb pe nea Mircea și vedem în funcție de ce îmi spune.

- Și ce a urmat?
- Eu i-am spus lui nea Mircea: «Credeți că mă puteți lua unde plecați? Mi-ați spus că mă puteți lua oriunde». Noi, în acel sezon, tocmai luaserăm Cupa Ucrainei în 2016, la Lvov. Îmi spune: «Plec la Zenit și văd ce pot rezolva. Dar eu mă gândesc că 99% ești cu mine». I-am spus lui Darijo Srna: «Mă duc cu nea Mircea. Vorbesc cu Mircea Lucescu, îmi spune: «Victore, sunt pe yacht cu președintele de la Gazprom, am semnat contractul, ți-am făcut 10.000 de dolari pe lună salariu și ai bonus dacă prindem Champions League. Casă, masă, mașină, ești mulțumit?» Și uite așa am fost cu nea Mircea!

- Și așa ați rămas la Zenit...
- Știți, la ruși trebuia viză... Nea Mircea mi-a spus: «Vino direct în Elveția!», echipa era în cantonament atunci. Am plecat în Elveția, iar nea Mircea m-a prezentat acolo echipei: «Uitați-l pe colegul nostru, a lucrat cu mine la Șahtior, a fost 20 de ani la națională». Erau 6 maseuri, 3 fizioterapeuți, 3 kinetoterapeuți și 4 doctori. Îmi spuneam: «Cum o să îmi găsesc eu locul?» La care nea Mircea mă ia și îmi zice deoparte: «Victore, fă-ți și tu o nișă cu jucători, să ai și tu nișa ta, să vadă oamenii că lucrezi». Eu mă întrebam: «Cum de sunt atât de mulți? La Donetsk eram cu toții vreo șapte!» Mai ales că eu avem și cel mai mare salariu, ăia aveau 1.500 de euro... Îi datorez lui nea Mircea tot ce am!

+45 FOTO

Anecdotă cu Mkhitaryan: „Băi băiatule, tu vrei să-mi distrugi ficații?!”

- Ne-ați vorbit despre relația cu Darijo Srna, ce alte povești mai aveți cu fotbaliștii celebri pe care i-ați întâlnit?
- Darijo Srna este singurul care a recunoscut public, este scris și-n cartea mea: «Pe Victor l-am cunoscut mai bine după 2-3 ani, când am început să jucăm și tenis cu piciorul». Păi, așa-i băteam de-i uscam! Henrikh Mkhitaryan cred că mi-a plătit cel puțin 50 de sticle de vin, fiindcă jucam pe miză. O dată, mi-a adus o sticlă de vin de 5 euro. «Băi băiatule, tu vrei să-mi distrugi ficații?!», i-am spus. «Trebuie să fie peste 50 de euro (sticla), ăla e vinul adevărat». «Bine», a zis.

- S-a conformat...
- Mergeam mult în Champions League, peste tot în Europa, așa că ne întâlneam în free-shop. Mă duceam și-l luam pe după umeri: «Parcă mi-ești dator cu ceva...». I-am și zis: «Mă, dacă beau tot cât îmi datorezi tu, devin alcoolic. Uite cum facem! Îmi cumperi parfum mie și la soție, deodorant mie și la soție, plus două sticle de vin». 15 ani nu mi-am cumpărat niciodată parfum! Îmi pare rău că n-am mai ținut legătura cu armeanul ăsta. Era coleg de cameră cu Răzvan Raț, lui și lui Darijo Srna le făceam masaj în cameră. Mi-era greu să fac în camere, nu că nu voiam, ci pentru că poziția mea de a masa era dificilă. Dădeam mult din brațe. Ce baiat cu bun simț, respectuos (Mkhitaryan). Mai am tricoul de la el, cu dedicație. Spun mai am, fiindcă mi-au spart hoții casa și mi-au furat vreo 400 de tricouri!

- Știu că aveți voce și sunteți pasionat de muzică. Ce melodie credeți că i s-ar potrivi lui Mircea Lucescu?
- E o melodie căruia dânsului îi plăcea foarte mult... Că tot l-a întrebat un jurnalist pe nea Mircea ce cântăreț îi place, iar el a spus: Victor Hexan. Eu îi cântam la ziua de naștere, la aniversarea căsătoriei cu Neli... O femeie superbă, extraordinară. Întotdeauna i-am cântat «Pușca și cureaua lată», iar dânsul spunea: «Ce bărbat sunt deocamdată».

- Și la petreceri ce piese îi dedicați când era cu doamna Neli?
- Doamnei Neli îi plăcea Gianni Morandi, «În genunchi mă-ntorc la tine!». Pe vremea când s-a căsătorit cu nea Mircea, aia era la mare modă! Apropo... Cei de la Zenit păstrează și acum, de când am câștigat Supercupa Rusiei...

- Ce anume?
- La Zenit... Ăștia, uitându-se pe YouTube, au văzut că eu cânt. Mergem la Dinamo Moscova, urma să jucăm Supercupa Rusiei. Seara, la masaj, Javi Garcia și ăia au început: «Victore, hai, mă, cântă-ne!» Le-am spus că în viață ori cânți de petrecere, ori că ai băut ceva. Noi nici nu băuserăm, nici n-aveam timp de petrecere, a doua zi era meciul. Le-am promis că dacă batem, le cânt în vestiar. Pe vremea aceea, le cântam «Bésame Mucho», le plăcea, știți? Umblam cu negative după mine, dădeam drumul la boxa aia cu Bluetooth și era OK... Și după meci, intrăm în vestiar: Victore, ai promis, ai promis! Am dat drumul la boxă și la un moment dat apare Mircea Lucescu de la conferința de presă, era surprins.

+44 FOTO

- Dar nea Mircea are voce, fredonează?
- Nu, niciodată. Nu l-am auzit niciodată [cântând].

- Cum e la petreceri? Are o alură de om bun, deschis, dar nu pare genul care să lase garda jos la o petrecere.
- Părerea mea e că omul devine vulnerabil când bea prea mult. Nea Mircea a fost întotdeauna un tip cumpătat, chiar dacă întotdeauna i-a plăcut să bea un pahar de vin. cu Nea Mircea am învățat să beau un vin roșu, un vin de calitate, dar nu să-ți bei mințile! Dânsul era mai sobru, în timp ce toți ceilalți erau exuberanți.

Teribila ciocnire Douglas Costa - Lucescu: „Să sară la Nea Mircea la bătaie...”

- Ce ați apreciat cel mai mult la Mircea Lucescu ca om, în afara profesionistului Mircea Lucescu?
- El e omul fotbalului! El n-avea activități extra. Eu am apreciat extaaordinar de mult cum gestiona, măi puilor! Imaginați-vă voi... Vă dau un exemplu elocvent, nu așa...

- Vă rog!
- Meci Șahtior Donetsk - Zenit Sankt Petersburg. Pierdem cu 1-0, dar am jucat catastrofal! Am jucat rău de tot! Brazilienii au jucat foarte, foarte slab, ăia i-au luat un pic mai tare... Total dezamăgit era nea Mircea! Vine în vestiar de la conferință și, sub duș, Douglas Costa cânta! Nea Mircea vine și zice «Mă, dar nu ți-e rușine? După o așa evoluție vii și cânți?» Ăla să sară la nea Mircea la bătaie!

- Incredibil!
- 18 ani avea, mă! Să sari tu la uriașul Mircea Lucescu?! Intru eu și antrenorul secund între ei. Nea Mircea zice: «Lasă-mă să-i dau una să...». «Prost educat ce ești, cum îți permiți tu să strigi la mine?» Știți cum e... Se termină treaba în vestiar, noi toți eram pe avion, cu avion privat... Eram convinși că a doua zi, la ședință, o să-l termine pe Douglas, o să-l trimită la echipa a doua. Toți eram supărați pe el. Cum să-ți permiți tu...

- Și ce s-a întâmplat, până la urmă?
- Vine Lucescu în cealaltă zi, ședință mare... Începe nea Mircea și zice: «Legat de incidentul de ieri, am analizat tare, tare profund situația. Și mi-am dat seama că singurul vinovat am fost eu. Eu, la educația mea, la experiența mea, n-aveam voie să mă leg de un băiețaș care are educație pe care o are, e tânăr, experiență zero... Pentru asta, îți tai 60.000 de dolari din bani. La prima abatere a oricăruia dintre voi, vă dau afară! Eu v-am avertizat ca să știți!» I-am dat amendă. Brazilianul meu, până la următorul meci, nu-i ieșea din cuvânt, n-ați văzut așa ceva. Începuse cu munca... Vine meciul următor de Champions League, urma să jucăm acasă.

- Așa...
- Eram la masaj cu nea Mircea Lucescu, la 23:00 seara. Mi-a zis să mă duc până la Costa și să-l chem până aici. M-am dus: la el «Douglas, hai până aici, că te cheamă Mister». I-a spus așa: «Bă băiatule, dacă mâine joci la valoarea pe care știm că o poți avea și batem, îți tai penalizarea de 60.000 de euro!». Douglas Costa a dat gol și două pase de gol, batem cu 3-1! Stăteam și mă gândeam... Orice alt antrenor l-ar fi radiat! Cum îți permiți tu să sari la bătaie la Lucescu, un căcăcios de copilaș? Dar să vedeți cum a știut să gestioneze. Aici trebuie să ai artă! Un antrenor e mare de tot atunci când gestionează lucrurile acestea care sunt mai complicate.

- A mai avut astfel de situații manageriate bine?
- A avut cel puțin 20! Dar nu cu sărit la bătaie, asta a fost cea mai urâtă. Dar au mai fost comentarii din teren, mai scoteau și fotbaliștii câte un cuvânt. Tot așa... Eram cu Pancu, iar Păncuțu, la națională, după meciuri, îl suna noaptea pe nea Mircea, avea boală să-l sune pe nea Mircea, pe la 04:00 dimineața.

- Da?
- O dată nu l-am auzit pe Lucescu să se supere! Pancu zicea la telefon atât: «Sănătate, nea Mircea! Am vrut să văd ce mai faceți!» Iar Lucescu zice: «Un om normal doarme la ora asta!». L-am întrebat pe Lucescu cum nu s-a supărat niciodată, iar el îmi zice: «Victore, la un moment dat, Pancu îmi trăgea singur echipa după el!» Cum să nu le accept și niște ieșiri oamenilor care mă ajută?».

+45 FOTO

Eu am umblat pe la toți fotbaliștii... Am fost la Pancu, la Cătălin Munteanu, la Alin Stoica, la Contra, Chivu, Lobonț, Viorel Moldovan. Cum se accidentau, mă chemau! La fel și Neluțu Sabău: «Tetea, cum mă poți ajuta?». Am un subtitlu în carte: «Șapte oameni într-unul», așa mi-a spus Cristi Chivu.

- Victor Hexan

Brazilienii de la Șahtior nu făceau 6 în meciurile cu mine la tenis cu piciorul! Îi băteam 21-6. Am făcut multe cu fotbaliștii, dar niciodată n-am adus fete în hotel pentru ei. Cel mult, un pahar de vin, că și nea Mircea Lucescu le permite câte un pahar, unul singur!, de vin. Iar ceea ce vedeam, la mine murea, eu nu am spus niciodată nimic.

- Victor Hexan

VIDEO Il Luce. Maestrul » Urmărește un documentar-eveniment la ceas aniversar