Articol de GSP - Publicat marti, 02 decembrie 2008 00:00
Alexandru Piţurcă a fost convocat în premieră la naţională de tatăl său şi pentru prima dată, după o pauză de 5 ani şi jumătate, vor colabora din nou, de data aceasta la o acţiune a "naţionalei". Piţi jr, unul dintre atacanţii care s-au remarcat în acest sezon şi care a intrat şi în atenţa Stelei, a acceptat să dezvăluie lucruri mai puţin ştiute despre relaţia lui cu tatăl său şi să prezinte faţa nevăzută a selecţionerului.
- Alex, de ce ai ales să joci pe acelaşi post ca tatăl tău?
- Pe lîngă faptul că voiam să fiu fotbalist, îmi plăcea să dau goluri. Cred că majoritatea copiilor vor să ridice oamenii din tribune, în sens pozitiv. Adică pentru aplauze, pentru că oamenii pot să te şi înjure. Am început la 8 ani, în grupa lui Ştefan Sameş.
- Ai fost favorizat pentru că erai băiatul lui Victor Piţurcă?
- Nici nu se pune problema. Cînd eram juniori, tata nu a venit niciodată la un meci al meu. Prima partidă la care a asistat a fost pe la 15 ani. Nu îmi părea rău că ceilalţi copii erau încurajaţi din tribună din părinţi. Mie îmi era ruşine să vină ca nu cumva să-l dezamăgesc. Mă gîndeam că toată lumea o să-l vadă, că va fi în centrul atenţiei, iar eu dacă greşeam. Ar fi fost o presiune prea mare pentru mine. Nici mama nu ştiu să fi venit la vreun meci al meu.
- Ai luat vreodată bătaie de la tatăl tău?
- Numai una? Am luat multe de la părinţii mei deoarece eram foarte neastîmpărat cînd eram mic. Nu mai ţin minte pentru ce anume mă băteau. După 14 ani n-am mai primit nici măcar o palmă, dar mă certau în schimb.
- Ce ai făcut cu primii bani cîştigaţi din fotbal?
- Am strîns bani şi mi-am serbat majoratul.
- Cum a fost perioada în care ai lucrat cu tatăl tău la Steaua?
- Eram un copil atunci, dar tot timpul făceam antrenamente suplimentare. Nu făcea nici o diferenţă şi eram cel mai certat din echipă. Nu aştepta să-mi reproşeze acasă, ci mă certa de faţă cu toţi colegii.
- Îţi aminteşti debutul în Liga I?
- Normal. Aveam 17 ani şi jumătate, iar stadionul din Ghencea era plin. Am dat şi un gol atunci şi lumea îmi scanda numele. A fost una dintre cele mai frumoase zile din viaţa mea. Aveam ceva timp la echipa mare, iar jucătorii de atunci din lot mă susţineau şi se purtau cu mine ca nişte fraţi mai mari.
- A fost un avantaj sau o povară numele Piţurcă?
- Am avut atît avantaje, cît şi dezavantaje, dar a fost o povară grea de tot. Avantajul a fost că am avut de la cine să învăţ şi pe cineva care să-mi dea sfaturi. Dezavantajul e faptul că lumea este rea şi invidioasă. Tot timpul am fost comparat cu tatăl meu şi nu mi se recunoşteau meritele pentru că munceam, toţi credeau că am răzbit fiind băiatul lui Piţurcă. Oricum, ca să reuşeşti trebuie să ai un caracter puternic.
- Ce ai moştenit din personalitatea tatălui tău?
- Ambiţia şi încăpăţînarea. Mulţi spun că ne asemănăm fizic şi la voce, dar eu cred că semăn cu mama.
- Ce relaţie ai cu tatăl tău?
- Sîntem foarte apropiaţi, aşa cum sînt cu toată familia. Vorbim zilnic la telefon, de cîte ori timpul îmi permite vin acasă, la Bucureşti. Noi am fost mereu o familie unită, dar am încercat să stăm departe de presă. Tata îmi dă sfaturi înaintea meciurilor, iar după îmi spune unde am greşit. Cu el mă sfătuiesc atunci cînd e vorba de cariera mea.
- Ai vreun sfat care ţi-a rămas în minte?
- Nu e un sfat, ci un mesaj de felicitare pe care mi l-a trimis cu CFR Cluj: 'Ai jucat excepţional, ca un mare campion'. M-a impresionat pentru că el este genul de om care rar face aprecieri şi doar cînd are motive întemeiate. Dar şi mama îmi dă sfaturi, dar legate de viaţă.
- Dragomir spunea că dacă nu era tatăl tău selecţioner, atunci eram mai demult la naţională.
- Îi mulţumesc, dar nu se punea problema. Anul acesta am demonstrat anul că merit o şansă. Am demonstrat că sînt în formă, iar acest trial are scopul de a descoperi soluţii viitoare pentru echipa naţională. Pentru mine este important deoarece aici au fost luaţi cei mai în formă jucători. Vreau să fiu o soluţie de viitor. Sper să am evoluţii bune care să-l convingă pe selcţioner să mă ia la naţională.
- Spune-mi un defect şi o calitate a tatălui tău?
- Este încăpăţînat, dar corect.
- Ale tale?
- Păi, sînt căpos şi ambiţios.
- Ce nu îţi place în România?
- În Bucureşti detest traficul, iar în general mă enervează mentalitatea din 1914. Pe unde mă duc pătimesc din cauza tatălui meu fiindcă sînt cel mai înjurat de pe stadion.
- Ce ai citit despre tine şi te-ai enervat?
- Am văzut multe chestii care m-au enervat. De exemplu, a apărut că umblu cu nu ştiu cîte fete, iar eu sînt singur. De la 17 ani sînt independent, iar tatăl meu nu s-a băgat în viaţa mea personală, în alegerile mele.
- Care a fost cel mai greu moment din cariera ta: plecarea de la Steaua sau atunci cînd i-ai rupt piciorul lui Cîrstoiu?
- Accidentarea lui Cîrstoiu a fost neintenţionată şi a fost un moment nefericit. În ceea ce priveşte plecarea de la Steaua, eu cred că trebuia să merg undeva unde jucam. Acolo nu avem multe şanse deoarece eram prea tînăr şi nici nu aveam experienţă.
- Eşti pregătit acum să revii în Ghencea?
- Uite, mă gîndeam dacă ar fi bine să mai rămîn la Pandurii sau dacă ar trebui să plec. În ultimii ani am acumulat experienţă, deoarece n-ai cum să nu înveţi din ceea ce faci. Contează foarte mult şi norocul, cum sînt primele evoluţii atunci cînd te duci la o echipă. Apoi e important şi antrenorul.
- A pus vreodată tatăl tău o vorbă la o echipă pentru tine?
- Niciodată. Şi cînd am venit la Pandurii au existat tot felul de de răutăţi. Eugen Neagoe a vrut să vin la echipă, dar nu pentru că vorbise tata. El nu este genul să pună o vorbă bună pentru cineva.
- Spune-ne o faţă nevăzută a tatălui tău.
- Tatăl meu nu este aşa cum îl vedeţi voi la televizor şi chiar şi jucătorii cu care lucrează pot spune asta. Este un tip care face glume, care rîde, dar atunci cînd vine vorba de muncă, devine foarte serios. Totuşi cred că e ceva ce nu se ştie şi cred că nu şi-ar imagina nimeni: tatălui meu îi place să gătească. Uneori o ajută pe mama la bucătărie şi îi place să adauge ingredientele.
"Acord o mare atenţie hainelor, deoarece este foarte important să fii tot timpul aranjat. Înseamnă că te respecţi ca persoană"
"Îmi plac mai mulţi jucători, dar cel mai mult Messi. E o plăcere să urmăreşti meciurile Barcelonei"
"Nu m-am gîndit ce voi face peste 10 ani, dar îmi doresc să fiu sănătos la fel şi familia mea"
ALEX PIŢURCĂ DESPRE:
mîncarea preferată: "italiană, dar nu am nici o treabă cu gătitul"
hobby: " joc biliard şi rummy în cantonamente. Dar cu jocurile de noroc nu le am"
cărţi: "citesc ca să mai treacă timpul, deoarece la Tîrgu-Jiu am un program simplu: masă, antrenament, somn. Acum citesc o carte comercială, "Perfect" de Judith Mcnaught."
timp liber: "Nu am foarte mult, dar îl petrec ca orice om normal. Adică ies la un suc, la un film, mai merg la discotecă, stau cu familia"
Florin Prunea „l-a tocat” pe antrenorul din Superliga: „Alo, ia vezi-ți tu puțin de treaba ta”
Tun financiar dat de Florin Tănase: „20 de milioane de euro, a vândut aproape tot”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
