Articol de Marian Ursescu - Publicat vineri, 19 martie 2010 00:00
Ioan Gavrilescu e singurul şef de club din istoria Oltchimului. E întrecut în sportul românesc doar de Jean Pădureanu, de la Bistriţa, care are 46 de ani în funcţie
E cel mai longeviv preşedinte de club din România în alte sporturi. E preşedintele Oltchimului încă de pe vremea cînd Oltchimul nici nu exista. Era doar o echipă de divizie inferioară pe nume Chimistul. Ioan Gavrilescu o conduce din 1979, peste din cei 69 de viaţă ai săi. Înainte era doar inginer, şef al atelierului de Ape Reziduale din combinat.
Astăzi, după atîta vreme, după două Cupe IHF, o Cupă a Cupelor şi alte rezultate europene importante, Ioan Gavrilescu e aproape de împlinirea visului oricărui conducător: cucerirea Ligii Campionilor. Are însă şi un car de amintiri, stocate perfect pe hard-disk-ul din mintea sa. Nici o dată sau nume nu este greşit!
Chimistul s-a născut în 1980 şi a promovat în urma unei contestaţii
Chimistul Rm. Vîlcea, actuala Oltchim, a apărut în 1980. "Cînd am fost propus preşedinte, am pus condiţia să construim o formaţie la sporturi de echipă. M-am gîndit atunci să facem ceva ori la handbal, ori la baschet feminin, că acolo nu existau Steaua şi Dinamo", începe povestea Ioan Gavrilescu. A format repede o echipă de handbal, cu care a ajuns la barajul de promovare în Divizia B.
"Turneul de baraj avea loc la Braşov. În afară de Chimistul Rm. Vîlcea, mai participau FEPA 74 Bîrlad, Argeşana Piteşti şi Textila Buzău. Chimistul şi Argeşana s-au întîlnit în meciul decisiv. Înainte de meci, preşedintele de la Piteşti, unul Jurubiţă, a contestat dreptul de joc al tuturor jucătoarelor mele. Nu văzusem în viaţa mea pînă atunci un raport de joc, nici un meci de handbal în direct, cu atît mai mult o contestaţie. L-am copiat şi eu însă pe acest Jurubiţă. Am contestat toate jucătoarele de la Argeşana".
Chimistul a pierdut promovarea la aruncările de la 7 metri. "Începusem cu stîngul cariera de preşedinte. Cineva mi-a spus însă că Argeşana luase portarul de la o altă echipă din Piteşti. Am făcut rost de foile de joc din campionat şi aşa era. Echipa care a promovat a fost, în final, Chimistul", rememorează Gavrilescu.
16 antrenori principali a avut Oltchim Rm. Vîlcea în istoria sa de 30 de ani
5 trofee europene a cîştigat Oltchim în istroia sa: cupa IHF în 1984 şi 1989, Cupa Cupelor în 2007 şi Supercupa Europei în 1984 şi 2007
15 titluri de campioană a cîştigat Oltchim Rm. Vîlcea şi 13 Cupe ale României, record absolut în handbalul românesc
L-au adus pe Pilică Popescu
La Vîlcea handbalul a început să prindă tot mai mult. Tocmai se construise Sala Sporturilor "Traian" şi lumea visa la promovarea pe prima scenă. "Am avut norocul că la judeţ a venit în acea perioadă un prim-secretar, Teodor Coman, pentru care sportul era pe primul loc. Fusese şase ani ministru de Interne, dar a fost retrogradat în 1978, cînd a plecat Pacepa", îşi aminteşte Gavrilescu. Coman era un mare iubitor de handbal. "L-a adus pe Pilică Popescu antrenor, tehnician care cîştigase titlul mondial cu echipa României. Am transferat alte jucătoare şi în primul an am şi promovat, terminînd pe primul loc în faţa echipei AEM Timişoara", adaugă Gavrilescu.
În 1984, Chimistul cucerea Cupa IHF
Oraşul a fost cuprins rapid de febra handbalului, mai ales că la primul sezon în prima divizie, Chimistul Rm. Vîlcea a terminat pe locul 2, la doar un punct de campioana Ştiinţa Bacău. A obţinut dreptul de a participa în Cupa IHF şi, la primul său sezon, a cucerit trofeul.
"În finală jucam cu VfL Oldenburg din Germania. Cîştigasem în tur, la ele, cu 22-18, iar în retur, la Vîlcea, îmi aduc aminte că am avut 3.313 plătitori. Au fost însă peste 4.000 de oameni în sală. Cînd Coman a intrat la meci, toţi au început să scandeze: <Coman! Coman!> Chimistul a cîştigat şi returul, 29-21, iar toată lumea s-a mutat apoi, pe terenul din spatele sălii, la spectacolul lui Adrian Păunescu cu <Cenaclul Flacăra>", povesteşte preşedintele vîlcean. La 6 zile de la meci, Coman era schimbat de Ceauşescu. "Devenise prea iubit la Vîlcea. Pe atunci, un singur nume se putea scanda. Cu el, sînt sigur că am fi cucerit Cupa Campionilor Europeni", crede Gavrilescu.
Periniţa de la Varazdin
În 1984, Chimistul Rm. Vîlcea era invitată la Supercupa Europei la Varazdin. "Radnicki Belgrad cîştigase Cupa Campionilor, iar Dalma Split, Cupa Cupelor. Sîrbii erau campioni olimpici atît la fete, cît şi la băieţi, la Los Angeles. Au făcut din competiţia de la Varazdin o sărbătoare a handbalului din Iugoslavia. Le-am încurcat însă socotelile. Am cîştigat toate meciurile şi am cucerit Supercupa", spune Gavrilescu.
"La banchetul de după meci, Oltchim a primit masa centrală într-un restaurant de 500 de locuri. La un moment-dat, organizatorii au spus fiecărei echipe că trebuie să prezinte un program artistic de şase minute. Toţi se întrebau ce să facem. M-am apucat eu să cînt <Besame mucho!>, melodia mea preferată. Apoi am vorbit cu fetele ca eu să fredonez <Periniţa>, iar ele să meargă să invite bărbaţii de la alte mese la dans cu acele şerveţele. În cinci minute, toată lumea dansa şi se pupa pe Perinţa românească", povesteşte, amuzat, Gavrilescu.
Cu căţelul, purcelul şi găinile
Preşedintele spune că fiecare transfer al handbalistelor aduse la Rm. Vîlcea are povestea lui. "Îmi aduc aminte că în 1983 m-am dus la Făgăraş, să o transferăm pe Liliana Ţopea, care apoi a făcut carieră la Hypo Viena. Am bătut palma cu tatăl fetei, toată familia, compusă din şase persoane, urmînd să se mute la Rm. Vîlcea, unde a primit un apartament cu 3 camere.
Am vorbit la CFR să le încarce mobila şi toate lucrurile într-un vagon şi să le aducă de la Făgăraş la Vîlcea. Ne-am trezit însă la Vîlcea, cînd să descărcăm, pe lîngă mobilă, cu un porc, două oi, 20 de găini, un căţel şi baloţi de fîn. Am fost nevoiţi să găsim un loc să-i punem omului animalele şi i-am făcut şi coteţe", îşi aminteşte Gavrilescu.
Transferul Marianei Tîrcă discutat în Comitetul Executiv al PCR
Mariana Tîrcă a fost transferată de la Ştiinţa Bacău la Chimistul Rm. Vîlcea, în 1988, cu ajutorul partidului. "Bacăul ne-a cerut pe ea 200.000 de lei, dar noi le-am dat doar jumătate. Nu au acceptat, aşa că am apelat la un artificiu. Soţul Marianei era din judeţul Vîlcea, de la Olăneşti. Am vorbit cu prim-secretarul de la Vîlcea, şi s-a pus problema întregirii familiei. Cazul a ajuns în Comitetul Executiv al PCR pentru că Tîrcă era jucătoare de naţională. În 24 de ore s-a rezolvat transferul şi pe 8 septembrie 1988 Mariana a ajuns la Vîlcea", încheie Gavrilescu încă o amintire.
"Cred că e anul nostru!"
- Domnule Gavrilescu, poate Oltchim să cîştige Liga Campionilor?
- Cred în acest vis. Echipa a demonstrat că joacă un handbal de cel mai înalt nivel. De altfel, din toată istoria clubului, cred că actuala componenţă e cea mai valoroasă.
- Mai valoroasă decît cele care au cîştigat Cupa IHF în 1984 şi 1989?
- Da, fără discuţie. Liga Campionilor e o competiţie de alt nivel.
- Faceţi un top al celor mai valoroase jucătoare care au trecut pe la Vîlcea!
- Primul loc, detaşat, Maria Torok Duca. Ar trebui făcută o statuie pentru ea. E singura handbalistă care a marcat gol cu toate părţile corpului. Cu umărul, cu capul, cu fundul, cu sînul. Te încînta ce putea face cu mingea. Pe locul 2 ar fi Tîrcă, iar pe 3, la egalitate, Edith Matei şi Steluţa Luca.
- Şi la portari?
- Prima e clar Luminiţa Huţupan. Apoi ar fi Doina Rodeanu, Cristina Lada şi Carmen Petca.
- Cum de aţi rezistat atîţia ani în funcţie?
- Pentru că am iubit ceea ce am făcut şi am fost corect. Managerul Constantin Roibu, omul căruia i se datorează construcţia acestei echipe, nu le-a minţit niciodată pe jucătoare. Ce le-a promis aia le-a dat. Şi tocmai de aceea am rezistat ca echipă.
- Dar la antrenori?
- Constantin Pilică Popescu, un mare meseriaş, Bogdan Macovei, un profesionist desăvîrşit, Ioan Gherhardt.
- Nu l-aţi amintit pe actualul antrenor, a calificat echipa de două ori în semifinale.
- El va fi primul pe listă, doar să cîştige Liga Campionilor.
"Tadici a vrut să mă schimbe!"
Dintre toţi antrenorii care au trecut pe la Vîlcea, Ioan Gavrilescu a avut cele mai mari probleme cu Gheorghe Tadici. "A căutat mereu scandalurile, însă eu l-am evitat. L-am apreciat ca antrenor, dar nu şi ca om. A crezut că poate să ne schimbe pe toţi, inclusiv pe mine, ca să rămînă singur. Dacă ar fi ştiut să se poarte, ar fi fost şi acum antrenor pentru că, repet, este un tehnician bun", a spus Gavrilescu.
Cel mai dramatic meci
Ioan Gavrilescu are memoria cifrelor. Îţi spune scoruri şi meciuri din anii '80 şi '90, de parcă s-ar fi întîmplat ieri. Îşi aduce aminte fiecare fază şi fiecare marcator.
- Care a fost cel mai dramatic meci pe care l-aţi trăit?
- Au fost mai multe. Unul ar fi însă cel cu TSC Berlin, în semifinalele Cupei Cupelor, ediţia 1986-1987. Pierdusem la Berlin cu 11-15, iar în retur, la Vîlcea, mai erau cîteva secunde şi Chimistul conducea cu 22-18. Aveam nevoie de un gol. Arbitrii sîrbi Vujnovici şi Vojvodici au eliminat trei jucătoare de la nemţoaice. N-am fost însă în stare să dăm gol. Am avut şi 7 metri la ultima fază, Verigeanu a trimis în bară, mingea a ricoşat la Denisa Romete, care a trimis pe lîngă", şi-a amintit Gavrilescu.
Ioan Gavrilescu e singurul şef de club din istoria Oltchimului. E întrecut în sportul românesc doar de Jean Pădureanu, de la Bistriţa, care are 46 de ani în funcţie
E cel mai longeviv preşedinte de club din România în alte sporturi. E preşedintele Oltchimului încă de pe vremea cînd Oltchimul nici nu exista. Era doar o echipă de divizie inferioară pe nume Chimistul. Ioan Gavrilescu o conduce din 1979, peste din cei 69 de viaţă ai săi. Înainte era doar inginer, şef al atelierului de Ape Reziduale din combinat.
Astăzi, după atîta vreme, după două Cupe IHF, o Cupă a Cupelor şi alte rezultate europene importante, Ioan Gavrilescu e aproape de împlinirea visului oricărui conducător: cucerirea Ligii Campionilor. Are însă şi un car de amintiri, stocate perfect pe hard-disk-ul din mintea sa. Nici o dată sau nume nu este greşit!
Chimistul s-a născut în 1980 şi a promovat în urma unei contestaţii
Chimistul Rm. Vîlcea, actuala Oltchim, a apărut în 1980. "Cînd am fost propus preşedinte, am pus condiţia să construim o formaţie la sporturi de echipă. M-am gîndit atunci să facem ceva ori la handbal, ori la baschet feminin, că acolo nu existau Steaua şi Dinamo", începe povestea Ioan Gavrilescu. A format repede o echipă de handbal, cu care a ajuns la barajul de promovare în Divizia B.
"Turneul de baraj avea loc la Braşov. În afară de Chimistul Rm. Vîlcea, mai participau FEPA 74 Bîrlad, Argeşana Piteşti şi Textila Buzău. Chimistul şi Argeşana s-au întîlnit în meciul decisiv. Înainte de meci, preşedintele de la Piteşti, unul Jurubiţă, a contestat dreptul de joc al tuturor jucătoarelor mele. Nu văzusem în viaţa mea pînă atunci un raport de joc, nici un meci de handbal în direct, cu atît mai mult o contestaţie. L-am copiat şi eu însă pe acest Jurubiţă. Am contestat toate jucătoarele de la Argeşana".
Chimistul a pierdut promovarea la aruncările de la 7 metri. "Începusem cu stîngul cariera de preşedinte. Cineva mi-a spus însă că Argeşana luase portarul de la o altă echipă din Piteşti. Am făcut rost de foile de joc din campionat şi aşa era. Echipa care a promovat a fost, în final, Chimistul", rememorează Gavrilescu.
16 antrenori principali a avut Oltchim Rm. Vîlcea în istoria sa de 30 de ani
5 trofee europene a cîştigat Oltchim în istroia sa: cupa IHF în 1984 şi 1989, Cupa Cupelor în 2007 şi Supercupa Europei în 1984 şi 2007
15 titluri de campioană a cîştigat Oltchim Rm. Vîlcea şi 13 Cupe ale României, record absolut în handbalul românesc
L-au adus pe Pilică Popescu
La Vîlcea handbalul a început să prindă tot mai mult. Tocmai se construise Sala Sporturilor "Traian" şi lumea visa la promovarea pe prima scenă. "Am avut norocul că la judeţ a venit în acea perioadă un prim-secretar, Teodor Coman, pentru care sportul era pe primul loc. Fusese şase ani ministru de Interne, dar a fost retrogradat în 1978, cînd a plecat Pacepa", îşi aminteşte Gavrilescu. Coman era un mare iubitor de handbal. "L-a adus pe Pilică Popescu antrenor, tehnician care cîştigase titlul mondial cu echipa României. Am transferat alte jucătoare şi în primul an am şi promovat, terminînd pe primul loc în faţa echipei AEM Timişoara", adaugă Gavrilescu.
În 1984, Chimistul cucerea Cupa IHF
Oraşul a fost cuprins rapid de febra handbalului, mai ales că la primul sezon în prima divizie, Chimistul Rm. Vîlcea a terminat pe locul 2, la doar un punct de campioana Ştiinţa Bacău. A obţinut dreptul de a participa în Cupa IHF şi, la primul său sezon, a cucerit trofeul.
"În finală jucam cu VfL Oldenburg din Germania. Cîştigasem în tur, la ele, cu 22-18, iar în retur, la Vîlcea, îmi aduc aminte că am avut 3.313 plătitori. Au fost însă peste 4.000 de oameni în sală. Cînd Coman a intrat la meci, toţi au început să scandeze: <Coman! Coman!> Chimistul a cîştigat şi returul, 29-21, iar toată lumea s-a mutat apoi, pe terenul din spatele sălii, la spectacolul lui Adrian Păunescu cu <Cenaclul Flacăra>", povesteşte preşedintele vîlcean. La 6 zile de la meci, Coman era schimbat de Ceauşescu. "Devenise prea iubit la Vîlcea. Pe atunci, un singur nume se putea scanda. Cu el, sînt sigur că am fi cucerit Cupa Campionilor Europeni", crede Gavrilescu.
Periniţa de la Varazdin
În 1984, Chimistul Rm. Vîlcea era invitată la Supercupa Europei la Varazdin. "Radnicki Belgrad cîştigase Cupa Campionilor, iar Dalma Split, Cupa Cupelor. Sîrbii erau campioni olimpici atît la fete, cît şi la băieţi, la Los Angeles. Au făcut din competiţia de la Varazdin o sărbătoare a handbalului din Iugoslavia. Le-am încurcat însă socotelile. Am cîştigat toate meciurile şi am cucerit Supercupa", spune Gavrilescu.
"La banchetul de după meci, Oltchim a primit masa centrală într-un restaurant de 500 de locuri. La un moment-dat, organizatorii au spus fiecărei echipe că trebuie să prezinte un program artistic de şase minute. Toţi se întrebau ce să facem. M-am apucat eu să cînt <Besame mucho!>, melodia mea preferată. Apoi am vorbit cu fetele ca eu să fredonez <Periniţa>, iar ele să meargă să invite bărbaţii de la alte mese la dans cu acele şerveţele. În cinci minute, toată lumea dansa şi se pupa pe Perinţa românească", povesteşte, amuzat, Gavrilescu.
Cu căţelul, purcelul şi găinile
Preşedintele spune că fiecare transfer al handbalistelor aduse la Rm. Vîlcea are povestea lui. "Îmi aduc aminte că în 1983 m-am dus la Făgăraş, să o transferăm pe Liliana Ţopea, care apoi a făcut carieră la Hypo Viena. Am bătut palma cu tatăl fetei, toată familia, compusă din şase persoane, urmînd să se mute la Rm. Vîlcea, unde a primit un apartament cu 3 camere.
Am vorbit la CFR să le încarce mobila şi toate lucrurile într-un vagon şi să le aducă de la Făgăraş la Vîlcea. Ne-am trezit însă la Vîlcea, cînd să descărcăm, pe lîngă mobilă, cu un porc, două oi, 20 de găini, un căţel şi baloţi de fîn. Am fost nevoiţi să găsim un loc să-i punem omului animalele şi i-am făcut şi coteţe", îşi aminteşte Gavrilescu.
Transferul Marianei Tîrcă discutat în Comitetul Executiv al PCR
Mariana Tîrcă a fost transferată de la Ştiinţa Bacău la Chimistul Rm. Vîlcea, în 1988, cu ajutorul partidului. "Bacăul ne-a cerut pe ea 200.000 de lei, dar noi le-am dat doar jumătate. Nu au acceptat, aşa că am apelat la un artificiu. Soţul Marianei era din judeţul Vîlcea, de la Olăneşti. Am vorbit cu prim-secretarul de la Vîlcea, şi s-a pus problema întregirii familiei. Cazul a ajuns în Comitetul Executiv al PCR pentru că Tîrcă era jucătoare de naţională. În 24 de ore s-a rezolvat transferul şi pe 8 septembrie 1988 Mariana a ajuns la Vîlcea", încheie Gavrilescu încă o amintire.
"Cred că e anul nostru!"
- Domnule Gavrilescu, poate Oltchim să cîştige Liga Campionilor?
- Cred în acest vis. Echipa a demonstrat că joacă un handbal de cel mai înalt nivel. De altfel, din toată istoria clubului, cred că actuala componenţă e cea mai valoroasă.
- Mai valoroasă decît cele care au cîştigat Cupa IHF în 1984 şi 1989?
- Da, fără discuţie. Liga Campionilor e o competiţie de alt nivel.
- Faceţi un top al celor mai valoroase jucătoare care au trecut pe la Vîlcea!
- Primul loc, detaşat, Maria Torok Duca. Ar trebui făcută o statuie pentru ea. E singura handbalistă care a marcat gol cu toate părţile corpului. Cu umărul, cu capul, cu fundul, cu sînul. Te încînta ce putea face cu mingea. Pe locul 2 ar fi Tîrcă, iar pe 3, la egalitate, Edith Matei şi Steluţa Luca.
- Şi la portari?
- Prima e clar Luminiţa Huţupan. Apoi ar fi Doina Rodeanu, Cristina Lada şi Carmen Petca.
- Cum de aţi rezistat atîţia ani în funcţie?
- Pentru că am iubit ceea ce am făcut şi am fost corect. Managerul Constantin Roibu, omul căruia i se datorează construcţia acestei echipe, nu le-a minţit niciodată pe jucătoare. Ce le-a promis aia le-a dat. Şi tocmai de aceea am rezistat ca echipă.
- Dar la antrenori?
- Constantin Pilică Popescu, un mare meseriaş, Bogdan Macovei, un profesionist desăvîrşit, Ioan Gherhardt.
- Nu l-aţi amintit pe actualul antrenor, a calificat echipa de două ori în semifinale.
- El va fi primul pe listă, doar să cîştige Liga Campionilor.
"Tadici a vrut să mă schimbe!"
Dintre toţi antrenorii care au trecut pe la Vîlcea, Ioan Gavrilescu a avut cele mai mari probleme cu Gheorghe Tadici. "A căutat mereu scandalurile, însă eu l-am evitat. L-am apreciat ca antrenor, dar nu şi ca om. A crezut că poate să ne schimbe pe toţi, inclusiv pe mine, ca să rămînă singur. Dacă ar fi ştiut să se poarte, ar fi fost şi acum antrenor pentru că, repet, este un tehnician bun", a spus Gavrilescu.
Cel mai dramatic meci
Ioan Gavrilescu are memoria cifrelor. Îţi spune scoruri şi meciuri din anii '80 şi '90, de parcă s-ar fi întîmplat ieri. Îşi aduce aminte fiecare fază şi fiecare marcator.
- Care a fost cel mai dramatic meci pe care l-aţi trăit?
- Au fost mai multe. Unul ar fi însă cel cu TSC Berlin, în semifinalele Cupei Cupelor, ediţia 1986-1987. Pierdusem la Berlin cu 11-15, iar în retur, la Vîlcea, mai erau cîteva secunde şi Chimistul conducea cu 22-18. Aveam nevoie de un gol. Arbitrii sîrbi Vujnovici şi Vojvodici au eliminat trei jucătoare de la nemţoaice. N-am fost însă în stare să dăm gol. Am avut şi 7 metri la ultima fază, Verigeanu a trimis în bară, mingea a ricoşat la Denisa Romete, care a trimis pe lîngă", şi-a amintit Gavrilescu.
