Articol de Justin Gafiuc - Publicat joi, 27 noiembrie 2008 00:00
De la Baia Mare s-au lansat în fotbal, în anii '50-'60, trei fraţi Gergely. Povestea lui Iuliu, cel mai mare şi cel mai talentat dintre ei, ascunde drame şi renaşteri demne de o carte
Au existat trei fraţi Gergely în fotbalul românesc. Au început fotbalul la Baia Mare. Carieră a făcut doar unul, Vasile, mijlociul. S-a remarcat la Dinamo, de unde a ajuns la "naţională". A făcut parte din "generaţia Guadalajara". Imediat după Mondialul din '70, a rămas în RFG, după un turneu cu dinamoviştii. S-a stabilit în Berlinul de Vest şi nu s-a mai întors niciodată în ţară! Iosif, mezinul, a "ars" doar pînă la nivelul ligii secunde. A murit în 2004.
Cu Iuliu, fratele cel mai mare, e o altă poveste. Cu cinci decenii în urmă era golgeterul "naţionalei" de juniori sub 17 ani. Era considerat o mare promisiune pentru prima reprezentativă. Destinul lui, sortit celebrităţii pe gazon, s-a frînt însă brusc, tot în iarbă, înainte de majorat!
Oprit de Securitate
Iuliu Gergely (69 de ani) a fost coechipier cu regretaţii Mateianu, Ivansuc sau Petru Emil. În tinereţe era febleţea legendarului antrenor Titi Teaşcă, la Under 17. Marca meci de meci, la club sau sub tricolor. Urma "naţionala" mare. În '56, "tricolorii" juniori urmau să plece într-un turneu în Spania. Iuliu a fost oprit în ultimul moment de Securitate. Motivul? Era de origine ungară, iar la Budapesta tancurile sovietice abia înăbuşiseră în sînge prima mare revoltă anticomunistă.
Bucureştiul roşu lansase ordin ca etnicii maghiari să fie ţinuţi cu stricteţe sub observaţie pe întreg teritoriul ţării. Aşa că tînărul fotbalist, venit de la Baia Mare în Capitală spre a zbura la Madrid, a fost nevoit să urmeze calea înapoi spre casă. "M-a ajutat Imi Ienei să fac rost de o foaie de drum să mă pot întoarce la club", îşi aminteşte el. Un fapt aparent banal. Care avea însă să-i frîngă tot viitorul!
Picior amputat
În timp ce coechipierii săi de la "naţională" jucau în Spania, Iuliu, omul de gol al celor de la FC Baia Mare, evolua în "amicale". Cel cu ASA Tg. Mureş avea să fie ultimul.
Bătrînul Iuliu rememorează cu glas stins: "Am marcat o dată în prima repriză, iar puţin după pauză am scăpat la o fază singur cu portarul Stroe. Ca să mă oprească, s-a năpustit peste piciorul meu drept. Fractură deschisă la gleznă! Am fost dus imediat la spital şi, fără să fiu operat, mi-au pus piciorul în ghips. S-a umflat şi, sub strînsoarea atelei, sîngele n-a mai circulat corespunzător, iar în cîteva ore am dat în cangrenă! M-au transportat la Cluj, de acolo la Bucureşti. Prima noapte am petrecut-o dormind pe targă, pe un hol, fiindcă n-au găsit loc să mă interneze. Am stat şi în comă timp de 24 de ore! Două săptămîni le-am fost cobai medicilor! Au concluzionat pînă la urmă că nu se mai poate face nimic să-mi salveze piciorul: mi l-au amputat de la zece centimetri sub genunchi!". Avea doar 17 ani!
Schior cu proteză
Înainte de a afla ce-i viaţa, Iuliu Gergely a trebuit să se reinventeze. A învăţat de la zero meseria de electrician şi s-a angajat la actualul RENEL. S-a apucat de reparat contoare. De acolo a şi ieşit la pensie!
Nu s-a lăsat învins nici ca sportiv. De la 35 la 45 de ani a tras cu dinţii pentru a deprinde tainele schiatului. Cu un picior şi trei sferturi, cu o proteză din fibră de carbon, a devenit un as al pîrtiilor. "Schiam în fiecare iarnă, ca orice om normal. Cine nu ştia de handicapul meu nu-şi dădea seama că sub fîş se ascunde o proteză! Am devenit chiar monitor, îi învăţam pe copii cum să alunece, cum să-şi ţină echilibrul". Ar fi vrut să concureze şi în competiţii oficiale, măcar în ţară. Pentru a doua oară, autorităţile şi organizatorii concursurilor i-au mai pus un "stop". De această dată din cauza handicapului.
Soarta l-a mai lovit o dată
În urmă cu doi ani, altă lovitură! Decisivă pentru sportivul Iuliu Gergely. Povesteşte: "Eram la schi, pe pîrtie. M-a lovit un băiat cu un snow-board şi mi-a făcut entorsă la genunchiul piciorului stîng. Aveam deja 67 de ani. De atunci, am renunţat să mai încalţ clăparii!". Cu o vorbă apăsată, Gergely descrie senin multiplele sale vieţi. La una se întoarce, totuşi, cu sentimentul unei dureroase neîmpliniri: "Ce fotbalist eram!".
Refuzat de Mircea Sandu
Iuliu Gergely spune că a solicitat sprijinul FRF şi înainte, şi după Revoluţie pentru a fi ajutat financiar să-şi procure o proteză performantă. Acum foloseşte un model vechi, pentru care Casa de Asigurări de Sănătate suportă doar 20 de procente din valoarea de achiziţie şi de schimbare periodică. "I-am scris lui Mircea Sandu despre cazul meu, ultima oară acum patru ani. I-a pasat o dată cazul lui Cornel Drăguşin, care mi-a zis că federaţia n-are fonduri pentru astfel de situaţii", spune, resemnat, fostul internaţional de juniori.
"Au chemat şi nişte doctori francezi să mă vadă. Unul dintre ei era de culoare. Parcă-l văd şi acum! Cînd a început să dea trist din cap, am înţeles că totul s-a terminat"
"Ce fotbalist mă simţeam şi cît de multe goluri aş mai fi putut înscrie pentru România!"
Iuliu Gergely
De la Baia Mare s-au lansat în fotbal, în anii '50-'60, trei fraţi Gergely. Povestea lui Iuliu, cel mai mare şi cel mai talentat dintre ei, ascunde drame şi renaşteri demne de o carte
Au existat trei fraţi Gergely în fotbalul românesc. Au început fotbalul la Baia Mare. Carieră a făcut doar unul, Vasile, mijlociul. S-a remarcat la Dinamo, de unde a ajuns la "naţională". A făcut parte din "generaţia Guadalajara". Imediat după Mondialul din '70, a rămas în RFG, după un turneu cu dinamoviştii. S-a stabilit în Berlinul de Vest şi nu s-a mai întors niciodată în ţară! Iosif, mezinul, a "ars" doar pînă la nivelul ligii secunde. A murit în 2004.
Cu Iuliu, fratele cel mai mare, e o altă poveste. Cu cinci decenii în urmă era golgeterul "naţionalei" de juniori sub 17 ani. Era considerat o mare promisiune pentru prima reprezentativă. Destinul lui, sortit celebrităţii pe gazon, s-a frînt însă brusc, tot în iarbă, înainte de majorat!
Oprit de Securitate
Iuliu Gergely (69 de ani) a fost coechipier cu regretaţii Mateianu, Ivansuc sau Petru Emil. În tinereţe era febleţea legendarului antrenor Titi Teaşcă, la Under 17. Marca meci de meci, la club sau sub tricolor. Urma "naţionala" mare. În '56, "tricolorii" juniori urmau să plece într-un turneu în Spania. Iuliu a fost oprit în ultimul moment de Securitate. Motivul? Era de origine ungară, iar la Budapesta tancurile sovietice abia înăbuşiseră în sînge prima mare revoltă anticomunistă.
Bucureştiul roşu lansase ordin ca etnicii maghiari să fie ţinuţi cu stricteţe sub observaţie pe întreg teritoriul ţării. Aşa că tînărul fotbalist, venit de la Baia Mare în Capitală spre a zbura la Madrid, a fost nevoit să urmeze calea înapoi spre casă. "M-a ajutat Imi Ienei să fac rost de o foaie de drum să mă pot întoarce la club", îşi aminteşte el. Un fapt aparent banal. Care avea însă să-i frîngă tot viitorul!
Picior amputat
În timp ce coechipierii săi de la "naţională" jucau în Spania, Iuliu, omul de gol al celor de la FC Baia Mare, evolua în "amicale". Cel cu ASA Tg. Mureş avea să fie ultimul.
Bătrînul Iuliu rememorează cu glas stins: "Am marcat o dată în prima repriză, iar puţin după pauză am scăpat la o fază singur cu portarul Stroe. Ca să mă oprească, s-a năpustit peste piciorul meu drept. Fractură deschisă la gleznă! Am fost dus imediat la spital şi, fără să fiu operat, mi-au pus piciorul în ghips. S-a umflat şi, sub strînsoarea atelei, sîngele n-a mai circulat corespunzător, iar în cîteva ore am dat în cangrenă! M-au transportat la Cluj, de acolo la Bucureşti. Prima noapte am petrecut-o dormind pe targă, pe un hol, fiindcă n-au găsit loc să mă interneze. Am stat şi în comă timp de 24 de ore! Două săptămîni le-am fost cobai medicilor! Au concluzionat pînă la urmă că nu se mai poate face nimic să-mi salveze piciorul: mi l-au amputat de la zece centimetri sub genunchi!". Avea doar 17 ani!
Schior cu proteză
Înainte de a afla ce-i viaţa, Iuliu Gergely a trebuit să se reinventeze. A învăţat de la zero meseria de electrician şi s-a angajat la actualul RENEL. S-a apucat de reparat contoare. De acolo a şi ieşit la pensie!
Nu s-a lăsat învins nici ca sportiv. De la 35 la 45 de ani a tras cu dinţii pentru a deprinde tainele schiatului. Cu un picior şi trei sferturi, cu o proteză din fibră de carbon, a devenit un as al pîrtiilor. "Schiam în fiecare iarnă, ca orice om normal. Cine nu ştia de handicapul meu nu-şi dădea seama că sub fîş se ascunde o proteză! Am devenit chiar monitor, îi învăţam pe copii cum să alunece, cum să-şi ţină echilibrul". Ar fi vrut să concureze şi în competiţii oficiale, măcar în ţară. Pentru a doua oară, autorităţile şi organizatorii concursurilor i-au mai pus un "stop". De această dată din cauza handicapului.
Soarta l-a mai lovit o dată
În urmă cu doi ani, altă lovitură! Decisivă pentru sportivul Iuliu Gergely. Povesteşte: "Eram la schi, pe pîrtie. M-a lovit un băiat cu un snow-board şi mi-a făcut entorsă la genunchiul piciorului stîng. Aveam deja 67 de ani. De atunci, am renunţat să mai încalţ clăparii!". Cu o vorbă apăsată, Gergely descrie senin multiplele sale vieţi. La una se întoarce, totuşi, cu sentimentul unei dureroase neîmpliniri: "Ce fotbalist eram!".
Refuzat de Mircea Sandu
Iuliu Gergely spune că a solicitat sprijinul FRF şi înainte, şi după Revoluţie pentru a fi ajutat financiar să-şi procure o proteză performantă. Acum foloseşte un model vechi, pentru care Casa de Asigurări de Sănătate suportă doar 20 de procente din valoarea de achiziţie şi de schimbare periodică. "I-am scris lui Mircea Sandu despre cazul meu, ultima oară acum patru ani. I-a pasat o dată cazul lui Cornel Drăguşin, care mi-a zis că federaţia n-are fonduri pentru astfel de situaţii", spune, resemnat, fostul internaţional de juniori.
"Au chemat şi nişte doctori francezi să mă vadă. Unul dintre ei era de culoare. Parcă-l văd şi acum! Cînd a început să dea trist din cap, am înţeles că totul s-a terminat"
"Ce fotbalist mă simţeam şi cît de multe goluri aş mai fi putut înscrie pentru România!"
Iuliu Gergely
"Nu voiau să mă înscrie pe la concursurile de schi de teamă că un om cu un picior amputat o să-i învingă pe toţi cei sănătoşi. Ar fi considerat-o o mare ruşine!"
Iuliu Gergely
"Era un băiat foarte bătăios pe teren, dar extrem de retras în afara gazonului. Avea un fel special de a face mingea să-l asculte. Îi plăcea mult golul. Un mare talent!"
Ion Motroc, fost căpitan la "naţionala" U17
1.000 de lei este pensia pe care o încasează lunar Iuliu Gergely
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
