Articol de Justin Gafiuc - Publicat sambata, 03 aprilie 2010 00:00
Clubul care poartă aceeaşi denumire ca şi faimoasa grupare interbelică de la Obor evoluează în liga a patra bucureşteană. Ţinteşte promovarea în L3 şi vrea să ducă mai departe spiritul echipei lui Ozon
Printre garajele din tablă ruginită şi un bloc decojit de vopsea se intră către arena ponosită pe un culoar şerpuit, strîmt doar cît să încapă un Tico şofat de un tip iscusit. În dreapta, două terenuri, unul în continuarea celuilalt, cu careuri desenate timid. Lîngă, printr-o uşă de metal, se intră către vestiarul de cartier şi spre cabina tehnicienilor. Un prosop tocit cu Manchester United, agăţat pe perete, e singurul semn că aici se respiră fotbal, din cînd în cînd.
Inspirat de un fanion
Baza "Laromet" din Bucureştii Noi, la o aruncătură de băţ de complexul ProRapid, este sediul Unirii Tricolor, versiune 2010. Clubul din liga a patra, municipală, s-a înfiinţat în urmă cu cinci ani, încercînd să ducă mai departe tradiţia şi spiritul marii echipe de la Obor. Cea răpusă de bolşevici în '47 spre a crea pe cenuşa ei jucăria Ministerului de Interne: Dinamo.
Marian Paraschiv e unul dintre patroni şi artizanul proiectului: "Ideea mi-a venit dintr-o amintire păstrată din anii cînd eram jucător, la CFR BTA. Înainte de Revoluţie, am avut un meci la Sălaj, cu Unirea Tricolor, şi am dus acasă, la Lehliu, fanionul primit la acea întîlnire. Îl aveam sub ochi zi de zi. Ştiam ce rezonanţă specială are acest nume în fotbalul românesc şi am decis să reluăm firul poveştii vechii echipe din Bucureşti".
Ghete de la "naţionala" de tineret
Împreună cu fratele său, Mircea, fost arbitru, au încercat să preia şi palmaresul: "Ne-am interesat şi pe la federaţie, dar am abandonat pentru moment, fiindcă n-am descoperit încă în posesia cui se află acum acest trecut. Ne vedem însă de drumul nostru şi vrem ca în sezonul viitor să evoluăm în liga a treia şi să ducem mai departe o legendă". Echipa ocupă în prezent locul secund în eşalonul bucureştean.
Vestiarul mic de sub tribuna fără gradene îi face pe băieţi să se înghesuie pe banchetele de lemn, dar s-au obişnuit cu microspaţiul din cabină. Au trecut şi peste iarnă, cînd n-aveau pic de apă să pună în gură, fiindcă îngheţase ţeava medievală de la stadion.
S-au consolat însă uneori cu mîndria de a purta ghete pe care şefii le-au primit de la FRF din stocul casat al lotului naţional de tineret, generaţia lui Onicaş, Ochiroşii şi Copil.
"Recunoscuţi după nume"
La antrenamente li se permite să vină doar de trei ori din cinci şedinţe săptămînale. Mulţi dintre jucători sînt la şcoală sau au şi alte meserii. Portarul Anastasiu, bunăoară, a fost la un pas să abandoneze fotbalul spre a se face florar, afacerea familiei, dar după un an de pauză s-a întors spăşit la postul de portar, căci aţa l-a tras tot către minge, pentru un ban în plus.
"Dar aici nu jucăm pentru cîţiva lei. E plăcerea acestui sport, dar şi bucuria că lumea ne recunoaşte doar după numele de Unirea Tricolor", concluzionează atacantul Iulian Brânză.
Iar el şi coechipierii lui sînt gata să treacă peste micile obstacole de la nivelul competiţiei amatoare şi să împletească simpatia lor de fani Steaua sau Rapid cu motivaţia de a prinde din nou în rădăcini o legendă galben-albastră. Culorile oficiale care, peste decenii, leagă simbolic cele două cluburi!
"Le-am explicat şi copiilor ce istorie are în spate acest nume, pe care trebuie să-l apărăm. Cînd aude de Unirea Tricolor, toată lumea ne întreabă dacă avem vreo legătură cu vechea echipă"
Marian Paraschiv, finanţator
"Trebuie să facem o impresie frumoasă în amintirea vechii Unirea Tricolor. Tata mi-a povestit ce a însemnat acest club pentru fotbalul românesc"
Gabriel Alexandru, mijlocaş Unirea Tricolor
"Povestea Unirii Tricolor nu mi-e străină. Am urmărit atent ce s-a scris în presă despre clubul desfiinţat în '47 şi am auzit şi în familie despre ce performanţe a realizat"
Iulian Brânză, atacant Unirea Tricolor
"Mă bucură să aud că există oameni care vor să renască spiritul Unirii Tricolor. Le urez să aibă curaj şi să se lupte pentru ideea lor! Bravo!"
Constantin Anghelache, 91 ani, fost jucător la Unirea Tricolor
9 avertismente în 16 etape!
Unirea Tricolor e o echipă cuminte. În 16 etape, jucătorii au primit numai 9 "galbene". Nici o eliminare! "Cine ia cartonaş aiurea, plăteşte din propriul buzunar. Am avut un băiat care l-a scuipat la un turneu regional pe nepotul lui Ioan Viorel, fostul stelist. Şi-a achitat singur amenda şi l-am pus pe liber", spune Marian Paraschiv.
Colaborare ratată cu Dinamo
Conducerea Unirii a încercat să lege un parteneriat chiar cu Dinamo, clubul născut peste cadavrul legendarei trupe de la Obor. Marian Paraschiv: "Ne-ar fi plăcut să fim un fel de satelit al lor, să colaborăm la nivel de jucători, dar povestea a căzut din cauza banilor. Discutasem cu Borcea mai multe amănunte, însă nu s-a putut face nimic".
Au şi sponsori!
Chiar dacă joacă în liga a patra, Unirea Tricolor nu duce lipsă de susţinători financiari. Relaţiile conducerii, dar şi rezonanţa numelui au ajutat clubul să trăiască civilizat la nivelul eşalonului respectiv. Au un sponsor principal, postul de radio City FM, de unde vin 5.000 de lei, suficient pentru a acoperi chiria bazei "Laromet" pentru aproape jumătate de an.
300 de lei pe lună e salariul unui jucător de la Unirea Tricolor: încă 1000 de lei va cîştiga fiecare dacă echipa promovează în liga a treia
Ce fac titularii
Lorenţ (21 ani) - student management
Nechita (21 ani) - vînzător la Zara
Călin (19 ani) - elev la profesională
Profir (21 ani) - student la marketing
Margărit (22 ani) - fără altă ocupaţie
Alexandru (22 ani) - student la economie
Lac (23 ani, căpitan) - student la drept / vînzător la Zara
Mihalache (18 ani) - elev clasa a 12-a
Stan (19 ani) - fără altă ocupaţie
Brînză (22 ani) - student la economie
Ilie (21 ani) - fără altă ocupaţie
