INTERNATIONAL  »  CAMPIONATE  »  DOCUMENTAR

D10S, documentarul fabulos despre Diego Maradona: trucul pe care îl folosește regizorul și „meciul care oferă și imaginea trișorului, și pe a geniului”

Diego Maradona
Diego Maradona

Articol de - Publicat luni, 20 aprilie 2020 18:22

"Când am ajuns în Napoli m-au așteptat 85.000 de oameni. Acum plec singur, plec în liniște". Imaginea cu Maradona pe aeroport, suspendat pentru consum de cocaină și gonit din fotbalul italian pregătește sfârșitul filmului pe care Asif Kapadia l-a lansat anul trecut. D10S durează două ore, dar e de văzut în vreo trei.

Ai nevoie să faci pauze, de teamă că documentarul are să se termine prea curând. Vrei să îl lungești cât poți, ca să te minunezi de semnificațiile pe care regizorul le găsește într-o istorie deja știută și rostogolită de milioane de ori în ziare vechi, în Youtube și în atâtea siteuri.

Trucul pe care îl folosește Kapadia? El nu mai povestește despre un fotbalist a cărui carieră e deja faimoasă. Englezul se joacă de-a Garcia Marquez și de-a realismul magic și-l împarte pe decarul lui Napoli în două personaje: eroul Maradona și omul Diego. Lumea lui Maradona e un Macondo plin cu fapte și cu însușiri fantastice, viața lui Diego decade pe măsură ce omul real nu mai suportă să întrețină personajul din fantezia la care lucraseră el, Argentina și Napoli.

De ce a fost util "Măcelarul din Bilbao"

Pentru că viața l-a condus pe Diego din America de Sud în Napoli, adică într-un alt loc în care oamenii erau și mai sunt înclinați către povestit și tentați să-și caute idoli salvatori. Destinul a lucrat prin Andoni Goicoetxea. Maradona a semnat în 1982 cu Barcelona și a rezistat numai doi ani, încheiați din două întâlniri cu fundașul poreclit "Măcelarul din Bilbao". Prima oară i-a rupt glezna, în '83.

Argentinianul a stat pe margine trei luni, o situație chiar fericită, fiindcă exista bănuiala că ar fi urmat să-și încheie cariera din cauza fazei violente. În anul următor, Barcelona și Athletic s-au întâlnit la Madrid, în finala Cupei Spaniei. Goicoetxea l-a atacat din nou brutal pe Diego, pe care îl mai insultau și jucătorii lui Bilbao, și spectatorii. Totul s-a terminat cu Maradona lovind în stânga și în dreapta, cu fotbaliștii ambelor echipe implicați în bătaie și cu obiecte aruncate de publicul înfuriat. Petrecută în fața a o sută de mii de spectatori și în prezența Regelui Spaniei, scena avea să-l oblige pe cel mai scump fotbalist din istoria fotbalului să schimbe campionatul.

Goikoetxea și intrarea brutală la Maradona
Goikoetxea și intrarea brutală la Maradona

Geniu și trișor

Recordul de transfer a fost bătut din nou, cu trecerea la Napoli. Televiziunile au remarcat paradoxul: "Cel mai sărac oraș din Italia îl cumpără pe cel mai scump fotbalist din lume!". Prețul era echivalentul a 10,5 milioane de dolari. Sărăcia din Napoli și frustrarea îndreptată către Nordul bogat n-au constituit motive de invidie față de Maradona, dimpotrivă! Argentinianul a alimentat fantezia, a pornit și a creat cap-coadă povestea în care Sudul sărac bătea Milano, Torino, Roma. În primul sezon al lui Diego pe San Paolo, echipa încă păstra obiectivul-reflex, salvarea de la retrogradare. A terminat a opta, o clasare excelentă pentru cineva care se temea să nu pice în "B".

Diego apare în documentar dezamăgit: "Trebuie să muncim mai mult, nu e ceea ce ne dorim". În campionatul următor, Napoli a fost a treia. În 1987, pentru prima oară în istoria Italiei, un club din Sud a devenit campion. Maradona răsturnase țara, provocase ceva imposibil de realizat în condiții normale. Petrecerea a durat două luni, oamenii au scris pe zidul cimitirului un mesaj și pentru morți: "Nici nu știți ce ați pierdut!".

Napoletanii îi pictau fața în icoane, argentinienii îl transformaseră deja în semizeu după Mondialul din 86. În Mexic, Maradona a funcționat ca la Napoli, a luat o echipă de la retrogradare și a transformat-o în campioană. Argentina abia se calificase la acel turneu final. Un jurnalist apropiat de Diego explică în film de ce crede că meciul cu Anglia, în care Maradona a marcat o dată cu mâna și apoi după o cursă de 60 de metri în care a driblat cinci adversari, constituie definiția carierei: "Acolo avem motivele pentru care lumea l-a iubit și l-a urât. Acel meci oferă și imaginea trișorului, și pe a geniului".

Livrările de la Camorra

Valdano, într-o declarație neinclusă în documentar, a explicat cum influența EL Pibe d oro echipele în care juca: "Dormeam mai liniștit înaintea unui meci știind că Maradona urma să fie pe teren. O dată pentru că el făcea lucruri pe care nimeni nu le mai făcea, deci știam că eram cu toții mai puternici. Și apoi, dacă totul se termina prost, pierdeam, criticat era Diego, nu eram noi. El absorbea toată presiunea".

Presiunea media, a clubului, a lumii întregi și pasiunea nebunească a suporterilor lucrau la statuia lui Maradona și îl subminau pe omul Diego, tentat de Camorra și controlat de clanul Giuliano din Forcella cu cocaină și cu prostituate livrate oricând. Prima suspendare pentru folosirea cocainei avea să stabilească finalul erei lui la Napoli. Carmine Giuliano, unul dintre capii Camorrei din Forcella, căpătase autoritatea care-i permitea să-l scoată din casă pe Maradona noaptea și să-l aducă pe stradă pentru o petrecere improvizată, ca pe o ciudățenie pe care lumea n-o putea vedea de aproape, n-o putea atinge altfel decât prin mijlocirea crimei organizate.

Cel mai scump și mai bogat fotbalist din lume este, în mod obișnuit, invidiat de colegi, bârfit. Mai ales că el se antrena singur, cu un preperator fizic italian care îl făcuse să funcționeze ca o mașinărie, deși metodele erau din Evul Mediu față de acestea din prezent. Preparatorul îi lua pulsul cu mâna la gât, nu existau sistemele sofisticate folosite astăzi. Pe Maradona nu-l invidiau colegii. Carnevale, Bruno Giordano și restul erau niște figuranți și își asumau cu bucurie rolurile, cântau în vestiar după primul titlu ca niște suporteri îndrăgostiți: "Ho visto Maradona! Ho visto Maradona!".

Ar fi vrut să plece de la Napoli

Diego a continuat să se înconvoaie sub statuia augmentată a eroului Maradona. Cocaina, prostituatele, un copil "din flori" pe care avea să-l recunoască cu mult mai târziu i-au șubrezit rezistența. A vrut să plece de la Napoli după Cupa UEFA câștigată în 1989, "ca să joc într-un loc mai liniștit, că nu mai suport presiunea!".

Președintele Ferlaino n-a acceptat, nici nu ar fi avut cum să accepte. "Am fost temnicerul lui Maradona", mărturisește el în filmul în care Kapadia a transpus realismul magic într-un documentar. În "Arme și utopii", Llosa a explicat cum creativitatea exagerată a sporit valoarea literaturii sud-americane și a contribuit, în același timp, la ascensiunea unor dictatori-monștri.

Maradona e exemplul pe care îl oferă Kapadia. Un personaj fantastic, un fotbalist minunat. Messi, Ronaldo pot fi caracterizați cu cifre și cu filmulețe din Youtube. Despre Maradona, filmul spune mai mult decât ar putea să ofere datele exacte. A fost un revoluționar cum a mai fost conaționalul Ernesto Guevara și n-ai cum să traduci așa ceva în InStat.

Materazzi, cel care l-a provocat pe Zidane, declarație șocantă: „Ar fi trebuit să pupe pământul pe care călcam”

Playtech: Ianis Hagi, în mijlocul unui SCANDAL la Rangers. Mircea Lucescu a ”explodat” de nervi


Comentarii (1)
10153565814566792
Marcus Pop  •  20 Aprilie 2020, 21:10

Fabulor Documentar. Daca nu exista Inter, cu siguranta eram fanul lui Maradona si Napoli. Maradona n-a fost nici fotbalist, nici Legenda, el ramane Zeul Fotbalului Mondial.

Vezi toate comentariile (1)
Comentează