Articol de Daniel Scorpie - Publicat miercuri, 05 februarie 2025 16:30 / Actualizat joi, 06 februarie 2025 11:02
La Gazzetta dello Sport a publicat povestea nefardată a carierei lui Gheorghe Hagi, cu prilejul schimbării prefixului. „Piciorul stâng al Diavolului a împlinit 60 de ani. A fost cel mai puternic fotbalist din istoria țării sale!”, sună rezumatul amplului text dedicat lui Gică de cotidianul roz.
Italienii nu l-au menajat însă deloc și i-au creionat un portret cu bune și cu rele, fără perdea și farduri: „A fost un fel de variantă masculină a Cenușăresei. Purta 39, talpă lată, dar călcâiul lui era tare ca marmura. Avea chipul acru al țăranului urbanizat, care păstra în privirea sa psihedelică secretul străvechi al jocului de fotbal.
Piciorul său stâng (...) putea să se descurce în arta broderiei și, atunci când își încărca mușchiul în răsucirea de dinaintea șutului, făcea să arunce săgeți de foc. Privindu-l cum se plimba în lung și în lat pe teren, părea că Hagi se plimba, că nu alerga degeaba.
„Gică Hagi a purtat tricoul cu numărul 10, acordat numai vrăjitorilor din fotbal sau jonglerilor de circ”
Gazzetta dello Sport nu are dubii că „îl puteai recunoaște ca pe o figură aparte, comparabilă cu acea a guralivului preot plinuț de provincie. Care merge de la parohie la biserică pentru slujbă murmurând ceva ce seamănă cu o rugăciune, dar care s-ar putea să nu fie.
Purta tricoul cu numărul 10, cel dat vrăjitorilor din fotbal sau jonglerilor de circ. Nimeni n-a fost mai mare decât Gica. Ce personalitate! Acest lucru e confirmat de faptul că în România, atunci când se face topul celor mai mari fotbaliști din toate timpurile, se pornește mereu de la al doilea. Primul va rămâne Hagi, pe restul îl aranjați voi!”
Pentru el vorbesc și poreclele ce i-au fost atribuite de-a lungul carierei. De la cea mai afectuoasă, folosită de familie și prieteni, Gica, trecând prin cea mai nobilă, Regele, până la cea mai cunoscută, Maradona din Carpați.
„Limitele lui Hagi: rebel și arogant. Se credea cel mai bun!”
Ceea ce îl deosebea de restul era lovitura cu piciorul stâng și aroganța driblingului. A giumbușlucurilor făcute cu mingea legată de picior, poticnindu-se pompos în fața fundașilor, pentru a-și da și sufletul în scopul de a păcăli adversarul. Cu o minge dată printre picioare, cu un dribling scurt sau prin orice alt procedeu diavolesc.
Italienii i-au găsit și defectele: „Avea limitele sale, să-i spunem călcâiul lui Ahile, postura de rebel și aroganța. Gica se credea cel mai puternic dintre toți, cam ca un alt mare stângaci, «El Cabezon» Omar Sivori.
La Barcelona, Hagi s-a certat rău de tot cu Cruyff, care la un moment dat chiar l-a dat afară din echipă. La sfârșitul carierei, la Galatasaray, l-a făcut «hoț» pe arbitru, l-a scuipat flagrant și, după ce a primit cartonaș roșu, a încercat fără succes și să-l calce pe picior. A fost suspendat pentru 17 luni, dar nu mai conta. Deja își anunțase retragerea!”.
„La fel ca Maradona și Messi, Hagi picta precum Van Gogh!”
Autorul textului din Gazzetta dello Sport s-a înclinat în fața stângului nemaipomenit al „Regelui”: „Piciorul său era ca un mic tun. Dacă ar exista un capitol în cartea de istorie a fotbalului dedicat marilor jucători de picior stâng, Gheorghe Hagi ar avea un loc de cinste.
Hagi e lângă Maradona și Messi, care și-au folosit sau încă își folosesc stângul ca penelul lui Van Gogh. Cerul se acoperă de stele când îi revezi jucând, pe Gica, Puskas și Rivelino (cum rupea maghiarul plasele cu o putere terifiantă!).
„Cu stângul, putea ține pixul între degete și să se semneze”
Nu degeaba în Spania i se spunea „Canoncito” (Micul tun), pentru magiile reușite cu acel picior, ca la circ, și cum jongla cu mingea, mângâind-o, și pentru șuturile sale nemaipomenite.
Hagi al nostru este egalul altor doi specialiști brazilieni ai loviturilor libere: Branco, care avea execuția cu „trei degete”, și Roberto Carlos, care speria fundașii. Sau poate sta alături de Gigi Riva și de Raul, doi golgheteri care găseau oriunde cel mai mic spațiu ca să înscrie.
Hagi a fost un finalizator și un marcator precum stângaciul Griezmann. La fel de imprevizibil ca Savicevic, capabil de acele traiectorii arcuite ce caracterizau parabolele lui Mihajlovic și acele arabescuri marca Di Maria. Era sută la sută stângaci, cu piciorul acela ar fi putut să țină un pix între degete și să-și scrie numele, fără nicio ștersătură.
„Unicul din lume cu seria Real Madrid- Brescia-Barcelona”
Cotidianul roz nu a omis să treacă în revistă cariera de antrenor: „Hagi, care a încercat să fie antrenor, a decis să devină manager. Are un fiu, Ianis, care cu ani în urmă a jucat la Fiorentina, iar acum a ajuns la Rangers în Scoția. Dar și o fiică, Kira, actriță în țara sa natală.
Având 125 de prezențe și 35 de goluri în echipa națională (record împărțit cu Adrian Mutu), Gica a participat la trei Mondiale (Italia 1990, SUA 1994 și Franța 1998) și la trei EURO (Franța 1984, Anglia 1996 și Belgia-Olanda 2000).
S-a remarcat la Steaua București, a prietenului său Valentin Ceaușescu, fiul teribil al dictatorului Nicolae. Hagi a fost singurul fotbalist din lume care a avut în CV aceste trei echipe la rând: Real Madrid, Brescia și Barcelona. Iar totul s-a întâmplat între 1990 și 1996, în plină glorie!
Hagi trebuia să se transfere la Napoli, dar s-a opus Corioni!
Grație intuiției lui de mare geniu, Gino Corioni, președintele lui Brescia, om cu un fler fotbalistic rar, a profitat de oportunitatea oferită în mercato și l-a adus pe Hagi.
Ca să strălucească sub conducerea unui compatriot, Mircea Lucescu, care a antrenat atâția români la „rândunele” în acea perioadă, Sabău, Mateuț, Răducioiu, formând acea trupă aflată în serviciul lui Gica.
La finalul celor doi ani petrecuți la Brescia, unul în Serie A și unul chiar în Serie B, Gheorghe ar fi trebuit să ajungă la Napoli. Dar Corioni s-a opus, așa că a fost vândut la Barcelona. Și așa s-a întors în Spania, iar apoi a ajuns în Turcia, continuând să încânte pe toată lumea cu cele patru campionate câștigate în cei cinci ani cu Galatasaray”.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
