Articol de Aurelian Botezatu - Publicat duminica, 12 noiembrie 2017 16:21
Bruno Vienescu, 29 de ani, a reușit la juniorii lui West Bromwich și apoi la Academia lui Manchester City. N-a fost un jucător talentat, dar are ambiția de a-și face un nume în branșa antrenorilor. Un Nagelsmann de România în plină ascensiune.
Numele lui Bruno Vienescu nu spune cine știe ce în fotbalul românesc. Deocamdată. Dar povestea tânărului de 29 de ani, plecat pe un veritabil "Drum al oaselor" ca să ajungă antrenor de top, merită spusă.
Lui Bruno i-a lipsit talentul de a face carieră pe teren. A evoluat la nivel de juniori, pentru Extensiv Craiova și la CFR Gaz Metan Craiova, însă la un moment dat și-a dat seama că bate pasul pe loc. Și a schimbat macazul. Direct la Facultatea de Jurnalism - Științele Comunicării. Iar de acolo, în Anglia. Tot la școală. Dar una de antrenori.
În timp ce frecventa cursurile pentru a-și lua licența UEFA-B, a început să și antreneze. Mai întâi la școala lui Gică Popescu, apoi pe FC Bucovăț, din liga a 5-a, pentru a încheia în țară ca asistent la formația Under 21 a lui CS Turnu Severin.
În 2013 a început să-și caute de lucru în Anglia. Harborne Hotshots FC și fetele de la Leamington Football Club au fost primele experiențe. O "încălzire" înainte de a-și continua ascensiunea la juniorii lui West Bromwich (Under 11), din iulie până-n noiembrie 2015, când a fost angajat și inclus de Man. City într-un proiect pe care l-a derulat în China până-n această toamnă. Iar acum se pregătește ca să-și ia și licența UEFA-A.
"La City m-am impus în fața unor antrenori cu licență A"
- Englezii se axează pe antrenori de-ai lor la ligile inferioare și la juniori. Cum i-ați convins pe cei de la WBA și de la City?
- E adevărat că-i încurajează pe-ai lor, dar nu-i exclud pe străini. Dacă ești bun, e OK. Eu n-aveam încă licența B și concuram pentru post cu unii care dețineau licența A. La interviu i-am bătut însă la proba practică.
- Cum?
- Mi-au dat o grupă de copii Under 11, iar la finalul antrenamentului toți au fost încântați și-mi știau numele, ceea ce a contat decisiv în balanța examinatorilor. E foarte important să știi să le captezi interesul puștilor, să le facă plăcere ceea ce lucrezi cu ei.
- La City ați asistat la antrenamentele lui Guardiola? Ce-l face atât de special?
- Am asistat, dar n-am vorbit cu el. Structura ședințelor lui de pregătire e simplă. Diferența e în atitudinea și în informațiile pe care le dă jucătorilor. Antrenamentul lui are mereu legătură cu jocul. Nu exersează scheme, e ca un haos controlat, lasă jucătorii să ia decizii funcție de fază.
"Pep mizează pe inteligența și creativitatea jucătorilor, plecând de la simplul motiv că în fotbal nu se întâmplă aceeași fază, identic, de două ori"Bruno Vienescu
"Nagelsmann e modelul meu"
- Cariera dumneavoastră seamănă până la un punct cu cea a neamțului Nagelsmann, de la Hoffenheim. Îl considerați un model?
- Este! Îl urmăresc de mult timp. Are metode avangardiste. Fotbalul a devenit o știință și el a înțeles asta. Chiar mi-ar plăcea să-l cunosc! Ca și el, și eu am plecat de jos, urcând progresiv. Până acum n-am făcut pași înapoi. Cred că mi-ar fi fatal, pentru că n-am un nume în spate, ca Hagi, Iordănescu, eventual Dică sau Contra.
- China nu e un pas înapoi?
- Deloc! Dacă rămâneam la City, la Academie, nu puteam să fac ce-am făcut în China. Să instruiesc antrenori, să pregătesc jucători prin intermediul unui translator. E mult mai dificil, pentru că niciodată n-ai siguranța că traducătorul le transmite exact ceea ce vrei să spui. Nu mai pun la socoteală că am luat contact cu o altă cultură. Și mai e ceva. Am avut ocazia să lucrez cu jucători mai mari decât la Manchester, Under 15 și Under 18.
"Lui Becali i-aș face pe plac cu adversari modești"
- Am citit că vă plac antrenorii atipici, gen Mourinho, Sampaoli...
- Îmi place să-i urmăresc, pentru că ies din zona de confort, iau ce-mi place de la ei și aplic. Fotbalul meu e atractiv, de posesie, nu-l mai văd ca altădată. Sunt chestii pe care acum nu le-aș mai face.
-Sunteți un antrenor maleabil? Dacă vă angajează Gigi Becali la Steaua, rezistați presiunii de a titulariza un jucător sau altul?
- Cred că aș judeca în funcție de meci. Una e s-o ții pe-a ta la un derby cu Dinamo, alta la o întâlnire cu Chiajna. În cazul unui adversar modest, probabil i-aș da satisfacție, mai ales dacă e vorba despre un jucător pe care vrea să-l vândă.
"Gigi Becali a evoluat, înțelege mai bine jocul. I-aș argumenta de ce e mai bine să joace X și nu Y"Bruno Vienescu
"Educația și mentalitatea sunt capitale"
- De ce nu reușesc fotbaliștii români în străinătate?
- Cred că jucătorii care ies acum ies întâmplător. La copii și juniori se lucrează ca în urmă cu 40 de ani, cu metode sovietice. FRF abia și-a publicat propria metodologie. Fotbalul a evoluat, al nostru, nu!
- De unde ar trebui început?
- Cea mai importantă e educația. Capitală! Când nu știi o limbă străină ți-e greu afară. Apoi, trebuie să ai o disponibilitate tactică mare, să înțelegi deciziile antrenorului. Cred că unora le ia mult timp să înțeleagă. Și încă ceva. Afară ești expus unui mediu nou, trebuie să găsești soluții. Dar cum să le găsești când în România, tu, copil, ai fost certat că ai luat decizii singur, că ai făcut altfel decât ți-a zis antrenorul? Și în China m-am lovit de așa ceva.
- Dar sârbii și croații? Și ei au fost, ca și noi, multe decenii în zona de influență sovietică. Însă au avut întotdeauna căutare pe piață. Ce au ei și noi n-avem?
- Am lucrat cu juniori sârbi la Severin. Sunt mai determinați, nu le e rușine să muncească. E o chestiune de mentalitate. Ai noștri, mulți dintre ei, consideră că ești fraier dacă muncești.
5limbi străine vorbește Bruno Vienescu: engleză, spaniolă, franceză, italiană și chineză
"La noi, jucătorii sunt certați că iau decizii, deși ar trebui încurajați să ia decizii"Bruno Vienescu
De ce Vienescu
Vienescu e un nume rar în România, dar Bruno susține că în comuna gorjeană de unde provine tatăl său, Târgu Logrești, e des întâlnit: "Suntem mai multe familii cu legături de rudenie între ele". De ce Bruno? "Bunicii mei au avut un prieten italian cu acest nume și l-au sugerat tatălui meu, care era mare fan al fostului internațional italian Bruno Conti. Așa că i-a fost ușor să ia decizia", povestește el.
Tocmai a devenit tată
Când Gazeta l-a contactat, Bruno Vienescu era la Paris, împreună cu logodnica franțuzoaică. "Tocmai mi-a adus pe lume o fetiță! Sunt fericit, dar și prins până peste cap", s-a scuzat el. Și din cauza copilului, Bruno a luat o pauză, dar luna aceasta va trebui să decidă dacă se mai întoarce în China.
