INTERNATIONAL  »  CAMPIONATE  »  ANGLIA

Roşu, culoarea pasiunii » Gerrard, Carragher şi Kenny Dalglish au jucat într-un film despre finala Ligii din 2005

Afişul filmului +6   FOTO
Afişul filmului "Will"

Articol de - Publicat duminica, 11 martie 2012 00:00 / Actualizat sambata, 10 martie 2012 20:26

Eroul, un puşti orfan în vîrstă de 11 ani fan Liverpool, străbate Europa de la un capăt la celălalt pentru a-şi împlini visul: să vadă la Istanbul celebra finală cu AC Milan: 3-3 şi 3-2 la penaltyuri pentru englezi.

"Pasiunea este elementul care ne dă viaţă. Fără pasiune, am vegeta", spunea George Byron, unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi romantici. Pasiunea îi dă aripi lui Will Brennan, 11 ani, puştiul rămas fără mamă care trăieşte şi învaţă într-un orfelinat catolic englez, să zboare peste Europa pentru Liverpool.

"Mă duce Dumnezeu la Istanbul?"
Pentru Will, interpretat de Perry Eggleton, Liverpool e marea sa iubire. Ştie totul despre echipă, îl divinizează pe căpitanul Gerrard şi poartă un tricou roşu cu numele lui Carragher pe spate, are peretele plin de fotografii şi postere deasupra patului şi îi reproduce fidel în desen pe jucătorii preferaţi. Iar cînd tatăl său reapare în viaţa lui cu două bilete pentru finala Champions League de la Istanbul, copilul e în culmea bucuriei. Numai că şi al doilea părinte moare, şi băiatul pare resemnat:

- Sînt singur.
- Nu eşti singur, Will. Îl ai întotdeauna pe Dumnezeu, îi spune o măicuţă.
- Poate să mă ducă Dumnezeu la Istanbul?

Biletele sînt false
În acel moment, Will decide: fuge de la orfelinat şi porneşte în aventura solitară spre Turcia, avînd în buzunar ultimii bani ai tatălui, o sută de lire.

După ce traversează Canalul Mînecii, soseşte la Paris, unde i se fură toţi banii, dar îl cunoaşte pe Alek Zukici, fost fotbalist bosniac la FC Sarajevo, care se oferă să-l ducă la Istanbul. Urmează multe alte peripeţii, iar pe drum toată presa britanică descoperă povestea lui, numindu-l "fanul numărul 1 al lui Liverpool". Will mai are o dezamăgire: biletele lui la finala cu Milan sînt false. Alek cumpără un bilet pe piaţa neagră cu 10.000 de euro. Şi încă unul?

Dalglish îl ajută
Atunci, micul suporter îl vede pe Kenny Dalglish la stadion:

- Hei, Will, tu eşti?
- Kenny Dalglish...

- Ai reuşit, e minunat!
- Ei bine, am ajuns pînă aici.

- Care e problema?
- Avem numai un singur bilet, dar sîntem doi.

- Atunci luaţi acreditarea mea şi intraţi. Ne întîlnim dincolo de poartă.

"Dincolo de poartă", din nou alături de Dalglish.

- Ştiţi, aţi fost jucătorul favorit al tatălui meu. A fost pe Stamford Bridge în 1986, cînd aţi învins-o pe Chelsea şi aţi cucerit titlul.
- (Dalglish rîde). Mi-l amintesc pe tatăl tău. Era fanul care striga cel mai tare.

"Am ştiut că nu poţi fi oprit"
Actualul manager al lui Liverpool îl conduce pe Will la tunelul pe care păşesc jucătorii spre teren. Carragher îl observă: "Will, am ştiut că nu poţi fi oprit". Cînd ajunge în dreptul lui Gerrard, căpitanul îi dă mîna: "Sînt atît de bucuros că ai reuşit, prietene!". Will nu mai are răbdare. Iese pe teren şi suporterii lui Liverpool îl aclamă, apoi cîntă împreună You’ll never walk alone.

În acel meci inimaginabil, Liverpool a egalat de la 0-3 în faţa puternicului Milan şi a cîştigat la penaltyuri: 3-2. Una dintre cele mai dramatice şi mai frumoase finale ale Ligii.

Timidul Gerrard
Pentru fotbalişti, replicile din "Will" le-au creat mari probleme. Mai ales lui Steven Gerrard, căpitanul lui Liverpool fiind foarte timid. "Pentru că nu se regăsea, i-am spus: «Hai, omule, gîndeşte-te unde eşti, în faţa celui mai important meci al carierei, nu e greu!». Dar el mi-a răspuns: «Bat mingea de la şase ani. Mi-ar fi mult mai uşor să joc fotbal»", a dezvăluit regizoarea americană Ellen Perry.

Pele a deschis "Drumul spre victorie"
Probabil cel mai cunoscut film despre fotbal, şi în care au jucat mari fotbalişti, a fost Victory. Turnat în 1981 şi regizat de John Houston, "Drumul spre victorie" i-a avut în distribuţie, alături de Michael Caine şi Sylvester Stallone, pe celebrii Pele, Bobby Moore, Paul van Himst, Osvaldo Ardiles şi Kazimierz Deyna. În film, prizonierii aliaţi joacă un important meci de fotbal cu "naţionala" Germaniei. Şi au de ales: victorie sau libertate?

"Steven Gerrard e o supernovă. Se mişcă precum o tornadă în flăcări. Se răsuceşte în toate direcţiile şi întotdeauna se uită la minge. Mingea e Luna, iar el Pămîntul" (Will Brennan, eroul filmului Will)

"Acesta a fost primul şi ultimul meu rol într-un film pe marile ecrane. Le-am reuşit pe amîndouă dintr-o unică încercare" (Kenny Dalglish, managerul lui Liverpool)

102 minute durează filmul "Will", realizat în Marea Britanie în 2011

„Fotbalul se «deteritorializează»! Nu mai există ceva esențial” » Un profesor de antropologie, Christian Bromberger, conferință de excepție despre o „mutație” în fotbalul de azi: „Am plecat de la tifoso, adică boală contagioasă, și am ajuns aici”

32 de ani de la moartea tragică a fotbalistului român „mai talentat decât Hagi” » Cum l-a „vânat” Securitatea și de ce nu s-a înțeles nici cu Dobrin, nici cu Hagi: „Gică îl înjura, îl scuipa”


Comentarii (0)

Articolul nu are încă nici un comentariu. Fii primul care comentează!

Comentează