INTERNATIONAL  »  EUROPA LEAGUE  »  RETRO GSP

RETRO GSP // VIDEO Ziua în care Pescaru a fost mai bun decât Di Stéfano » 54 de ani de la una dintre victoriile de răsunet ale fotbalului românesc

Articol de , - Publicat duminica, 16 februarie 2020 10:33

Pe 16 februarie 1966, Steagul Roșu Brașov obținea una dintre victoriile de răsunet ale fotbalului românesc, 4-2 cu Espanyol Barcelona, în manșa secundă a "optimilor" Cupei Orașelor Târguri. Trupa catalană nu reprezenta neapărat o forță pe continent, însă avea în componență mai mulți jucători de valoare, în frunte cu celebrul Alfredo Di Stéfano.

La crepusculul carierei, după 11 sezoane excepționale la Real Madrid, Di Stéfano a evoluat doi ani și la Espanyol ('64-'66). Chiar dacă n-a repetat performanțele de la "albi", argentinianul a fost vehiculul de imagine care a pus echipa a doua din Barcelona pe harta Europei.

Totuși, în urmă cu exact 54 de ani, MVP n-a fost Di Stéfano, ci Nicolae Pescaru! Deși la ora partidei încă nu împlinise 23 de ani, cel care avea să devină cel mai cunoscut "stegar" din istorie a avut o prestație extraordinară. A egalat la 1, a obținut penalty-ul din care Ivăncescu a făcut 3-2 și a creat panică printre adversari la aproape fiecare pătrundere în careul spaniolilor.

"Pescaru a fost de departe cel mai bun de pe teren, s-a impus cu autoritate. De la Espanyol mi-au plăcut Di Stéfano, «măturătorul» Mingorance și Rodri, cel mai periculos atacant", avea să declare antrenorul ardelenilor, Silviu Ploeșteanu, în cotidianul "Sportul popular".

Cupa Orașelor Târguri, optimi de finală, manșa secundă
Steagul Roșu Brașov - RCD Espanyol 4-2 (în tur 1-3)
Au marcat: Pescaru (23'), Ivăncescu (52', 60'-pen), Goran (80') / Martínez (21'), José María (49')

Steagul Roșu: Stere Adamache - Mihai Ivăncescu, Iuliu Jenei, Ion Naghi, Octavian Zaharia - Nicolae Pescaru, Nicolae Campo - Emanoil Hașoti, Dorin Necula, Marcel Goran, Csaba Gyorffy.
Antrenor: Silviu Ploeșteanu
Espanyol: Carmelo Cedrún - Juan Manuel, Delfín Álvarez, Jaime Sabaté - José Mingorance, Julián Riera - José María Rodríguez "Rodri", José Sánchez "Boy", Alfredo Di Stéfano, José María García, Juan Martínez. 
Antrenor: Fernando Argila
Stadion: Tractorul. Spectatori: 20.000
Arbitru: Stjepan Varaždinec (Croația)

+10 FOTO

Baraj tot sub Tâmpa

Cum în tur Espanyol se impusese cu 3-1, iar pe atunci nu se aplica regula golurilor marcate în deplasare, pentru aflarea calificatei în "sferturi" a fost nevoie de un meci de baraj. Tragerea la sorți a terenului ce avea să găzduiască al treilea joc a fost efectuată de căpitanii Campo și Riera imediat după returul de pe 16 februarie '66. "Chiar dacă noi voiam să jucăm la Barcelona, pe un teren foarte bun și pe o temperatură de primăvară, barajul s-a disputat tot la Brașov. Ce înjurături și-a luat atunci Campo...", rememora Csaba Gyorffy. Partida a treia, de pe 28 februarie, a fost câștigată cu 1-0 de spanioli, chiar dacă inclusiv presa catalană îi dădea favoriți pe români. În sferturile de finală, Espanyol a dat peste FC Barcelona, în fața căreia a pierdut de două ori cu 0-1.

Gyorffy, ofertat să nu mai plece din Spania

Unul dintre cei mai buni fotbaliști ai Steagului din acea vreme, Csaba Gyorffy, a dezvăluit la un moment dat pentru "Monitorul Expres" că marele Di Stéfano i-a propus să rămână la Barcelona: "La banchetul organizat după primul meci, seara, la hotel, Alfredo Di Stéfano a venit la masa mea. Am rămas surprins. Eu eram un puşti plecat din Târgu Secuiesc să cucerească lumea. Di Stéfano a venit împreună cu Zoltan Czibor, care era în staff-ul lui Espanyol. Pentru că nu ştiu să vorbesc spaniola, Czibor a făcut traducerea în ungureşte şi mi-a spus că Di Stéfano vrea ca eu să nu mă mai întorc în România. Mi-a şi dat 100 de dolari, plus un bilet cu trei numere de telefon. «Când te hotărăşti, ne suni! Ne ocupăm noi de tot». Am crezut că glumeşte. Cum, eu, un puşti la acea vreme, să joc la Espanyol? Am refuzat. Aveam familia în ţară, știam că ar fi avut mult de suferit!".

"Brașovul? Încântător! Adversarii? Adevărați cavaleri. Publicul? Deosebit de sportiv"
Di Stéfano, în "Sportul popular" din 18 februarie 1966

"A fost un meci dinamic, spectaculos chiar, în ciuda terenului extrem de dificil. Românii au evoluat bine, în viteză, dovedind că alcătuiesc o formație valoroasă. Singurul care m-a dezamăgit a fost arbitrul Varaždinec"
Ricardo Zamora, director tehnic Espanyol, în "Sportul popular" din 18 februarie 1966

"Arbitrajul a fost foarte bun! Spaniolii, în frunte cu Di Stéfano, s-au enervat că nu le-a ieșit jocul, nu pentru că ar fi fost dezavantajați de vreo decizie a brigăzii"
Silviu Ploeșteanu, antrenor Steagul Roșu, în "Sportul popular" din 18 februarie 1966

14-4a fost raportul cornerelor, în favoarea brașovenilor

15 trofee importantea câștigat Di Stéfano în 11 ani la Real Madrid, 5 Cupe ale Campionilor Europeni ('56-'60), două "Baloane de Aur" și 8 titluri de campion al Spaniei

Citește aici toate poveștile din seria RetroGSP!

Playtech: HALUCINANT! ABUZURILE înfiorătoare ale lui Bela Karoly. Ce i-a făcut unei campioane din România, dezvăluirile sunt TULBURĂTOARE


Comentarii (1)
alenb
alenb  •  16 Februarie 2020, 14:59

Arbitrajul a tras cu Brasovu, cel putin asa se vede pe rezumat pe youtube. Un penalty discutabil plus un gol care nu stiu daca a trecut linia portii. In fine, ospitalitate romaneasca, folcloriste.

Vezi toate comentariile (1)
Comentează