)
Articol de Alin Buzărin - Publicat marti, 21 ianuarie 2025 15:35 / Actualizat marti, 21 ianuarie 2025 19:47
Antrenorul Rapidului interpretează două feluri de partituri. Tactice și dramatice. La cele dramatice, repertoriul îi este mult mai amplu.
Câștigând cu 2-1 meciul cu Poli Iași, Rapidul s-a suit pe loc de play-off. E o senzație nouă, un aer nou pentru acest sezon de zbateri îndelungi, pe poziții mediocre. E ca și cum Giuleștiul și-ar fi atârnat pălăria nu în cuier, ci de cornul lunii. Expresia e a unei mari scriitoare, Rodica Ojog Brașoveanu, genială creatoare de personaje.
O tipologie aparte
În opera excepțională a doamnei sus-amintite , cu toată inventivitatea de care a dat dovadă în peste treizeci de romane, nu și-a putut face loc un personaj de complexitatea lui Marius Șumudică. Sunt acolo toate tipologiile, lăudăroși, avari, fanfaroni, inocenți, șmecheri, aristocrați, demodați, jigodii, virtuoși, vizionari, plebei.
Șumudică nu se încadrează în niciun tipar. El e cu totul altfel decât toată lumea și se pare că nu se căznește să facă eforturi să fie altfel decât e.
Tengo la camisa negra
Acum, Șumi e Cholo Simeone. Cum se fluieră finalul, o taie la cabine. Precum antrenorul lui Atleti, nu suportă acele secunde de după meci. Deocamdată nu le suportă la victorie, să vedem cum va proceda și la altfel de rezultate.
A, și cel mai important: urmează să se îmbrace în negru. Complet. Cravată și cămașă ton-sur-ton, sacou cernit. Pe Șumi, spre deosebire de Cholo, îl avantajează și cărunțeala, pentru contrast. E mai mic cu un an decât originalul, dar iată că la Rapid, la Astra sau în Turcia se albește mai abitir decât pe Metropolitano.
Niciodată nu știi ce urmează
Șumi își continuă seara de recital, își joacă rolul până la capăt. Spune c-a întâlnit în vestiar, după victorie, figuri de oameni care nu mai știu să se bucure. Pleacă din conferința de presă (pe care a lungit-o peste medie, ca să și le spună pe toate câte le avea) la fel de neașteptat ca de pe teren. O zbughește, probabil tot precum Cholo.
Niciodată nu știi ce va urma, partitura sa de comportament e săltăreață, pliabilă. Așa cum spusese și despre partitura tactică, adică echipa să știe să joace măcar două sisteme.
Așa a fost mereu
Unii vor spune că acest teatru bine jucat nu-l prinde pe Șumi. Ba-l prinde, chiar îl definește! Ne știm de peste 30 de ani și el așa a fost mereu, și când îl antrena Nea Mielu Voica la Sportul, și când dădea goluri pentru Rapid, și când își forța norocul prin Ungaria, și când ieșea campion cu Astra având Anticârcelul în buzunar, și când i se fâțâiau pe ecranul telefonului zerourile arabilor, despre care el însuși spunea că nu prididea să le numere.
El, înaintea problemelor
În mod cert, acest comportament al lui Șumi îi scoate din sărite pe unii. Pe aceia care și-ar dori ca la flash-uri sau la conferințe să audieze recitatori în poziție de drepți, rostitori de fraze corecte sub toate aspectele. În acele roluri banale, de figurație distribuită în capul afișului, în mod cert prestația lui Șumi ar fi foarte slabă.
El strălucește atunci când își joacă propriul rol, transformându-se în personajul principal al unei seri în care, în ciuda victoriei cu Poli Iași, altfel s-ar fi vorbit până la saturație despre Boupendza, despre N'Jie, despre ajunsul la București la 4 dimineața sau despre cât se implică domnul Șucu la Rapid, în raport cu Genoa.
Șumi a luat însă lumina tuturor reflectoarelor asupra sa, lăsând dezbaterea acelor probleme pentru altădată.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
