Articol de Alin Buzărin - Publicat luni, 20 octombrie 2025 15:26 / Actualizat luni, 20 octombrie 2025 15:33
După 13 etape, un lider nu mai poate fi socotit conjunctural. Vor juca moldovenii rolul lui ”U” Cluj de anul trecut sau vor reuși mai mult?
Cea mai mare surpriză a ultimelor decenii a fost titlul câștigat de Leicester City în Anglia, în 2016. Să iei campionatul în fața coloșilor de-acolo, Liverpool, City, United, Arsenal, Chelsea, e ceva ieșit din comun.
Au avut noroc că pe Ranieri l-am cam dat noi afară de la naționala Greciei (victoria aceea cu 1-0 de la Atena), l-au luat britanicii, l-au pus să antreneze o echipă de anonimi (Mahrez, Vardy sau Kante încă nu spuneau nimic) și s-a întâmplat minunea.
Ce obiectiv au?
E acum Leo Grozavu în postura lui Ranieri? Păstrând proporțiile, firește! Dar Mailat, Ongenda, Mitrov, Câmpanu și ceilalți pot fi omologii „albaștrilor” din Leicester? Dacă-i întrebi pe ei, cu patron cu tot, îți vor spune că obiectivul lor e să scape de retrogradare.
Nu prea vor să comenteze despre calificarea în playoff, deși la noi în primul rând asta înseamnă playoff-ul: salvarea de la retrogradare.

Le mai trebuie cam un punct pe meci
Deși atunci când conduci plutonul după 13 runde, cu 28 de puncte, înseamnă că ți-ai depus deja o candidatură serioasă la playoff. Anul trecut s-a intrat între primele șase cu 46 de puncte, dar au fost și ani în care 42 sau 43 de puncte au fost suficiente.
Așadar Botoșaniul în 17 etape ar cam avea nevoie cam de un punct pe meci. Perfect realizabil, din moment ce până acum a depășit media de două puncte strânse în fiecare partidă.
Acum un an erau penultimii
Un lider după patru-cinci-șase etape poate fi socotit conjunctural. Aproape de jumătatea sezonului regulat nu mai putem invoca întâmplarea. Vorbim despre o certitudine, chiar dacă ea vine îmbrăcată în straiul vaporos al revelației. Așa cum a fost „U” Cluj anul trecut.
După 13 etape, ardelenii (care au stat 18 runde pe primul loc) aveau 26 de puncte și au intrat în playoff cu 52, apoi a reușit să prindă loc european. Așa, ca o curiozitate, își amintește cineva câte puncte avea Botoșaniul anul trecut după 13 meciuri? 12 (douăsprezece)!!!! Era penultima, doar cu Slobozia dedesubt!
Un lider spectaculos
De regulă, acești lideri neașteptați, echipe care se cocoață în frunte depășind marile favorite, recurg la un joc economicos, menit să adune puncte. O procedură fotbalistică în care spectacolul cade pe locul doi, în urma aritmeticii stricte a clasamentului. Nu e și cazul Botoșaniului.
Dacă vrei să vezi fotbal fără chingi defensive, te uiți la jocul lor. Baza e acea „linie de treisferturi” din spatele atacantului central. Mitrov - Ongenda -Mailat, mai nou, tot mai des Câmpanu.
De-acolo vine fotbalul, de acolo apar reușitele. O echipă care la Cluj a câștigat cu șuturi de la distanță, ceea ce prin campionatul nostru vedem mai rar. Cel mai bun atac din Ligă, 26 de goluri în 13 etape, adică exact acea medie de 2,00 fără care greu te poți numi echipă de frunte.
Pe slăbiciunile altora?
Oricâte fundițe am lega în părul băieților din nordul Moldovei, nu putem ocoli un adevăr. Anume acela că această poziție surprinzătoare a Botoșaniului definește, dacă nu neapărat slăbiciunile campionatului, atunci măcar slăbiciunile unor pretinse protagoniste, mai ales FCSB și CFR.
Dar pentru afirmarea celor mici a fost nevoie întotdeauna, în fotbal și în viață, și de slăbiciunile granzilor.