Articol de Alin Buzărin - Publicat miercuri, 01 aprilie 2026, 16:19 / Actualizat miercuri, 01 aprilie 2026 16:53
Președintele FRF are un talent inimitabil de a se ascunde în spatele unor nume mari, iar spălatul pe mâini e o activitate care-i aduce mandate după mandate.
Dacă ne mai tânguim mult că Aioani a făcut prostii la debutul său sau că ”tricolorii” au fost molatici și au părut că se menajează în amicalul cu Slovacia, ne păcălim sau ne mulțumim cu explicații sumare. După Bratislava, subiectul nu e gafa lui Aioani, ci halul fără de hal în care a ajuns fotbalul nostru în cei 12 ani de guvernare a actualului regim federal.
Dacă unii găsesc exprimarea ”hal fără de hal” prea dură și tendențioasă, atunci n-au decât să vină cu argumente. Nu le vor găsi sau dacă le vor îngâima totuși, acestea nu vor lămuri pe nimeni că lucrurile stau altfel decât în ceea ce scrie între ghilimelele de mai sus.
Forma fără fond

Dezastrul ține de 12 ani, dar în ultimii vreo patru FRF a avut noroc. Mai întâi campania de calificare a lui Edi Iordănescu, selecționerul care a izbândit perorând pe ideea forței grupului, expresie care e actuală mai ales atunci când valorile fotbalistice autentice lipsesc.
Apoi Burleanu și ai săi s-au pitit la umbra personalității lui Mircea Lucescu, discutându-se ore în șir, de exemplu, că Mihai Popescu a greșit în cutare meci și ascunzând sub preș adevăratele probleme ale fotbalului nostru. Forma fără fond, curentul artistic preferat în birourile de la Casa Fotbalului.
Hatâruri de dragul guvernanței
Acum umbra se pare că se mută în dreptul lui Hagi. Din ce spun sursele, Gică pune condiții dure. Nu neapărat financiare, ci profesionale.
Ca să-și fixeze cât mai bine șezlongul la umbra personalității lui Hagi, probabil că Burleanu nu va ezita să-l sacrifice pe Stoichiță (așa cum i-a sacrificat nemilos și pe alții care i-au fost alături, Chivorchian și Marcel Pușcaș fiind doar primele exemple apărute la îndemână) și va da curs tuturor celorlalte doleanțe ale ”Regelui”, care acum par hatâruri. Și ce dacă nu mai e Stoichiță? Guvernanța merge înainte și fără el, important e să fie liniște!
Buretele care absoarbe

Nu va mai interesa pe nimeni legalitatea Federației, numărul de mandate, statutul. Noțiuni de-a dreptul plictisitoare. Se va discuta despre fundașul care-l va marca pe Kvaratskhelia la meciul amical din iunie cu Georgia sau de cel care-l va înfrunta pe Gyokeres în partida din septembrie cu Suedia, în Liga Națiunilor.
Dacă lui Hagi îi iese, atunci ni se va spune ”Uitați ce selecționer v-am pus, de 12 ani m-am tot străduit să-l aduc!”. Corect, strădania a început prin a aplauda arestarea cumnatului lui Hagi, în 4 martie 2014, preziua celei dintâi înscăunări a voievodului dezastrului. Dacă lui Hagi nu-i iese, atunci Gică va absorbi toate nemulțumirile ca un burete, lăsând locul umbros și confortabil pentru echipa federală.
Capello vrea să plece președintele federației, nu selecționerul!
Ca să facem o paralelă, că tot suntem frați cu italienii, nu doar de gintă latină, ci și de suferință și necalificare, după dezastrul de la Zenica marele Capello a declarat că președintele Federcalcio, Gabriele Gravina, trebuie neapărat să plece din funcție. Nimic despre Rino Gattuso, nimic despre eliminatul Bastoni, nimic despre Esposito, care a trimis în peluză penaltyul de departajare.
Cvasioctogenar (va împlini 80 de ani în iunie), Don Fabio are experiență, înțelepciune și pricepe exact cum stau lucrurile. Declinul fotbalului italian începe de la vârf, nu de la un cartonaș roșu sau de la un penalty ratat. Cât e el de prim-vicepreședinte al UEFA, Garvina e cerut afară de un monument al fotbalului italian, pentru că pe timpul mandatului său s-au ratat trei calificări la Mondiale. Exact câte s-au ratat și la noi sub Burleanu, pe care lumea nu-l cere afară, ci îl votează cu entuziasm.