)
Articol de Dragoș Suciu - Publicat marti, 28 ianuarie 2025 10:40 / Actualizat marti, 28 ianuarie 2025 10:46
La egalitate pe prima poziție a Superligii și calificată înaintea ultimului meci din grupa Europa League, contra lui Manchester United, FCSB pendulează între un meci de sărbătoare și un meci după care să sărbătorească.
După cel mai bun parcurs european din ultimii 10-15 ani, privată de prezența în UEFA Champions League de faptul că a prins în turul 3 preliminar o Sparta Praga mult mai bună atunci decât în prezent, campioana României așteaptă cel mai de seamă oaspete ajuns pe Arena Națională de la City în 2016 și până acum.
Manchester United e mai mult un nume decât o forță a prezentului însă iubitorii de fotbal de la noi trăiesc încă sub imperiul amintirii unui etalon clădit și desăvârșit de către Sir Alex Ferguson.
E genul de musafir pe care îl aștepți pentru că te onorează cu adevărat prezența lui și îl enumeri în palmares fără să mai conteze ce s-a întâmplat contra lui.
Consistența vară-iarnă
Atunci când este pretinsă prezența în Champions League, pe lângă ingredientul financiar, probabil baza reală a acestor aspirații de preamărire, există și dorința de asociere cu numele mari. E un prilej de licărire pe harta tot mai comprimată spre Vest și o iluzie că nu vă separă atât de multe până la urmă.
Despre puncte, victorii și performanță nu prea poate fi vorba, doar stau mărturie parcursurile jenante ale formațiilor de teapa noastră care au urcat o treaptă în plus și iau constant câte 4-5 în fiecare etapă de Champions.
Realitatea este că FCSB a depășit orice așteptare, până și prezența în Europa League părea suficientă pentru a mulțumi fanii cam văduviți de grupele competițiilor continentale de la o vreme.
Până la urmă e o dilemă și în ceea ce privește prezența în grupe vs. posibilitatea de a lua zece în două meciuri de la Silkeborg, o echipă de rang secund în gloriosul campionat din Danemarca.
Nu uităm că de drama asta fotbalistică se leagă ultima prezență a FCSB-ului în grupele europene. Și după eroismul lui Olaru din finalul meciului cu LASK Linz cred că mulți suporteri ar fi semnat declarația de suficiență generată de calificare. Era destul, mai departe să nu ne facem iar de râs.
Dorința de a juca împotriva celor mai buni într-o astfel de situație o au doar două categorii de cluburi. Cele foarte mici și cele foarte mari. S-a vehiculat repede ideea de a veni United din urne pentru că am da de cea mai importantă echipă din Europa League. O competiție în care, teoretic, trebuie să faci puncte.
Puncte care, tot teoretic, se obțin mai ușor cu RFS, Qarabag sau alte echipe din zonă, echipe împotriva cărora ai argumente chiar și pe hârtie. Recunosc că simbolistica biruinței sfinte în fața “diavolilor roșii” ca laitmotiv al cruciadei fotbalistice la care luăm involuntar parte de niște ani buni m-a ocolit în totalitate și nici măcar nu mă consider vinovat că am omis această sferă SF a eclectismului ce caracterizează cea mai iubită echipă din România.
Puțin fotbal, ceva politică, întotdeauna biserică și din când în când și economie. Mai mult sau mai puțin mondială.
Uriașul în izmene
Manchester United e un dezastru al propriei oglindiri. Cu un lot modest în comparație cu ce se învârte și vehiculează pe la clasicele rivale din Premier League, United a rămas blocată în a contempla ceea ce a fost fără să înțeleagă că nici ten Hag, nici Moyes, Amorim sau Mourinho n-o mai pot face să acopere decalajul care o separă de vârf.
Problemele sunt mult mai multe și suficient de profunde. Sir Alex Ferguson a fost un arhitect si un executant măreț, un vizionar pragmatic și unul din personajele principale ale fotbalului modern, post-1990. Dar pe lângă toate astea a reușit mereu să își construiască echipe mai bune decât e Manchester United în prezent.
Francizele americane din NBA, NHL sau NFL folosesc termenul de dinastie. Iar pentru ca o dinastie să funcționeze ai nevoie să plantezi din timp și pentru viitorul în care nu vei mai fi acolo.
Ferguson nu a făcut asta, nu a știut să transmită mai departe niciunui succesor ceea ce înseamnă Manchester United, iar toți cei care au venit în urma lui au fost comparați invariabil cu el. Cu, probabil, cel mai bun antrenor/manager din istoria modernă a fotbalului.
Cu 29 de puncte în 23 de etape, United e la ani-lumină de echipele pe care le numește rivale în Premier League. Are cu 12 puncte mai puțin decât City, cu 18 mai puțin decât Arsenal și e la 24 în spatele lui Liverpool.
Mergând pe acest fir logic și uitându-ne la distanța pe care o are de acoperit până la locurile europene, admitem că nu i-ar sta rău cu un parcurs încununat de trofeu în Europa League.
Doar că United nu arată sub niciun aspect ca o echipă care ar putea să tindă spre asta. Manchester United nu arată ca o echipă de neînvins pentru FCSB și mă gândesc că asta nu se va schimba drastic până la meciul de joi.
Top 8 e și pentru noi
Cu primăvara europeană asigurată, cu pretențiile crescute sănătos, prin performanță, și cu orizontul unui meci mare pentru a încheia o grupă excelentă, FCSB trebuie să înțeleagă că sărbătoarea trebuie să aibă ca fundament rezultatul meciului și nu doar meciul în sine.
Atunci când ai bifat cam toate căsuțele poți să dai pagina și să treci la capitolul următor. E o diferență imensă între a juca împotriva lui United și a o bate pe United. Este diferența pe care, dacă reușește să o facă, FCSB poate lăsa în urma ei artificiile minutului 90.
Iar acelea luminează mult mai intens decât cele ale minutului 1. De data asta ar trebui să se poată!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
