)
Articol de Gabi Glăvan - Publicat vineri, 22 august 2025 10:49 / Actualizat vineri, 22 august 2025 10:49
Am asistat la încă un meci memorabil din partea unei echipe românești în lupta cu Europa. Suedezii ne-au mai bătut o dată, cam rău, cum ne-au mai bătut și danezii de câteva ori. Am senzația că dacă vin și finlandezii și se mai întorc cei de la Bodo pe aici, se repetă meciul.
Nu m-am uitat atent la Game of Thrones ca să văd ce e după zidul de gheață, dar în ultimii ani mi-am format o idee.
S-a mutat talentul
Prin teoriile internetului, pe lângă pământul plat, am auzit că se vor schimba și polii și mă gândesc că a început ceva-ceva, că pare că s-a mutat talentul de la noi mai la nord.
De unde să scoată scandinavii ăștia jucători, când e frig ca-n filme și joacă pe sintetice și în sală? Cum a fost posibil ca vestitul talent românesc să ne dea așa «ghost» și să plece la alții? Era bine aici, cald și frumos, lejer… și s-a dus unde soarele stă două ore pe cer și mai are și dinți.
Singura explicație e că talentul ăsta e mai tânăr și nu-i place conflictul sau scandalul. Poate că, pentru talentul nostru, țipatul după penalty-uri la sfârșit de meci reprezintă o formă de abuz emoțional și s-a dus într-un safe space unde chiar poate fi înțeles. Prea puțin vorbim despre structură și principiul atacului și prea mult despre finalitatea lui. Tot căutăm motive și nu ne uităm deloc la cauze.
Spațiul și timpul
Talentului, fiind tânăr, nu îi place să stea pe loc. Umblă de colo-colo, caută spațiul la timpul potrivit, că probabil a văzut și el Interstellar și a zis că dacă se mișcă mai repede, trece mai greu timpul și apucă să joace mai mult.
Talentul vechi românesc, cunoscut la nivel mondial, stă pe loc, dar o ține la picior, face picurele, dă șuturi de pe loc din parcări, o dă printre picioare. Vorba aia: „Arată-mi cum o ghidezi ca să-ți spun unde joci”. Principii corecte… pentru anii ’80.
Ne-am uitat aseară și suedezii nu prea o ghidonau, nu prea driblau, viteză mai mare nu păreau că aveau, execuții speciale n-am văzut, pare total nedrept rezultatul. Chiar am avut de trei ori mai multe încercări de driblinguri decât ei. Păi și atunci cum ne-au dat atâtea goluri băieții ăștia?! Vorba aceea: „În afară de alea 7, ce au mai avut?!”.
Pentru că nu au avut prietenia noastră nativă arhicunoscută cu mingea, au înțeles că, în fotbal, individual, ai două minute pe meci mingea la picior, iar 88 ești fără. Noi ne bazăm doar pe cele două minute de 30 de ani, pe când ei s-au gândit că ar fi mai eficient să te uiți și la restul meciului.
Exploatarea și ocuparea spațiului liber e un factor-cheie în dezvoltarea principiilor de joc și a identității fotbalistice. Atenția noastră, când se duce către execuțiile tehnice individuale, se bazează pe așa-numitele sub-subprincipii, pentru că pe lângă principiile de echipă mai sunt și subprincipiile de compartiment. Cam multe principii, știu, dar multe sunt și golurile. Dacă vreți, ne-au dat câte un gol pe cap de principiu.
Principiile Gardului Viu
Pentru că asta înseamnă „Hacken” în română, am zis că e bine să vedem mai exact pe ce s-au bazat ei și dacă e atât de greu pentru noi.
Defensiv:
Hacken nu a părut o echipă agresivă, ci organizată. Așezată într-un 4-2-3-1, a ales să facă un presing în treimea adversă, calculat, mergând cu prima linie de atac pe linia CFR-ului de apărare. Aici deja apare prima diferență între fotbalul nostru și cel modern. Noi, în sistemul 4-2-3-1 sau 4-3-3 (care e doar un 4-2-3-1 cu triunghiul de la mijloc în jos), nu ne apărăm în 4-3-3, ci fie facem un 4-4-2 în care unul dintre interi devine al doilea om de presing, fie un 4-5-1, cu wingerii în benzi destul de jos, care lasă echipa adversă să vină peste noi și, mai grav, în treimea proprie coborâm atacanții laterali pe linia fundașilor pentru a face o linie de 5 sau chiar 6.
Niciodată nu are cum să mai ajungă acel atacant lateral să dea gol dacă recuperăm mingea. De unde vine această idee? Din frică! Principiul nostru în fotbal pleacă de la a nu primi gol. Cel modern, de la a da gol.
Continuând, suedezii, dacă aveau prima linie depășită de presing, apăreau cei trei mijlocași care făceau eficient și calm translația. Îmi scuzați termenul, dar „translație” este mișcarea în lateral a echipei în sens defensiv. Noi de ce nu facem asta în fotbalul nostru? Din frică! Pentru că noi considerăm că trei oameni nu pot acoperi lățimea terenului. Uite că ei pot. Cum pot? Aduc linia de fundași apropiată, adică devin o echipă compactă și dacă mingea e mutată pe flancul celălalt, are timp fundașul lateral opus să o intercepteze. Nu e nimic nou sau complicat.
Deci principii defensive simple: ne apărăm sus și compact, cu curaj, comunicând între noi.
Ofensiv:
Hacken, încă din faza incipientă a atacului, a arătat flexibilitate. Construiau într-un 2+2 (doi fundași centrali + doi mijlocași), dar dacă CFR aducea mai mulți oameni sus, unul dintre fundașii laterali cobora și făceau un 3+2. Jocul se muta în zona doi a terenului destul de rapid și aici, de obicei, CFR renunța la presing avansat și, astfel, fundașii laterali adverși aveau timp să urce și să ofere amplitudine terenului.
Pentru a ține linia de fundași a CFR-ului ocupată, unul dintre mijlocași, Gustafson de obicei, ataca spațiul din linia a doua și deja erau patru oameni pe linia noastră de 16.
În ultima treime, principiul era cel de atacare a spațiului, de a cere mingea în spatele liniei de fundași adverse. În general, căutau flancurile și veneau cu centrări pe jos, întoarse spre zona centrală. Acum, ca tipare, sunt următoarele observații: ca un jucător să dea cinci assisturi într-un meci (Layouni) înseamnă că ei fac asta obsesiv și e clar antrenat, dar și noi ar fi trebuit să înțelegem ce făceau.
A doua observație e că Hacken se bazează pe niște date, pentru că aceste pase înapoi din zona laterală a careului se numesc Deep Completions și reprezintă un KPI important în jocul ofensiv, alături de xG (Expected Goals) și atingerile în careu per meci.
Așadar, ofensiv, ca principii: joc rapid, adaptabilitate la presing, flexibilitate, amplitudine, atacarea spațiului, aglomerarea careului.
Pentru a sublinia diferențele de înțelegere ale fotbalului modern: Layouni nu are niciun dribling încercat în meci, dar are cinci assisturi. Hacken și fotbalul de azi, trist sau nu, e despre cifre și eficiență. E plictisitor, repetitiv și într-o continuă schimbare.
Percepția performanței
Nu mai are sens să vorbim colectiv despre performanțe, pentru că nu despre asta este vorba. Noi punem prea mult accent pe finalitate, succes și eșec și prea puțin pe sistem și principii. Contează mult mai mult cum dai gol, decât dacă dai. Degeaba dai dacă nu poți să mai repeți. E frumos să-l dai de la 30 de metri în vinclu, dar nu iese des. Uite că suedezii au repetat de cel puțin cinci ori un gol, cu variațiile lui.
Individual, noi ne comparăm cu cei mai buni și încercăm să driblăm ca Neymar de când suntem copii, să ne bucurăm ca Ronaldo și să fugim ca Mbappe, dar ce-ar fi dacă am înțelege cum se mișcă Ronaldo înainte să se bucure, de ce Mbappe fuge și când trebuie mai exact să driblez?
Problema e că astfel de meciuri trebuie să fie o lecție și Hacken nu trebuie să ne fie dușman, ci exemplu. Bodo Glimt și Djurgardens au trecut pe la Sepsi și au făcut semifinale europene. Bodo Glimt, cu șapte titulari din 11 crescuți de club, câștigă 5-0 manșa tur a play-off-ului de Champions League într-un orășel cu 42.000 de oameni aflat în Cercul Arctic.
Probabil cel mai bun lucru pe care ar putea să-l facem e să-i întrebăm pe cei de la Hacken cum reușesc să joace atât de bine, cu jucători tineri și fără nimic special. Sper să înțelegem că aceste lecții de fotbal sunt oportunități, nu probleme, pentru a ne dezvolta și lega relații. Apropo, Hacken a vândut de 15 milioane vara asta. O fi întâmplător?
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
