)
Articol de Narcis Drejan - Publicat marti, 04 februarie 2025 12:30 / Actualizat marti, 04 februarie 2025 12:30
Antrenorul Rapidului nu se dezminte și se comportă fix ca-n fotbalul anilor 90, cu glume de Piața Romană, Aerofina și APACA, neasumându-și niciun moment rezultatele negative
La o scurtă analiză a oamenilor care l-au idolatrizat pe Mircea Lucescu, trecuți prin mâna antrenorului, ca fotbaliști, vom observa că toți au același alibi: arbitrajul. Atunci când dreptatea este de partea lor, scot fum și bat la decibeli goarnele locomotivelor care trec prin gara Basarab, vizavi de legendarul Giulești.
Șumudică a avut dreptate, este penalty, să zică mersi că nu s-a dat pentru U Cluj, însă modul de a explica, de a acuza, te duce cu gândul la o locomotivă cu aburi care afumă Gara de Nord și încearcă să depășească un Siemens Taurus, enervându-i pe toți cei aflați pe peron.
Ca antrenor, Șumudică nu-și asumă nimic și nu-și explică niciodată de ce a antrenat mai multe echipe decât elementele chimice din tabelul lui Mendeleev, fiind dat afară cam în 90% dintre cazuri.
Șmecheria e frate cu fotbalul
Întotdeauna, cel poreclit Ismail Kartal începe cu o vrăjeală de anii 90, e alunecos, periculos, toți sunt frații lui, foștii lui colegi de cameră, doar că atunci când echipa lui este dezavantajată, el este victima perfectă.
Te poți lua de Sabău, că te-a ocolit pe la Buzău, dar Neluțu are bun simț, are educație, a trecut prin anii care nu se predau la școală, pe când Șumudică nu iartă pe nimeni, probabil și-ar critica și dublura sau holograma, dacă ar pierde un meci.
Antrenorul Rapidului are același discurs, amintiți-vă: „ești pe mână cu Chirilă?”, „Ismail Kartal must to speak for the tactic, don’t speak for field, don’t speak for nothing” (n.r. – redăm exact cum vorbește personajul în limba engleză, ce bine că nu mai sunt lingviști de-ai lui Shakespeare pe aici) și multe expresii rămase în paginile fotbalului.
El nu înțelege că s-au dus anii când făceai deliciul conferințelor de presă, ieri s-a luat și de Iuliana Demetrescu, comparând-o cu un copil de mingi, să sperăm că n-ajunge în clipa în care să-l facă praf pe Dan Șucu, comparat de Marius cu David, statuia lui Michelangelo.
Fotbalul nostru a rezistat mulți ani datorită caterincii, însă a trecut la un alt nivel, mai corporatizat, unde nu mai merge să-i spui portarului că ai uitat legitimația acasă și să te bage-n clădire cu a lui, că-i dai un litru de țuică de la Giurgiu, că acolo ai luat titlul de angajatul anului, pe vremea drumurilor stricate.
Boupendza și N’Jie, pariurile lui Șumi
Ca antrenor, nu m-a convins niciodată Șumudică, norocul său este că are lângă el niște superprofesioniști, un staff foarte bun, ales cum trebuie, bine definit fotbalistic, dar ce ne facem cu fotbaliștii cu salarii foarte mari, care nu conving?
Vă amintiți ce spunea Șumudică despre Boupendza și N’Jie? Că vor intra din primul minut, că vor face diferența? Care diferență? Uitați-vă să vedeți cu cine a marcat Boupendza, cu Afumați dădeați și voi goluri, dacă primeați salariul gabonezului.
Iar Clinton N’Jie dă impresia că a venit să ia niște bani, să viziteze România, iar din vară să plece spre alte zări. Chiar așa, știți cu cine vorbiseră cei doi înainte de a veni la Rapid? Cu Kevin Soni, care a venit, a semnat, s-a dat accidentat, a luat banii și a plecat. Cam așa se prostesc cluburile din România.
Vă dați seama ce le-a spus atacantul camerunez: „Frate, duceți-vă, acolo e rai, luați bani mulți și nici nu jucați! Vă dați loviți!”. Chiar așa, Șumudică de ce nu-și asumă eșecurile Boupendza și N’Jie? Sau jocul anost și adormit al Rapidului? „Por que no jucamos campos mal, que vamos fazer!”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
