)
Articol de Roxana Fleşeru - Publicat duminica, 18 mai 2025 18:13 / Actualizat marti, 20 mai 2025 16:10
Cristina Neagu a jucat ultimul său meci oficial, punând punct unei cariere în care a arătat o caracteristică pe care doar marii sportivi o posedă.
Cristina Neagu a jucat ultimul său meci din carieră, duminică, în Sala Polivalentă din București. Cariera ei s-a încheiat cu un titlu de campioană cu CSM București. Acesta ar fi enunțul sec. Însă duminică nu s-a retras o jucătoare oarecare, ci cea care a fost desemnată cea mai bună jucătoare a lumii în patru rânduri. A plâns, a râs, a fost purtată pe brațe, s-a înclinat în fața spectatorilor și apoi a pus punct.
Dincolo de trofee, medalii, goluri, pase, critici rămâne altceva. David Foster Wallace a numit-o în eseul „Federer ca o experiență religioasă” drept frumusețe cinetică.
E un soi de frumusețe pe care o au doar cei mai mari sportivi. „Frumusețea umană despre care vorbim e una de un tip particular. Nu are de a face cu sexul sau cu normele culturale: s-ar putea numi frumusețe cinetică. Puterea sa și atracția sa sunt universale”, a subliniat scriitorul american.
Iar Cristina Neagu avea această frumusețe în jocul său. Mărturie stau zecile de înregistrări video cu meciurile sale, pentru că, de acum, doar așa vom mai putea vedea acea mișcare unică atunci când se apropia de poartă și lansa mingea spre ea. Unicitatea ei este evidentă chiar și pentru cineva care nu a văzut în viața sa un meci de handbal. Maria Covaci, prima sa antrenoare, aflată și ea în Sala Polivalentă la ultimul meci al celei pe care a descoperit-o și modelat-o, a numit-o de mai multe ori geniu pe Cristina.
„Când o vezi pe Cristina jucând, parcă ai vrea să o vezi doar pe ea, ca mingea să fie doar la ea, să o vezi cum se mișcă, cum pasează, cum vede jocul”, a spus Maria Covaci convergând în idei cu David Foster Wallace fără să știe. Uneori, măreția se măsoară și în altceva decât medalii.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
