)
Articol de Alexandru Barbu - Publicat joi, 13 martie 2025 15:51 / Actualizat joi, 13 martie 2025 17:22
Arbitrii fluieră destine și decid calificări pe ce li se pare. Și în Champions League, și în SuperLiga. Regulamentul și șefii fotbalului îi protejează. Arbitrajul e o castă, nu un judecător fair-play.
- Textul a fost scris înainte ca UEFA să publice dovada video - abia la 15 ore după finalul meciului - și fundamentat pe reluările neclare difuzate de televiziuni în timpul partidei, care au lăsat loc interpretărilor, cum nu ar trebui să se întâmple în cazul deciziilor luate cu ajutorul VAR
E Atletico Madrid - Real Madrid în „optimile” Champions League, e 2-2 la general și urmează loviturile de departajare. Mbappe marchează, la fel și Sorloth, Bellingham face 2-1, Julian Alvarez egalează... Sau nu.
Argentinianul alunecă, Mbappe și ceilalți jucători ai lui Real le șoptesc arbitrilor că atacantul lui Atletico a atins mingea cu ambele picioare, situație sancționabilă. Normal, de la centrul terenului se vede mai bine. Marciniak - printre cei mai importanți arbitri ai lumii - ia legătura cu colegii din camera VAR și anulează golul.
Sigur că Real Madrid trece mai departe și se îndreaptă spre Liga #16.
Ni se spune și chiar am crezut că mingea lui Alvarez avea senzori. Nu se vede exact, dar credem tehnologia, nu?
Hopa. UEFA intervine și anunță public că decizia de a invalida penalty-ul lui Alvarez s-a bazat exclusiv pe imaginile pe care arbitrii VAR - Bastian Dankert, Tomasz Kwiatkowski - le-au avut la dispoziție. Dar arbitrajul video a fost implementat pentru a corecta erorile flagrante, evidente comise de „central” în timpul meciului.
Atinge Alvarez mingea cu ambele picioare? Posibil, chiar probabil. E 100%, 1.000% limpede că asta se întâmplă? Nu! Atunci VAR-ul greșește grav că intervine.
Și cum e posibil ca regula fundamentală a arbitrajului video să fie călcată în picioare într-un meci la care se uită un continent, cu o brigadă atât de mare? Poate pentru că arbitrajul rulează ca o adunătură în negru care nu dă explicații, nu e trasă la răspundere, decide meciurile pe impresii. Și nu pățește nimeni nimic, nici când Barcelona mituiește un oficial al Comisiei Tehnice de Arbitri. Iar noi avem pretenții de la „fluieraşii” României, parte a aceluiași sistem putred.
Oblak - portar de top, puțini la nivelul lui în ultimii 15 ani, o decepție la lovituri de departajare - rămâne ghemuit după golul lui Rudiger, pe care-l putea salva. Simeone e revoltat: „Să ridice mâna cine vede că Julian a atins mingea de două ori! Nimeni nu ridică!”.
Fanii Real îl iau la mișto: „Cultură de loser”. De acord, Real are o cultură de învingător, una sculptată însă și de arbitraje scandaloase și neexplicate, vezi, printre altele, meciurile cu Bayern din Champions League.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
