ALTELE    •   TRIATLON

Povestea românului care va participa la Campionatul Mondial de Full IronMan » „Yeah, Kona baby!”

Articol de — Ionuţ Coman Luni, 08 Octombrie

La doar cinci ani după ce s-a apucat de triatlon, Mihai Vigariu participă la Campionatul Mondial de Full IronMan într-un loc de legendă pentru acest sport: Kona, Hawaii.



În urmă cu 7 ani, o carte apărută sub semnătura celebrului jurnalist sportiv american Matt Fitzgerald deschidea larg ușile unui sport mai puțin cunoscut, mai ales în Europa. "Iron War" prezenta culisele celei mai dificile probe din triatlon, îmbinând povestea epică a duelului incredibil dintre Scott David și Mark Alen, de la Campionatul Mondial de Full IronMan din 1989, de la Kona, cu drumul parcurs de cei doi mari sportivi către glorie.

Relatarea cursei este însoțită de multe detalii despre pregătirea fizică și psihică a marii bătălii. Însă felul în care Matt Fitzgerald a "pictat" în cuvinte întregul fenomen creat în jurul cursei a transformat concursul de la Kona în visul oricărui triatlonist. Pe 13 octombrie, celebrul Full IronMan din Hawaii va sărbători 40 de ani de existență. Iar la start, printre cei 5.000 de participanți la Campionatul Mondial de Full IronMan pentru amatori, se va afla și Mihai Vigariu. Un bucureștean de 34 de ani care păstrează la loc de cinste în biblioteca sa bestsellerul lui Matt Fitzgerald.

Accident teribil pe circuit

Fără să facă sport de performanță, Mihai a fost tot timpul un adept al mișcării. Dar mai ales al sporturilor extreme. Nelipsit din sala de forță și tentat să meargă la concursurile de fitness, și-a testat limitele. Scufundări, parașutism în tandem, motociclism de viteză pe circuit. Ultima pasiune avea să-i scoată în față triatlonul.

Ciudat, nu? În 2012, o "plimbare" pe un circuit de lângă București s-a încheiat cu o căzătură spectaculoasă. "Aveam în jur de 80 de kilometri pe oră când am intrat în curbă, am scăpat motorul de sub control și am zburat prin aer. Și eu, și motorul.

Am căzut direct pe mâna dreaptă, pe care mi-am fracturat-o în mai multe locuri. Am stat mai multe luni cu ghipsul, am pierdut o bucată din os și unii medici m-au îngrozit cu sfaturile lor. Unul de la Floreasca mi-a spus să-mi văd de treabă, să fiu bucuros dacă o să mă pot bărbieri sau dacă voi reuși să-mi închei nasturii de la cămașă. Am ajuns până la Viena, unde mesajul a fost total diferit. Să fac sport, dar să o las mai moale când simt că mă doare", povestește Mihai. După un an s-a întors. Și în sala de forță, și pe motor. Ca să-și învingă demonii. Dar situația se schimbase.

Întâlnirea cu triatlonul

Atunci a auzit pentru prima oară de triatlon. Până să îmbine cele trei sporturi, s-a apucat de alergat. O alegere fericită, mai ales că se îngrășase considerabil, ajungând la 120 de kilograme. Și a terminat semimaratonul de la București în mai puțin de o oră și jumătate. Bicicleta a descoperit-o când și-a pierdut temporar carnetul de șofer.

"Nu voiam să merg la muncă pe jos sau cu mijloacele de transport, așa că mi-am luat bicicletă. Și așa mi-am intrat în ritm", explică râzând. Și-a perfecționat și înotul și a început să ia în piept provocările triatlonului. Primul, în 2013, la Mogoșoaia, urmat de cel mai mare concurs din țară, la Mamaia.

Apoi a vrut să-și măsoarele forțele cu sportivii amatori de peste hotare. Prima oară la Budapesta, în 2015. Au urmat Australia, SUA, Frankfurt, Malaiezia, Africa de Sud. Și nu oricum, ci ridicând ștacheta la cea mai dificilă probă din triatlon. IronMan: 3,86 kilometri înot, 180 kilometri ciclism, 42,195 kilometri maraton. Dar gândul îl ducea tot în Hawaii. La Kona, locul de poveste al Campionatului Mondial, unde se strâng în fiecare an cei mai buni dintre cei mai buni.

Euforie în Malaiezia

Așa că anul trecut și-a stabilit o țintă clară. Să obțină calificarea, o sarcină nu tocmai ușoară, ținând cont că un singur român mai reușise această performanță. Mihai Baractaru, prezent la trei ediții consecutive și intrat apoi în luptă cu profesioniștii. Primele două încercări, la Frankfurt și Maastricht, nu au dat roade. Așa că și-a îndreptat toate energia către ultima șansă. Concursul din Malaiezia.

"Am fugărit tot anul această calificare. Nu am privit-o niciun moment ca intangibilă, dar parcă nu mai venea. Totul a mers însă perfect în Malaiezia. Am avut și antrenorul cu mine, pe Joseph Spindler. M-a încurajat de pe margine, mi-a spus cum stau în cursă. Pe ultimul kilometru, mi-a strigat că am reușit. Că sunt pe locul patru, ultimul care aducea calificarea.

Abia când am trecut linia de sosire am aflat că, de fapt, încheiasem al treilea la categoria de vârstă. Și pe 31 din peste 1.000 de concurenți. M-a cuprins euforia, am prins o energie de parcă nici nu depusesem un efort imens timp de aproape 10 ore. Iar faptul că am urcat și pe podium a fost cireașa de pe tort", își amintește Mihai, care a marcat calificarea cu o postare euforică pe Facebook: "Yeah, Kona baby!"

Strategie pentru Hawaii

Cu biletul pentru Kona în buzunar, și-a construit întreg sezonul astfel încât vârful de formă să-l prindă în Hawaii. Primul test a fost în Marbella, la finalul primei luni a anului. În primăvară, a mers de două ori în cantonament la Mallorca, unde s-a pregătit alături de profesioniști, iar în mai și-a făcut debutul la Barcelona. Unde a încheiat pe locul 14 la categoria sa de vârstă.

A decis să atace tare la Campionatul Național de la Oradea, din iunie. Unde a obținut prima și singura sa victorie pe distanța de Full IronMan. Și, totodată, titlul național. O lună mai târziu, s-a prezentat la startul Campionatului European de la Frankfurt, cursă considerată a doua ca nivel de participare, după Kona.

"Este locul perfect să te testezi, să vezi la ce nivel ești față de ceilalți. Am terminat pe 19 la categoria mea de vârstă", spune bucureșteanul. Luna septembrie i-a adus ultimele teste, de această dată pe distanța de Half IronMan. În Africa de Sud, la Campionatul Mondial pe această distanță, și la TriChallenge Mamaia, concursul său de suflet.

Acomodare în saună

Și a venit marele moment. Și-a făcut bagajele și a plecat spre paradisul din Oceanul Pacific. Cu o escală la Los Angeles, unde a petrecut o noapte, pentru a evita să acumuleze oboseala.

"Știu ce mă așteaptă. Temperaturi de 35 de grade, peste 90 la sută umiditate, vânt puternic, în rafale, gata să te dărâme de pe bicicletă. Am încercat să simulez condițiile acasă, am mers la saună, am avut câteva zile de antrenament cu vânt puternic. În mod normal, aș fi avut nevoie de 10-14 zile ca să mă acomodez, dar mi-era imposibil să lipsesc atât de la muncă. Sau puteam să vin cu 2-3 înainte, astfel încât corpul nu știa ce l-a lovit. Dar aș fi fost terminat după cursă și vreau să merg din nou în Malaiezia, luna viitoare.

Frumusețea acestui concurs este că vom parcurge același traseu ca profesioniștii. De altfel, startul la amatori este la un sfert de oră mai târziu față de cel al profesioniștilor", explică Mihai. Planul pentru cursă este clar. "Este prima mea participare și nu vreau să pun prea multă presiune. Îmi doresc să trăiesc la maximum acest moment, să mă bucur de cursă, pentru că nu am nimic de pierdut. Mă simt foarte bine și, dacă respect strategia, pot să intru în Top 40. Dar ar fi un vis să termin în primii 20".

9 ore, 32 de minute și 57 secunde este recordul personal al lui Mihai Vigariu pe distanța de Full IronMan

"Îmi doresc ca anul viitor să-mi îmbunătățesc timpul și să cobor sub 9 ore"

Susținere din propriul buzunar

Pentru a-și susține financiar pasiunea, Mihai investește din propriul buzunar în jur de 20.000 de euro în fiecare an. Doar participarea la Kona îl costă peste 5.000 de euro. Specializarea sa în IT îl ajută să câștige îndeajuns de mult încât să-și permită participarea la concursuri în zone de pe tot globul.

"Mă mai ajută fratele meu cu împrumuturi, mai primesc produse de specialitate de la parteneri, cei de la locul de muncă dau dovadă de înțelegere și pot lucra de la depărtare, dar nu am niciun sponsor. Investesc în ceea ce-mi place foarte mult și asta contează", spune Mihai.

Încă un român la start

La cursa de la Kona va lua startul încă un român, Andrei Dudu, care a stabilit un nou record național pe distanța Full IronMan, chiar în acest an. Performanța a fost obținută în Estonia, la Tallinn, locul unde sportivul s-a clasat al doilea la categoria de vârstă 35-39 de ani, asigurându-și astfel și calificarea la Campionatul Mondial din Hawaii. Timpul său, 9 ore, 2 minute și 45 de secunde, a fost cu peste 8 minute mai bun decât precedentul record național.

 

Comentarii (1 ) Adaugă comentariu

dakesis  •  08 Octombrie 2018, 11:28

foarte tare! Bafta mare! Am trecut si eu prin Kona de cateva ori. Este o caldura inabusitoare, intr-adevar. E greu sa stai 10 ore in atmosfera aia, darmite sa mai si faci miscare... admirabil efort!

Vezi toate comentariile (1)

Comentează

Conectează-te cu facebook la contul tău sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii


1500 de caractere ramase