Articol de Roxana Fleşeru - Publicat duminica, 14 septembrie 2025 13:07 / Actualizat duminica, 14 septembrie 2025 13:47
Julia Paternain (25 de ani) din Uruguay a urcat duminică pe treapta a treia a podiumului la maraton, aducând prima medalie mondială la atletism pentru țara sa.
Fotografiile de după cursă au surprins-o pe Julia Paternain uluită, parcă nevenindu-i să creadă. Nu era sigură pe ce loc a terminat după un maraton feminin extrem de dificil la Campionatele Mondiale de la Tokyo. Un cameraman i-a spus că e pe locul al treilea. „De obicei, în timpul curselor, oamenii strigă la tine: «Ești pe această poziție, ești pe această poziție». Dar totul era în japoneză, așa că nu aveam idee pe ce poziție eram”, a dezvăluit ea după cursă.
Înaintea ei sosiseră Peres Jepchirchir (2h24:43) din Kenya și Tigst Assefa (2h24:45) din Etiopia, care au oferit un final extrem de palpitant. Paternain era complet singură pe pistă când a trecut linia de sosire. „Când am intrat pe pistă, nu vedeam nici țipenie de om. Nu aveam nicio idee unde mă aflam. Știam că eram printre primele opt, eram prea speriată să mă uit în spate, pentru că nu voiam să fiu prinsă. Încercam să verific cu oficialii dacă era într-adevăr linia de sosire. Și nu voiam să mă gândesc că există o medalie, pentru cazul în care nu era. Sunt pur și simplu șocată”, a spus Julia.

Julia Paternain, medaliată cu bronz la CM de la Tokyo, doar la al doilea maraton al carierei
Ea a mai dezvăluit și că e doar la al doilea maraton pe care îl aleargă, unul pe care l-a încheiat în 2h27:23. „Sinceră să fiu, încercam doar să ajung de la A la B și să trec linia de sosire fără ca picioarele să-mi cedeze”.
Însă, Julia nu vine de nicăieri, nu e o amatoare. Paternain s-a născut în Mexic, din părinți uruguayeni, dar s-a mutat în Anglia când tatăl ei a început să predea matematica la Universitatea Cambridge. Tânăra de 25 de ani a crescut și a urmat școala în acest oraș, înainte de a se muta în SUA pentru a studia la Universitatea din Arkansas.

Ea a reprezentat Marea Britanie și a terminat pe locul șase în proba de 10.000 m la Campionatele Europene U23 din 2019, dar în ianuarie și-a schimbat naționalitatea, trecând la Uruguay. „Am crescut în Anglia, dar întreaga mea familie este din Uruguay. Este o țară mică și cred că este puțin uitată. Dar are multă mândrie și înseamnă foarte mult pentru mine să reprezint Uruguayul”, a spus ea, citată de The Guardian.
Cât a stat în Marea Britanie, ea a participat la curse de cros și atletism pentru Cambridge & Coleridge, antrenându-se sub îndrumarea lui Mark Vile și concurând la English Schools. S-a mutat în Statele Unite pentru a studia și a concura în NCAA, mai întâi la Penn State, apoi la Arkansas.
Julia Paternain a renunțat o perioadă la atletism
Pandemia i-a perturbat ritmul, în timp ce transferurile și schimbările de antrenori au lăsat-o în incertitudine. În cele din urmă, a luat o pauză de la alergarea structurată. A lucrat de la distanță, a locuit în California și s-a pregătit fără antrenor. „Încercam să-mi dau seama ce vreau să fac cu viața, așa cum faci când termini facultatea”, a spus ea pentru World Athletics.

Punctul de cotitură a venit aproape întâmplător. În timp ce vizita un prieten în Flagstaff, Arizona, s-a simțit atrasă de altitudine, de trasee și de comunitatea de alergători. L-a cunoscut pe antrenorul Jack Polerecky și pe soția lui, Dani, ea însăși alergătoare și parteneră de antrenament, și s-a alăturat grupului de antrenament al lui James McKirdy. „Am început să-mi placă din nou să alerg. Am alergat 10 mile, apoi un semimaraton și m-am gândit: OK, poate vreau să încerc un maraton.”
Debutul ei, în martie anul acesta, a uimit-o chiar și pe ea. A alergat în 2h27:09 – un record național pentru Uruguay și un timp care i-a asigurat biletul la Campionatele Mondiale.
„Am vorbit cu antrenorul meu în seara dinaintea cursei. Aveam trei obiective: obiectivul C era doar să termin, pentru că era foarte cald și umed. Obiectivul B era să termin în primele 30. Obiectivul A era să termin în primele opt. Atât. O medalie? Nici măcar nu mi-a trecut prin cap. Dacă aș fi știut, poate că m-aș fi tensionat, gândindu-mă: «Am o medalie de pierdut». Dar nu știam, așa că am continuat să alerg”, a dezvăluit ea. O strategie care i-a adus medalie de bronz, prima pentru țara sa la Campionatele Mondiale de Atletism.