Articol de GSP - Publicat joi, 30 august 2007 00:00
Discutia mea cu Nicoleta are loc la Rihga Grand Hotel din Osaka, la 45 de minute dupa concurs. Spune ca ii multumeste lui Dumnezeu ca a reusit sa concureze.
“Cit m-am incalzit, dimineata, am aruncat foarte bine, am fost foarte relaxata. Probabil ca asta e explicatia locului patru”. Am intrebat-o daca presiunea pe care i-am transmis-o noi, cu totii, “Nicoleta e sansa noastra la medalie”, a apasat-o. Mi-a spus ca nu da vina pe aceasta situatie. “Undeva, in interiorul meu, mi-am spus ca medalia va fi a mea.
Dorinta asta puternica de a reusi, in finala, la utimele doua aruncari, mi-a adus incordare si n-am reusit sa arunc cel putin la fel de bine ca in calificari”, mi-a explicat Nicoleta Grasu. Care a adaugat ca acesta este imboldul care o ambitioneaza pentru Olimpiada de la Beijing, de anul viitor.
Acum, ca a scapat de emotiile concursului, Nicoleta are un plan bine pus la punct. “Vreau sa vizitez Osaka si orasele vechi din jur. Apreciez gestul organizatorilor de a ne oferi sansa sa le cunoastem mai bine istoria si traditiile. Mergem impreuna la Kyoto?”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
