Articol de Remus Dinu - Publicat sambata, 11 octombrie 2025 17:29 / Actualizat sambata, 11 octombrie 2025 17:36
Un caz atipic: Ana Maria Lopătaru, deja fostă handbalistă în Liga Florilor, ex-Corona Brașov, CSM Galați și CSM Târgu Jiu, cu prezențe în Cupa EHF, și-a încheiat prematur cariera de sportivă, la doar 26 de ani. Cum „toamna se numără bobocii”, fosta extremă stânga din prima ligă pornește un nou capitol cu totul surprinzător: merge pe drumul academic, urmând să-și înceapă studenția la Academia de Poliție!
Ce a determinat-o pe sportiva născută la Brașov să recurgă la o astfel de schimbare radicală în plan profesional? Gazeta Sporturilor a provocat-o pe Ana Maria Lopătaru la un dialog deschis despre carieră, planuri de viitor, dezamăgirile adunate pe parchet și obstacolele de care s-a izbit în handbal.
Fostă componentă a naționalelor de junioare, medaliată cu aur la Balcaniada din 2016 și cu apariții la Trofeul Carpați în lotul de senioare B, Ana Lopătaru a explicat pe îndelete raționamentul deciziei sale, oferind un tablou nefardat al realităților care-i macină pe sportivii de performanță din România.
Mai degrabă o raritate printre sportivii de la noi, ex-handbalista vorbește despre dispariția plăcerii în sportul pe care-l practică de la 13 ani, dar și despre presiunea uneori insuportabilă cu care handbalul a venit la pachet. Concluzia viitorului ofițer de poliție e un semnal de alarmă pentru generațiile tinere: „Multe echipe tratează abuziv sportivii, m-am hotarât să aleg o profesie care respectă legea”.
„O provocare care-mi pune la încercarea gândirea strategică și autocontrolul”
- Ana, nu vedem în fiecare zi o astfel de reconversie profesională... E o decizie curajoasă și, sincer, neobișnuită. Cum te-ai decis să pui stop carierei de handbalistă, cu meciuri în Liga Florilor și cupe europene, pentru a porni pe drumul Academiei de Poliție?
- Decizia nu a fost una ușoară, pentru că sportul a făcut mereu parte din identitatea mea. Handbalul m-a format ca persoană, mi-a oferit disciplină, rezistență și spirit de echipă. Totuși, la un moment dat am simțit că am atins un prag în cariera sportivă și că îmi doresc o provocare nouă, una care să îmi pună la încercare nu doar condiția fizică, ci și gândirea strategică și autocontrolul. Totodată, pot spune că nu mă mai regăseam în mediul handbalistic. Oportunitatea programului de Master Profesional din cadrul Academiei de Poliție a părut alegerea perfectă pentru a profesa într-un mediu definit de valori precum: performanță, rigoare, responsabilitate.
- Cu ce rămâi după anii dedicați handbalului? Ți-ai făcut un inventar, cu plusuri, minusuri, realizări? Poate regrete?
- Anii de handbal reprezintă mai mult de jumătate din viața mea, timp în care am reușit să îmi formez adevărate principii după care mă ghidez. Am învățat ce înseamnă munca în echipă, să nu renunți când e greu și să te ridici după fiecare eșec. Mi-au dat o mentalitate de învingător și o disciplină care mă ajută și azi, în orice context. Dacă ar fi să fac un inventar, aș zice că plusurile sunt clare: ambiție, rezistență, perseverență, disciplină . Poate că minusurile țin de sacrificiile inevitabile timpul petrecut departe de familie, oboseala constantă, uneori și presiunea rezultatelor. Tot la minusuri aș adăuga stresul continuu la care sunt supuși sportivii de performanță. Regrete? Nu aș zice. Poate doar că nu am fost lăsată să îmi arăt cu adevărat potențialul. Dar am rămas cu cu amintiri frumoase și cu o bază solidă care m-a ajutat să fac pasul următor spre cariera din Poliție.
„Nu am mai simțit plăcerea de a mă antrena”
- Care e cea mai mare dezamăgire pe care ai trăit-o în handbal? A fost un moment anume, o deziluzie, care te-a determinat să pui stop?
- Nu pot spune că a fost un singur moment care m-a determinat să mă opresc din activitatea sportiva, însă ultimele două sezoane m-au afectat mult. Nu am mai simțit plăcerea de a mă antrena sau a fi pe teren și totul părea doar o rutină care trebuie îndeplinită. Am luat decizia să pun stop înainte de a transforma sportul care m-a făcut să devin persoana care sunt astăzi într-un calvar. Poate și așteptările mele, de a profesa într-un mediu care celebrează performanța, au contribuit în mare măsură la această decizie, deoarece, din păcate în cele mai multe cazuri sportul a ajuns să fie despre interese personale și nu despre performanță.
- Părinții, prietenii, apropiații ce au spus în momentul în care ai făcut acest pas? Printre încurajări, ai auzit și vreo remarcă de tipul: „WOW, cum să faci asta”?
- Părinții și prietenii m-au susținut încă de când m-am hotărât să fac acest pas și pe această cale le mulțumesc. Nu au fost surprinși, deoarece știau că îmi doresc să pornesc pe alt drum de ceva timp, așteptam doar oportunitatea potrivită. M-am confruntat și cu astfel de reacții, însă nu de la persoanele apropiate care știau că această alegere este cea mai bună pentru mine.
„Din punct de vedere al stabilității, sportivii chiar au mult de suferit”
- Cum se schimbă viața ta de aici înainte? Ce țeluri ți-ai setat în aceasta noua „viață”?
- Viața mea se schimbă semnificativ, dar într-un mod pe care mi l-am dorit. Trecerea de la sport la academie înseamnă un nou început, cu alte reguli, alte provocări, dar și cu o direcție clară. Îmi propun să cresc profesional, să mă formez ca om al legii și să duc mai departe valorile pe care le-am învățat din sport: corectitudine, disciplină și respect. Pe termen scurt, vreau să dau tot ce am mai bun în timpul studiilor, să mă adaptez rapid la ritmul academic și să performez la fel cum o făceam pe teren. Pe termen lung, îmi doresc o carieră solidă în care să pot face o diferență reală, să fiu un exemplu de echilibru între fermitate și empatie.
- Aș mai avea o curiozitate. Ne izbim adesea de problemele existente în sportul românesc, cele legate de bani, de infrastructură, condiții întâlnite la aproape toate nivelurile. Simți că handbalul profesionist, în România, la un club mediu, nu poate oferi stabilitatea unui job la stat? Ți s-a părut că o carieră în sport nu îți putea oferi siguranța pe care o cauți acum?
- Cu siguranță sunt multe probleme în sportul de performanță, însă acestea se regăsesc în majoritatea domeniilor. Din punct de vedere al stabilității, sportivii chiar au mult de suferit. Pe lângă faptul că trebuie să performezi ireproșabil indiferent de condițiile oferite, mai este și problema stresului prin care sportivii trec în legătură cu contractele și în unele cazuri chiar cu remunerațiile. Sunt multe exemple de echipe care tratează abuziv sportivii, le reziliază contractele în mod ilicit sau fără notificare sau chiar echipe la care sportivii nu sunt plătiți cu lunile. De toate aceste aspecte m-am lovit și eu pe perioada carierei și sunt exact motivele pentru care m-am hotărât să aleg o profesie care are datoria de a respecta legile și a le pune în aplicare pentru a înlătura abuzurile întâlnite din ce în ce mai frecvent.
17 aniavea Ana Lopătaru în momentul debutului în Liga Florilor
2012e anul în care Ana Lopătaru a început handbalul, ea pornind de la Corona Brașov, în orașul natal
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
