Articol de Marian Ursescu, Luminiţa Paul - Publicat duminica, 17 august 2008 00:00
Talismane, numere băftoase, fetele ştiu că e o joacă: efortul le-a adus pe amîndouă din nou primele la finiş
"Dă, Doamne, să se facă şi 13!". Viorica şi Georgeta stau cu mîinile încleştate pe rame şi murmură o rugă ciudată. Îşi doresc un 13 lîngă treiul pe care îl au deja. Numerele lor norocoase. Timpul şi culoarul. Cursa lor pentru aur trebuia să înceapă la 16:10, ora Chinei, dar cineva mai presus de noi a aranjat totul pe voia româncelor. Festivitatea de premiere de dinainte, în care un norvegian blond şi mlădios, Olaf Tufte, îşi trăia, la 32 de ani, bucuria victoriei repetate după Atena, s-a prelungit. Exact cît a fost nevoie. Pînă la 13-le dorit.
Avertisment de la bieloruse
Poate că a fost şi acesta un semn. Şi cele două românce triumfaseră în Grecia. Fără să ştie, nici ele, nici el, nordicul le-a deschis drumul spre bis.
Startul perfectibil le trimite brusc pe apă. "Doar la început am tresărit un pic", rememorează Andrunache. În stînga lor, neozeelandezele asudînd în negru, în dreapta bielorusele care, după calificări, veniseră la ele şi le avertizaseră: "Tot cu noi vă bateţi pentru aur!". Pe culoarul 6, nemţoaicele ţîşnesc ca din tun. Parcă vor să alunge apa de pe canal.
"Atunci ne-am dat seama"
La 500 de metri, Susanu şi Andrunache sînt pe 3. Tot 3, e bine, sînt în zona cu noroc. "Cînd am văzut că sîntem acolo, în pluton, ne-am dat seama că va fi cursa noastră", spune Geta. De acolo pornesc să tragă în ritmul lor, recuperînd distanţa cu încăpăţînare şi constanţă de pendul.
Jumătatea finalei. Sînt în frunte. Bielorusele care propuseseră pariul pentru aur au avansat pînă pe 2, germancele încep să se stingă. Deocamdată, româncele au 0,52 secunde în faţă. Ceva mai mult decît un vîrf de barcă. Dar vizibil, atît de vizibil încît îţi inspiră o încredere incredibilă.
Bandajul ca obişnuinţă
Palmele par că s-au sudat pe capătul ramelor. Andrunache trage cu mîna dreaptă bandajată, precauţie utilă minţii pentru spaimele de altădată. A avut o problemă la încheietură, acum s-a obişnuit aşa, cu faşa strînsă lîngă pumn.
Mai trec 500 de metri. Bărcile încep să se vadă la orizont, ca nişte ace cu gămălii colorate aruncate pe apă. Ordinea e aceeaşi, diferenţa a scăzut un pic, e acum 0,49 secunde, tot faţă de bieloruse.
Finalul distrugător
Amintirile despre cursă au îngheţat la borna 500. Ce s-a întîmplat după e doar efort şi luciditate. "N-a fost o cursă tactică", explică Georgeta. "N-am vrut decît să tragem cît mai bine, să dăm totul". Cu jumătate de kilometru înainte de finiş, se petrec lucrurile importante şi decisive. Barca româncelor alunecă pe apă cu viteză crescută, parcă ar fi găsit firul invizibil care o trage mai repede spre sosire. Germancele au căzut, s-au pierdut. Bielorusele sînt la o lungime în urmă. Atît de uimite încît le întrec chinezoaicele pe ultimii metri.
Încă o dată! Şi încă o dată!
Doar Geta şi Suzi nu mai pot fi oprite. Peste o secundă şi jumătate avans, ultima bătaie a ramelor, se aude semnalul sonor, au trecut primele linia de sosire, Viorica se apleacă pe genunchii chirciţi şi aruncă braţele în aer, Georgeta ridică mîna bandajată. Culoarul 3, minutul 13, acum e şi 20, dar nu mai contează!, sînt campioane olimpice. Încă o dată.
9 medalii olimpice de aur au Andrunache şi Susanu împreună, prima 5, a doua 4, cîştigate de la Sydney încoace
Talismane, numere băftoase, fetele ştiu că e o joacă: efortul le-a adus pe amîndouă din nou primele la finiş
"Dă, Doamne, să se facă şi 13!". Viorica şi Georgeta stau cu mîinile încleştate pe rame şi murmură o rugă ciudată. Îşi doresc un 13 lîngă treiul pe care îl au deja. Numerele lor norocoase. Timpul şi culoarul. Cursa lor pentru aur trebuia să înceapă la 16:10, ora Chinei, dar cineva mai presus de noi a aranjat totul pe voia româncelor. Festivitatea de premiere de dinainte, în care un norvegian blond şi mlădios, Olaf Tufte, îşi trăia, la 32 de ani, bucuria victoriei repetate după Atena, s-a prelungit. Exact cît a fost nevoie. Pînă la 13-le dorit.
Avertisment de la bieloruse
Poate că a fost şi acesta un semn. Şi cele două românce triumfaseră în Grecia. Fără să ştie, nici ele, nici el, nordicul le-a deschis drumul spre bis.
Startul perfectibil le trimite brusc pe apă. "Doar la început am tresărit un pic", rememorează Andrunache. În stînga lor, neozeelandezele asudînd în negru, în dreapta bielorusele care, după calificări, veniseră la ele şi le avertizaseră: "Tot cu noi vă bateţi pentru aur!". Pe culoarul 6, nemţoaicele ţîşnesc ca din tun. Parcă vor să alunge apa de pe canal.
"Atunci ne-am dat seama"
La 500 de metri, Susanu şi Andrunache sînt pe 3. Tot 3, e bine, sînt în zona cu noroc. "Cînd am văzut că sîntem acolo, în pluton, ne-am dat seama că va fi cursa noastră", spune Geta. De acolo pornesc să tragă în ritmul lor, recuperînd distanţa cu încăpăţînare şi constanţă de pendul.
Jumătatea finalei. Sînt în frunte. Bielorusele care propuseseră pariul pentru aur au avansat pînă pe 2, germancele încep să se stingă. Deocamdată, româncele au 0,52 secunde în faţă. Ceva mai mult decît un vîrf de barcă. Dar vizibil, atît de vizibil încît îţi inspiră o încredere incredibilă.
Bandajul ca obişnuinţă
Palmele par că s-au sudat pe capătul ramelor. Andrunache trage cu mîna dreaptă bandajată, precauţie utilă minţii pentru spaimele de altădată. A avut o problemă la încheietură, acum s-a obişnuit aşa, cu faşa strînsă lîngă pumn.
Mai trec 500 de metri. Bărcile încep să se vadă la orizont, ca nişte ace cu gămălii colorate aruncate pe apă. Ordinea e aceeaşi, diferenţa a scăzut un pic, e acum 0,49 secunde, tot faţă de bieloruse.
Finalul distrugător
Amintirile despre cursă au îngheţat la borna 500. Ce s-a întîmplat după e doar efort şi luciditate. "N-a fost o cursă tactică", explică Georgeta. "N-am vrut decît să tragem cît mai bine, să dăm totul". Cu jumătate de kilometru înainte de finiş, se petrec lucrurile importante şi decisive. Barca româncelor alunecă pe apă cu viteză crescută, parcă ar fi găsit firul invizibil care o trage mai repede spre sosire. Germancele au căzut, s-au pierdut. Bielorusele sînt la o lungime în urmă. Atît de uimite încît le întrec chinezoaicele pe ultimii metri.
Încă o dată! Şi încă o dată!
Doar Geta şi Suzi nu mai pot fi oprite. Peste o secundă şi jumătate avans, ultima bătaie a ramelor, se aude semnalul sonor, au trecut primele linia de sosire, Viorica se apleacă pe genunchii chirciţi şi aruncă braţele în aer, Georgeta ridică mîna bandajată. Culoarul 3, minutul 13, acum e şi 20, dar nu mai contează!, sînt campioane olimpice. Încă o dată.
9 medalii olimpice de aur au Andrunache şi Susanu împreună, prima 5, a doua 4, cîştigate de la Sydney încoace
Thierry Henry, apariție rară alături de misterioasa lui iubită!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
