Articol de Remus Dinu, Iosif Popescu (video) - Publicat miercuri, 01 februarie 2023 21:20 / Actualizat sambata, 11 februarie 2023 00:15
Într-un amplu interviu acordat Gazetei Sporturilor, Andreea Prisăcariu vorbește despre traumele și lecțiile anului trecut, explică de ce a copleșit-o victoria lui Novak Djokovic de la Australian Open și dezvăluie că se pregătește să-și lanseze o carte.
După un 2022 de tristă amintire, Andreea și-a propus o altă abordare în noul an, pe care l-a început cu un trofeu cucerit la dublu, în Tunisia, la Monastir. Jucătoarea aflată pe locul #398, al cărei stil ieșit din tipare a provocat reacții pro și contra de-a lungul timpului, povestește de ce a renunțat la psiholog, cum face față bullying-ului simțit din plin pe propria piele, oferind detalii despre comunitatea de fani pe care o are, mai nou, în Serbia. Cu un mindset schimbat, Andreea Prisăcariu așteaptă cu nerăbdare următoarele provocări și obiective din noul sezon.
- Bună, Andreea! Spune-mi, în primul rând, ce mai faci, cu ce te-ai mai ocupat în ultima perioadă? Te-am văzut mai rar, ai fost un pic mai discretă...
- Mai discretă?! Da, pot să spun așa. Dar am fost tot naturală, tot eu, numai că am lăsat-o mai moale pe ici, pe colo, în unele momente. Vin după un an dificil, 2022 a fost, pentru mine, cel mai tare an din punct de vedere mental. A trebuit să depășesc foarte multe lucruri și obstacole.
- Accidentări...
- Accidentări, niște dureri nu doar la nivel muscular sau fizic, cât și mental. Am lucrat foarte mult eu cu mine. Mulțumesc lui Dumnezeu că am avut părinții, familia lângă mine, care m-au sprijinit non-stop. Dar s-au adăugat acolo la experiențe, iar chestiile astea, până la urmă, te pot face mai tare.
- Ai lucrat cu vreun psiholog? Nu mă refer neapărat la un psiholog sportiv...
- Eu, personal, nu cred în psihologi, nu mai cred, am avut experiențe cu psihologi pe care nu-mi doream să le experimentez. Dar am mental coach, ceea ce este o mare diferență.
- În mare, care ar fi diferențele dintre cele două noțiuni?
- În primul rând, mental coach-ul își permite să-ți ofere și niște opțiuni, un fel de sfaturi, ceea ce psihologul n-o să poată niciodată să facă, el e acolo doar să te asculte. Te ascultă o oră, pe bani, apoi ciao, la revedere! Mental coach-ul e altceva, e team effort (n.r. - muncă de echipă), efectiv, el face parte din echipa mea. Eu așa o văd, e o realitate.
Andreea Prisăcariu: „Am căzut mental de multe ori în 2022”
- Strict referindu-ne la tenis, ce nu a mers pentru tine anul trecut?
- 2022 a fost un an plin de schimbări, un an în care am căzut mental de multe ori și m-am ridicat și de mai multe ori. Ce n-a mers din punct de vedere tenisistic? Sincer, am fost afectată de propria minte, am fost un pic afectată și de persoanele din jur, n-o să mint. Afectată și de oamenii în care am crezut că pot să am încredere. Au venit trădări din mai multe părți, dar m-am obișnuit cu chestia asta. Acum știu mai bine, instinctul s-a dezvoltat și mai bine și acum pot doar să dau înainte.
- Ce planuri ai pentru anul actual? Ce ți-ai propus să joci?
- Îmi doresc să joc cât mai multe turnee importante, să spun așa, sper să prind și câteva WTA-uri, să pot să am o lansare. În același timp, nu am niciun obiectiv pentru clasament, cum am făcut greșeala să spun anul trecut, când am spus că vreau să fiu că vreau să fiu Top 300, Top 200, ce oi fi spus. Am fost #304 cel mai bine, iar atunci am spus chestia cu Top 200. După, am avut la dispoziție tot anul să punctez și nu s-a întâmplat, a fost presiunea de a puncta, pe care mi-am pus-o singură, iar dezamăgirea era și mai mare.
- Presiunea e o armă cu două tăișuri, nu?
- Presiunea e un privilegiu, așa cum știm din toate cărțile de psihologie despre tenis. În toate sporturile e așa. Dar dacă nu e folosită în scopuri pozitive, poate la fel de bine să te taie din toate părțile. Iar pe mine m-a tăiat.
- Titlul acesta cucerit la dublu ți-a dat un pic de energie mentală, un boost de încredere?
- Mi-a fost dor să câștig un titlu, chiar și la dublu. Anul trecut, nu s-a întâmplat să-mi mai găsesc partenere cu care să pot să mă simt bine pe teren și să simt că avem o șansă împreună. Drept dovadă, acum a fost pentru prima oară când am jucat dublu cu Sada Nahimana (n.r. - o jucătoare de tenis de 21 de ani din Burundi), ne-am înțeles superbine. Ne știam de mici, dar n-aveam o relație de prietenie foarte dezvoltată. Ne-am cunoscut mult mai bine în Tunisia, am petrecut săptămâna de dinainte de turneu împreună, mai tot timpul la antrenamente, mai și discutam, ne plimbam, beam un ceai împreună și așa s-a construit o conexiune anume. Așa-i la fete. Dacă nu există o conexiune, nici tenisul nu poate să fi incredibil.
23 de aniva împlini Andreea Prisăcariu pe 9 februarie
Andreea Prisăcariu lucrează la propria carte: „Va fi alcătuită din scrisori personale din jurnalul meu”
- Am înțeles că urmează să lansezi o carte, scrii o carte despre tine. Poți să ne oferi mai multe detalii?
- Îmi doresc, ăsta ar fi planul. Poate într-un an, doi, nu știu. V-aș spune titlul, dar poate o să mă răzgândesc la un moment dat. Știu doar că va fi alcătuită din scrisori personale din jurnalul meu (n.r. scrisori pe care Andreea și le autoadresează). O să fie despre toate. Și despre viața personală, viața sportivă, prietenii, familie, fix tot ce ține de mine. Visuri, visuri împlinite, neîndeplinite, succes, eșec, totul va fi cât mai real.
- Ai pomenit noțiunea de viață personală. Cum îmbini viața personală cu sportul, sacrificiile derivate de aici...?
- În primul rând, sunt foarte multe momente și zile în care simt că nu am o viață personală. Nu este un secret, cu toții simțim asta, probabil, mă refer cei care chiar fac sacrificii pentru sport. Nu-mi pare rău că se întâmplă asta, fiecare câștig vine cu ceva la mijloc, iar în tenis așa funcționează lucrurile, trebuie să dăm 200% în fiecare zi a vieții noastre. Încerc să-mi organizez timpul liber cât mai bine, mă bucur de o plimare, mă bucur de o carte bună, de o cafea bună, am ajuns să mă bucur ce chestiile acestea, de o priveliște, de un răsărit, de un apus, care, pentru creierul nostru, contează foarte mult de fapt. Mă alimentez din acelea.
Triumful lui Djokovic a fascinat-o pe Andreea Prisăcariu: „A arătat cine e șeful! Am plâns în hohote 10 minute”
- Te-ai uitat la Australian Open?
- M-am uitat, am urmărit toate meciurile, dar numai pe cele ale lui Djokovic.
- Hai să vorbim un pic despre Novak Djokovic, știu că ai o admirație deosebită pentru el. Cum ai văzut toată această poveste născută în jurul lui, de la deportarea de anul trecut până la ce s-a întâmplat acum, la 12 luni distanță, cu o nouă victorie la Melbourne? Plus problemele fizice pe care le-a avut.
- Cred că este un caracter foarte puternic, solid, un mental incredibil, nici nu prea găsesc cuvinte să-l descriu. Eu, personal, când am momente dificile, mă uit la videoclipuri cu el pe YouTube ca să mă simt mai bine. Ce s-a întâmplat cu el anul trecut mi s-a părut un fel de exil din lumea noastră, a sportului. N-a fost ușor, numai el știe prin ce a trecut, eu pot doar să-mi imaginez. Dar faptul că a venit anul acesta, a câștigat și a arătat cine este șeful a fost senzațional! Asta arată și ce impact emoțional au avut toate evenimentele asupra lui.
- Te referi la reacția de la final...
- Reacția de la final m-a făcut să plâng! Am plâns în hohote 10 minute! Poți doar să-ți imaginezi câtă muncă a depus în anul acela în care nici n-a jucat. Să vii, să începi anul atât de pregătit pe cât a făcut-o el...E ceva ce 0,1% din oameni o pot face. Este o raritate.
Andreea Prisăcariu, despre accidentarea lui Djokovic: „Atunci când mintea e destul de puternică, corpul face ce i se spune”
- Având și o leziune despre care am aflat că a fost de trei centimetri.
- Exact! Există momente în care mintea dictează ce trebuie să facă corpul. Atunci când mintea e destul de puternică, corpul face ce i se spune. Lucrurile astea le fac doar marii campioni, iar el, cu siguranță, e cel mai mare dintre toți din lumea tenisului la capitolul ăsta și, de ce nu, unul dintre cei mai mari din lumea sportului.
- Apropo, cum crezi tu că o să se termine bătălia asta cu Nadal la capitolul Grand Slam-uri?
- E la egalitate cu Nadal, dar eu zic că o să-l depășească lejer cu încă trei, patru, cinci Grand Slam-uri. Nu știu în ce formă fizică va mai fi Rafa. Bineînțeles, și el este un mare campion, eu l-am admirat pe Rafael Nadal pentru determinarea și munca brută pe care le arată în fiecare zi. Era chestia aia... Federer era cu talentul, eleganța, Nadal era cu munca brută, apoi vine Djokovic care e o combinație perfectă între ei doi. Dar da, eu spun că Rafael Nadal va fi depășit de Djokovic.
- Apropo de Djokovic. Ți s-a părut marginalizat, încolțit, ți s-a părut că nimeni din vestiar nu i-a luat apărarea anul trecut, cum susținătorii săi susțin?
- Categoric. Am citit foarte multe mesaje cu subînțeles, prin care unii lăsau să se înțeleagă că nu sprijină decizia lui și faptul că a încercat să lupte, să joace în Australia și n-a reușit. Mă bucur că i-a fost arătat lui ce caractere are printre amici. În sport, nu există prietenii. Există amiciții, dar prietenii reale nu știu dacă există.
- Nici la fete, nici la băieți?
- La fete? Nu e nicio șansă! La băieți, sunt șanse, dar la fete nu! Așa suntem noi, femeile. Nu toate suntem așa, dar 99% dintre noi suntem rele!
Și-a creat o comunitate de fani în Serbia
- Ce e cu aparițiile din ce în ce mai dese pe care le ai în presa din Serbia?
- Ei mi-au dat mesaj, eu am fost foarte fericită să le răspund, presa din Serbia cu care am avut eu de-a face m-a respectat. Mi-au plăcut multe conversațiile avute cu ei, totul a fost minunat. Am găsit un confort în mesajele pe care le primesc de la ei. Mă înțeleg foarte bine cu poporul sârb, vorbesc cu mulți sârbi. Eu nu-i numesc fani, vorbesc despre o comunitate! Dacă fac un live pe Instagram, 90% dintre urmăritori sunt sârbi. Cu unii vorbesc zi de zi, chiar dacă nu ne cunoaștem. Oamenii vor să știe ce mai fac, cum mă simt, când joc, unde joc.
- Mesajele negative cum le gestionezi? Vin multe cuvinte grele din partea celor care pariază...
- Nu doar cei care pariază, sincer. Dar ei predomină.
Andreea Prisăcariu, despre bullying și hate-ul din social-media: „Am pățit-o și în realitate, pe stradă”
- Cum faci față?
- Cum gestionez? Citesc celelalte mesaje, pe cele frumoase, care sunt mai multe decât cele nasoale. Deși a fost o perioadă în care celelalte erau mai multe. Sunt și momente din astea. Dar eu știu ce e real și ce nu, eu mă cunosc pe mine. Pe mine nu are cum să mă afecteze o persoană pe care nu o cunosc deloc. Eu spun ce spun acum și nu trebuie să am sens în fața nimănui. Dacă înțelege lumea, foarte frumos, mă bucur. Dacă nu înțelege, e tot la fel de frumos. E o chestie de percepție.
- Te-am întrebat și pentru că vedem grave episoade de bullying peste tot. Ai experimentat și tu?
- Din păcate, da! Și sunt din ce în ce mai multe. Am pățit și în realitate, pe stradă, da. Poate acele cuvinte ajung în subconștientul meu ocazional, dar lucrez foarte mult la asta, vreau să ajung să mă controlez foarte bine și să trec peste foarte rapid.
Recomandările Andreei Prisăcariu: „Uitați-vă și voi, vă rog!”
- Le recomanzi celor care te urmăresc un film sau o carte?
- „Femei care aleargă cu lupii”, vă rog eu! Eu asta citesc acum, am început-o acum câteva zile și este senzațională. Am zis că subliniez cu carioca chestiile importante și eu ajungeam să subliniez toată pagina, de sus până jos. Sună ca și cum ar fi o carte pentru femei, e adevărat, dar și acolo se vorbește despre bărbații-lupi. Deși și voi trebuie să fiți lupi, nu numai noi. Iar o femeie-lup trebuie să găsească un bărbat-lup.
- Și film?
- „Coach Carter”, cu Samuel L. Jackson. E mai vechi, dar m-am uitat de cinci ori la el, uitați-vă și voi! Mai sunt... „Remember the Titans”, iar acum mă uit la „Invincibile”.
- La documentarul de pe Netflix despre tenis, „Break Point”, te-ai uitat?
- M-am uitat, l-am terminat foarte rapid, într-o zi. N-a fost o capodoperă, e creat pentru oamenii care nu prea știu tenis. E pentru neștiutori, pentru a face sportul ăsta mai mare. Ceea ce e foarte OK, sprijin chestia asta. Mi-a plăcut foarte mult cu episodul cu Rafa Nadal, a fost interesantă treaba cu Toni Nadal și Felix Auger-Aliassime. L-am sprijinit pe Toni, asta a fost opinia mea (n.r. - se referă la momentul în care unchiul lui Nadal, actualul antrenor al canadianului, recunoaște că și-a susținut nepotul în meciul direct din „optimile Roland Garros 2022).
- A fost sincer.
- Da. Putea, într-adevăr, să evite să o spună. Dar aveam nevoie în lumea asta de oameni de acest tip, care să spună lucrurilor pe nume și să nu le fie frică de consecințe, să ia totul în propria responsabilitate, ceea ce a și făcut.
Aș vrea să-l văd și pe Zverev, să-l văd mai des și pe Andy Roddick, e unul dintre favoriții mei atunci când vorbește. Pe Azarenka, de ce nu? Pe Sharapova, care mi-a plăcut foarte mult și e de o eleganță senzațională.
Ons Jabeur a fost foarte amuzantă, are un stil unic de joc, îmi place foarte mult relația pe care o are cu soțul / antrenorul de fitness. E o femeie foarte simpatică, știe să se facă plăcută.
- Andreea Prisăcariu, despre câțiva dintre preferații săi din tenis pe care ar vrea să-i vadă ecranizați de Netflix
Citește și alte știri din tenis:
Chris Evert, tweet emoționant: „Mă gândesc la Simona Halep, sper să se rezolve curând"
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
